Ce rost are sa fiu altfel, sa ma lamentez ca o muiere ce sunt, sa vars munti de lacrimi, sa pun in scena telenovele, sa ma inec in amintiri si sa ma intreb daca esti cu adevarat fericit, daca traiesti bine fara mine, daca ochii tai si mangaierile tale mai imi dau inca fiori?

Hei tu, cel care ai insemnat ceva, ceva mai mult pentru mine... iti mai amintesti ce zi este astazi? Ceva mai mult decat o zi banala de marti, ceva mai rau decat cele trei ceasuri rele. Se implinesc doi ani intregi si rotunzi de cand te-am cunoscut si unul urat si imperfect de cand ne-am despartit. In ziua asta de marti am rupt lumile si le-am impartit in doua: una mie, una tie... Eu am ramas in lumea mea, tu te-ai dus grabnic intr-a ta. Da, astazi ar fi trebuit sa fie o zi neagra... Dar iata-ma aici in culmea fericirii, sarbatorind din toate puterile si din toata inima, mult si bine, declarand solemn ca te-am uitat si ca nu mai imi pasa. Acum imi esti indiferent. Nici macar nu mai conteaza...

Imi vine sa rad. Imi vine sa plang. Imi vine si sa plang si sa rad. Cred ca as plange daca nu m-ar busi rasul... Ce coincidenta ca fericirea si infernul sa pice in aceeasi zi, ce mana vinovata si nesuferita a avut destinul ca sa traga sofirle si sa ne stranga in asa hal mainile si inimile. Dar astazi mi-am propus sa fiu vesela. Ce rost are sa fiu altfel, sa ma lamentez ca o muiere ce sunt, sa vars munti de lacrimi, sa pun in scena telenovele, sa ma inec in amintiri si sa ma intreb daca esti cu adevarat fericit, daca traiesti bine fara mine, daca ochii tai si mangaierile tale mi-ar da inca fiori, daca o alta femeie e fericita ca le primeste? Sunt o fire optimista, realista, o femeie care traieste in prezent. Asta iubeai cel mai mult la mine... Vezi tu vreun rost pentru ca eu sa sufar inutil? Eu nici atat...

Am cumparat o sticla de sampanie, flori de la tanti florareasa cu talent de agent de vanzari inspirata sa-mi iasa in cale intr-un ceas bun, am ajuns acasa, mi-am tras usor sufletul, paltonul, am deschis televizorul, am scos 2 pahare si le-am clatit zdravan de uitare cu apa tare de la robinet. Am turnat sampania in pahare... hai cioc.. noroc... fericire... sanatate... iubire... viata lunga si echilibrata. M-am ametit de la amintiri si am zis ca nu, la 32 de ani alcoolul nu face bine orgoliului... Dar ce sa faci? Uneori, in clipele de singuratate, trebuie sa-ti mai clatesti pentru ultima data sufletul cu senzatii si trairi familiare, minunate. Sunt tanara, dar uneori ma simt al naibii de batrana. Anii sunt ai celor care stiu ce sa faca cu ei. Eu, in tineretea mea, mai des decat uneori am certitudinea ca am uit, nu mai stiu cum sa traiesc, spre ce sa-mi indrept cu adevarat zilele.


Vizionare placuta

Iti plac articolele Garbo?
Sigur o sa iti placa si pagina noastra de Facebook :)
Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Noroc, fericire, La Multi Ani,... de despartirea noastra!.