Am vrea sa-l schimbam, am vrea sa fie totul ca la inceput... Tanjim dupa pasiune, tanjim dupa incredere, tanjim dupa ceva ce soarta ni l-a furat demult sau pe care, poate chiar noi insine, nepretuindu-l, l-am pierdut in timp. Un an in plus, un vis in minus...

Toate "visam"... unele mai mult, altele mai putin. Chiar si cea mai rationala dintre noi se lasa din cand in cand purtata de visuri. N-o s-o recunoasca niciodata, pentru ca ea e femeia puternica, independenta, bine ancorata in realitate, care nu-si pierde vremea cu prostii. Are atatea alte lucruri importante de facut, doar n-o sa stea sa viseze acum la tot felul de dulcegarii: saruturi patimase, atingeri tandre, soapte de iubire rostite sub clar de luna, iubire "dincolo de moarte". Astea sunt pura fictiune, reprezinta doar imaginatia unor autori de romane de dragoste, realitatea e alta, mult mai dura, care nu se lasa vrajita de astfel de povesti cu "Feti-Frumosi" si "Ilene Cosanzene".

Cu cat inaintam in varsta, cu atat ne gandim mai putin la toate astea. Avem griji, probleme, responsabilitati... Punem pe primul plan copiii, apoi jobul si la final, daca ne mai ramane ceva timp- pe noi. Suntem atat de prinse in valtoarea vietii, atat de obosite, incat cand vine vorba de noi...o lasam pe altadata, ca doar n-au intrat zilele in sac. Amanam vizita la hair-stylist, pe cea la cosmeticiana, alergam de colo-colo, ne oprim pe la cate un fast food- ca doar deh, trebuie sa mancam ceva si trebuie sa fim si rapide in acelasi timp- iar apoi ne continuam goana nebuna pana tarziu in noapte.

Ne trezim dimineata, ne privim in oglinda: cearcane, riduri, kilograme in plus! Cam neplacut... insfacam crema antirid, anticearcanul, fodul de ten si le estompam rapid. Putin mascara si putin lipstick si iata "respectabila doamna", care e gata sa infrunte provocarile unei noi zile. Cat despre kilogramele in plus- poate vom scapa de ele cu cateva exercitii fizice, daca o sa avem timp sa le facem, daca nu, nu-i chiar atat de grav, ca la mijloc mai e vorba si de varsta. Doar n-o sa aratam acum ca la douazeci de ani, cand ne-am maritat; suntem mame, am trecut prin experienta nasterii-si nu numai o data... e imposibil sa ramanem neschimbate, cu acelasi "trup de amfora" de odinioara.

Nici el n-a ramas la fel, nici pe el nu l-a crutat trecerea timpului; si el are kilograme in plus, si el are riduri. Nu pare a fi o problema stringenta pentru el. Sau poate e, dar... nu discutam. De fapt nu discutam decat strictul necesar. Nu mai avem timp. Sau chef... sau... nu stiu... nu ne intrebam. Nu ne mai alintam, nu ne mai strangem in brate cu patima, nu mai facem dragoste ca altadata. Totul se ptrece pe fuga si arar. Nu mai visam la concedii de poveste doar pentru noi doi... Acum mergem in concedii pentru copii. Ei sunt prioritatea noastra, de fapt ei sunt tot ce conteaza. Facem totul pentru ei si ne gandim din ce in ce mai putin la noi.

Iti plac articolele Garbo?
Sigur o sa iti placa si pagina noastra de Facebook :)
Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Un an in plus, un vis in minus....