Fobia se instaleaza ca un intrus. Prima reactie este aceea de a nu intelege ceea ce se intampla. Apare totodata si o oarecare jena: nu vrem sa fim vazuti intr-o asemenea stare de panica pe care nu o putem explica. Pentru a evita aceste inconveniente incepem prin a evita locurile, persoanele si situatiile care ne ameninta si ne adaptam acestor temeri irationale.

Fobia, atunci cand nu este una dintre numeroasele manifestari ale unei boli mentale grave, nu este o problema severa in sine, ci doar simptomul unei probleme subiacente. Scopul acestui articol este acela de a da cateva repere pentru cei care sunt prinsi in tentaculele fobiilor sau pentru cei apropiati lor. El vizeaza in egala masura decriptarea naturii si a mecanismelor fobiei cat si informarea asupra posibilitatii de a scapa de fobie actionand asupra problemei reale.

Fobiile reprezinta una dintre formele patologice ale anxietatii. Fobia este teama anormala de un obiect sau de o situatie. Agorafobia, de exemplu, este teama de a se afla in locuri publice, inconjurat de o masa de oameni si fara posibilitatea de a fugi usor in cazul in care suntem cuprinsi de panica. Exista numeroase fobii: fobia de animale (soareci, caini, serpi, paianjeni, ...), fobia de situatii (teama de locuri inchise, cum ar fi ascensorul, teama de tunel, de inaltime, de apa, de avion...), fobia sociala (teama de a vorbi in public, agorafobia, teama de a rosii, ...)etc.

Fobiile nu sunt doar temeri legate de un obiect sau de o situatie. Ele sunt temeri irationale, nejustificate sau disproportionate in raport cu ceea ce le produce. Persoanele in cauza admit ca teama este irationala insa nu pot sa nu simta o anxietate mare care poate sa ajunga pana la panica. Fobia se deosebeste de timiditate. Timizii pot si ei sa sufere din cauza acestor situatii insa ei nu resimt anxietate sau panica si nici nu incearca sa le evite cu orice pret.

Reactii tipice
Fobia se instaleaza ca un intrus. Prima reactie este aceea de a nu intelege ceea ce se intampla. Apare totodata si o oarecare jena: nu vrem sa fim vazuti intr-o asemenea stare de panica pe care nu o putem explica. Pentru a evita aceste inconveniente incepem prin a evita locurile, persoanele si situatiile care ne ameninta si ne adaptam acestor temeri irationale. Dar evitarea nu este posibila intotdeauna; avem chiar impresia ca aceste fobii ne hartuiesc. Cum sa eviti ascensorul atunci cand locuiesti la etajul zece sau aglomeratia atunci cand locuiesti intr-un oras mare, ori sa eviti sa iesi pe strada?

Atunci cand evitarea nu este posibila recurgem la diferite solutii de compromis: urcam pe scari, cerem sa fim insotiti pe strada, mergem pe langa ziduri. Incercam sa controlam intr-un fel situatia. Unii recurg la medicamente care elimina, pentru moment, angoasa, altii isi gasesc „curajul” in alcool. Pentru a controla situatia unii isi mobilizeaza anturajul. Astfel fobia devine un calvar nu doar pentru cel care sufera ci si pentru cei din jurul sau. De ce se ajunge la escaladarea evitarilor, a privarilor de diferite tipuri? Pentru ca se considera fobia ca o maladie incurabila.


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Fobiile, capcanele vietii.