Nu mai merge asa, nu mai pot, ma consuma toate astea, nu mai merge. Stiu, nici la mine nu mai merge. Incepe sa doara, de fapt, doare deja. Se uita la el si-i paru rau pentru el, nu-i placea sa-l vada asa, prada indoielilor, si cu toate astea nu putea sa-i dea drumul, nu inca.

O durea tot ce se intampla cu ei, dar in acelasi timp, intr-un mod extrem de bizar se simtea extrem de vie atunci cand era cu el, cand erau impreuna. il lua de mana si incepura sa discute.
- Iti dai seama?
- De?
-Noi doi suntem ca doua mici ciudatenii?
- In ce sens?
- Avem perioade in care nu vorbim deloc despre ce simtim, mai ales tu ai momente in care te inchizi in tine si nu ma lasi deloc sa intru aici, ii atinse usor cu palma pieptul. Ma enerveaza la culme, acum mi te deschizi, iar cateva momente mai tarziu, sau ca sa nu zici ca exagerez, cateva zile mai tarziu te inchizi.

Esti ca o cutie bine inchisa pe care oricat as incerca sa o deschid nu pot.
-N-am ce face, asa sunt eu, am momente in care pur si simplu nu pot, sper sa ma poti intelege, am momente in care nu-ti pot spune nici macar tie ce ma framanta.
-Sper ca n-ai uitat ca poti sa vii sa-mi spui absolut orice, voi aici pentru tine, orice ar fi.
-Stiu.
- Sper, ii zambi, era atat de dulce cand incepeau discutii de genu asta. Starile lui puteau varia de la o clipa la alta, de la o tristete care ii sfasia sufletul la cel mai seducator zambet care pur si simplu o innebunea si o facea sa-l ia si sa-l sarute din cap pana-n picioare.

Avea un chef nebun sa fie putin rautacioasa cu el, ii zambi, era zambetul ei care seducea dar si care-l avertiza ca avea sa-si scoata gherutele.
- Stii ce ar fi cu adevarat ironic?
- Hmmm, ia s-auzim.
- Sa renunti acum la mine, iar peste un timp sa ma vrei din nou, numai ca atunci fie sa fiu eu cu altcineva, sau sa fiu singura si sa nu te mai vreau eu. Atunci sa te vad ce ai sa faci.
- Am sa lupt pentru tine, zambea.
- „Oare, oare chiar ai sa lupti?” Se uita trist, dar nu-i spuse ce gandise, nu voia sa-l impovareze cu indoielile ei, mai bine sa creada ca va lupta pentru ea, decat sa se consume cu indoieli. Acum era randul ei sa lupte pentru el, sa-l mai tina langa ea.
Ma mai vrei?
-De ce ma intrebi?
- Pentru ca vreau sa stiu...
-Da mai, tu ce crezi?
- Nu stiu, cu tine cam greu de spus, nu-mi spui niciodata ce simti pentru mine. Nu stiu ce sunt pentru tine, daca ma vrei, dar mai ales cum ma vrei. Se opri, dadea cu picioarele prin frunzele cazute, voia sa-l plesneasca pentru ca o facea sa sufere, pentru ca se inchidea in el si nu o lasa sa fie langa el.


Vizionare placuta

Iti plac articolele Garbo?
Sigur o sa iti placa si pagina noastra de Facebook :)
Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Tango.