Dimineata ii aduse o adiere usoara si rece. Era ca atunci cand se trezea cu dorinta de a-l accepta, temporar, in viata ei. Ca pe un oaspete de seama, ce-i putea oferi dragoste la pachet, in ambalaj elegant si rezistent. Era ca picatura chinezeasca… putin si numai cand se putea.
Se privi din nou in oglinda… asteptandu-l alaturi. Nu a venit. Niciodata de-atunci nu a mai venit sa se priveasca impreuna in oglinda. Alte lacrimi, alte suspine. Stranse cuminte fotografiile, le puse in cutia invelita in piele maron, le ascunse pentru totdeauna. Cand va avea curaj, le va arunca in mare. Doar valurile le cunosc tainele si soaptele si visele.
Apoi, isi descalta pantofii negri cu toc, pe care el ii adora. Sau poate totul era de fapt in mintea ei, de femeie copil, jucausa, dar necoapta.
De curand, descoperise ca il putea privi in oglinda in clipa in care imbraca peste trupul gol, valul de sperante si vise si dorinta. El devenise amintire… sau un talisman care-i scotea la iveala frumusetea… sau doar un vis neimplinit din mandrie.
Un articol de Claudia Groza
Claudia a participat la concursul de creatie organizat de Garbo impreuna cu editura Humanitas. Articolul sau se numara printre articolele care ne-au placut in mod deosebit si pe care am decis sa le publicam.
Caius Covrig își donează ziua și face apel la umanitate! Hai să facem echipă și să-l ajutăm pe Alin !
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie