Desi obiceiul oamenilor de a se saruta poate fi intalnit pretutindeni in Europa, in unele tari el este constrans de factori precum gradul de familiaritate sau diferenta de gen.

Este fara indoiala cunoscut faptul ca francezii sunt campioni europeni in domeniul sarutului atat in ceea ce priveste rolul pe care il joaca acesta in viata lor, dar si cand ne gandim la interesul pe care il arata subiectului. Nu este o coincidenta ca cele mai cunoscute sculpturi pe aceasta tema, Sarutul lui Rodin si Sarutul lui Brancusi, au fost realizate la Paris.

Termenul frantuzesc maraichinage ce desemneaza sarutul profund indica faptul ca respectivul obicei s-a nascut in Franta. Maraichinage este derivat de la maraichinis, locuitori ai districtului Pays de Mont din Vendee, Bretania. De ce aceasta comunitate a trebuit sa fie nominalizata drept inventator al sarutului profund ramane un mister. Desi foarte populara printre localnici, este destul de putin probabil ca aceasta practica sa fi fost inventata in Franta. Fiindca joaca un rol foarte important in procesul de curtare, e mult mai probabil ca ea sa fi aparut in mod independent in mai multe parti ale lumii.

Oricare ar fi adevarul, nu incape indoiala ca francezii se afla in primul esalon al Europei la capitolul sarutului, in timp ce englezii se situeaza undeva la urma. Totusi, a existat o vreme in care rolurile erau inversate, mai exact pe cand francezii treceau drept retrasi, iar englezii drept cei mai strasnici pupaciosi ai Europei.

In 1466, un nobil boemian, Leo von Rozmital a consemnat ca in Anglia se obisnuia ca atunci cand oaspetii ajungeau la un han, hangita si toti membrii familiei sale sa mearga si sa-i intampine; iar oaspetii trebuiau sa-i sarute pe toti. El a mai observat si ca la englezi acest lucru avea acelasi rol pe care il are in alte parti stransul mainilor.

Pe cand a vizitat Anglia in 1499, invatatul olandez Desiderius Erasmus i-a scris prietenului sau Fausto Andrelini (poet italian) sa vina repede in Anglia pentru ca aici sunt fete cu chip de inger, atat de supuse si de blajine incat le vei prefera de departe muzelor tale. In plus, exista aici un obicei niciodata suficient laudat. Ori de cate ori vii, toata lumea te intampina cu un sarut; cand pleci, se despart de tine cu alte sarutari; daca te intorci, te saruta din nou. Vin sa te viziteze, iar pupaturi; cand pleaca, trebuie sa-i pupi tu. Oriunde te-ai intalni cu ei, sarutari din plin; in fine, oriunde te-ai intoarce, nimic altceva decat sarutari.

Aceste descrieri sugereaza nu numai ca sarutul atinsese, spre sfarsitul secolului al XV-lea, proportii epidemice in Anglia, dar si ca obiceiul ramasese aproape necunoscut in tari precum Germania, Italia si Olanda. De fapt, un mare numar de documente istorice arata faptul ca obiceiul promiscuu de a-i intampina pe straini cu un sarut era specific britanicilor.


Vizionare placuta

Iti plac articolele Garbo?
Sigur o sa iti placa si pagina noastra de Facebook :)
Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Sarutul, atingerea care transmite. Istoria fascinanta a sarutului..