Nu ma lasa sa experimentez imensitatea dureroasa a pustiului, a unui pat imens.. Stii ca nu exista nicio sansa de eliberare zgomotoasa, dar iubirea care se sufoca nu se da niciodata pe silent. Iar mie mi se pare ca mi-a suras viata in timp ce lanturi usoare si haotice te leaga incet de mine...

Si te rog sa ma imbratisezi, iubitul meu, pentru ca nu vreau sa te pierd niciodata. Si te rog sa ma salvezi de tot ceea ce am visat vreodata. Pentru ca nu vreau singuratate in noapte. Nu imi surade durerea ziua, ploaia chiar ma lasa indiferenta toamna, nu vreau vantul sa sufle cu tristete ca si cum aici nu ar mai locui nimeni si praful sa-mi aduca aminte ca seamana cu mine. Pentru ca as invata sa traiesc astfel. Si ar fi urat si intuneric in toata existenta mea din aceasta. Acum numara pana de la 3 la 1… 3… 2… 1.. iar cand te trezesti, te rog mult sa-mi spui ca nu o sa mai pleci de langa mine niciodata.


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri