Am ajuns într-un punct în care nu mai pot și nici nu mai vreau să stau în situații care nu mă avantajează, să petrec timp lângă oamenii care îmi fură energia sau să forțez conexiuni care nu îmi aduc niciun sentiment de liniște.
Refuz să mai încerc să fiu pe placul celor din jur și învăț ca acțiunile pe care le fac să fie pe planul meu. Refuz să mai port discuții doar de complezență și învăț, în schimb, să îmi ascult mai mult vocea interioară. Ceea ce este potrivit pentru mine nu trebuie să fie și ceea ce ceilalți au nevoie.
Învăț că dacă ceilalți nu îmi respectă timpul, spațiul, nevoile, eu să pot spune Stop și pot să mă dezleg de cordoanele toxice. Învăț să îmi ascult mai mult intuiția pentru că are atât de multe să îmi zică despre tot ce este în jur. Învăț să îmi ascult mai mult sufletul pentru că are să îmi povestească atât de multe despre mine.
Mai mult ca niciodată, acum învăț să fiu eu. Dărâm tot ceea ce credeam că sunt, toate așteptările celorlalți și mă reconstruiesc. De această dată bazându-mă pe suflet. Și ce lume nouă mă așteaptă de acum înainte!
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie
Arhetipurile în mentalul colectiv românesc. Alegerile și fricile românilor