Legea insuficientei aduce prospetime si vitalitate intr-o relatie, antreneaza si pune sentimentele in miscare. O persoana sigura pe ea, lasand impresia ca nu are nevoie de nimeni pentru a fi fericita, este atragatoare si susceptibila de a fi cucerita/ recucerita.

“Nimeni nu isi doreste lucrurile pe care le poate obtine usor, insa ceea ce este interzis este tentant” – Ovidius

L-ai cucerit, te-a cucerit, ritualurile de seductie s-au incheiat, jocul de-a cine pe cine alearga ca sa prinda nu-si mai are rostul. Vanatul a ajuns pe masa vanatorului, vanatorul priveste mandru catre vanatul sau, vanatul zambeste tantos vanatorului sau. Crezi ca totul a fost consumat. Toate cartile au fost aruncate pe masa. Ti-a aflat slabiciunea. A descoperit de mult timp calcaiul lui Ahile. Stie ca il iubesti. Nu mai are rost sa te prefaci ca nu iti doresti sa dai fuga in bratele lui cand de-abia astepti sa te sufoce. Nu mai are rost sa te prefaci ca esti indiferenta si nepasatoare caci iubirea ti se citeste pe fata de la o posta.

Sinceritatea si dezvaluirea totala fac parte acum din noua ta viata. Sigur, o sa intrebi.. daca iubim sincer, de ce sa ne mai invartim dupa deget si sa nu dezbracam unii pe altii de viclesuguri si tertipuri? Este destul de greu sa fii vulnerabil. Nu ar fi mai usor daca oamenii ar fi mai sinceri si ar spune deschis ceea ce simt si isi doresc unii de la ceilalti? De ce sa nu-i spui iubirii de zeci de mii de ori ca e frumoasa daca este frumoasa? Pentru ca noi, oamenii, indiferent de cat de puternice si intense ar fi sentimentele noastre, avem tendinta de a ne satura repede de tot ce inseamna prea mult. Pentru ca jocul seductiei si al cuceririi nu se termina odata cu asumarea angajamentului.

Vanatul trebuie recucerit din cand in cand. Pasiunea, pentru a fi mentinuta vie si neobosita de-a lungul unei relatii, nu trebuie sa inseamne lasarea garzii in jos sau renuntarea totala la starea de alerta. Te-ai plictisi, s-ar plictisi, v-ati plictisi daca relatia voastra s-ar afla intr-un acelasi status quo dintotdeauna. Daca vei fi intotdeauna accesibila pentru persoana de langa tine, fara sa spui niciodata ‘nu’, ‘nu stiu’, ‘nu pot’, entuziasmul partenerului de-a te avea langa el se va diminua cu timpul. Va fi de la sine inteles ca te va avea intotdeauna langa el, ca vei fi mereu disponibila pentru el. Te vei intreba din nou: si ce ar fi gresit? Poate ca este ceva gresit. Este posibil ca la un moment dat viata in doi sa devina previzibila si predictibila. Ar putea interveni monotonia. Pasivitatea. Blazarea. Cu timpul si indiferenta. Poate ca de aceea nu este tocmai o idee machievelica si eronata introducerea minima a elementului “nesiguranta” in relatia ta. Poate ca un strop de “pericol” in orizontul relatiei tale ar aprinde din nou scanteile. Poate ca nu ar fi tocmai gresit daca te-ai intoarce la jocul inaccesibilitatii pe care il puneai in scena la inceput. Opteaza insa pentru o versiune mai subtila a inaccesibilitatii.


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Legea insuficientei in iubire: Greu de cucerit, greu de pastrat, USOR DE CONTINUAT.