Il voia si nu-l voia. Stia ca daca ar fi acceptat sa patrunda in viata ei, l-ar fi iubit pana la idolatrizare. Nu putea face astaÔÇŽ nici ei, nici lui. Isi amintea atingerea lui, scanata si incorporata ca un cip in nucleul fiecarei celule.

Dimineata ii aduse o adiere usoara si rece. Era ca atunci cand se trezea cu dorinta de a-l accepta, temporar, in viata ei. Ca pe un oaspete de seama, ce-i putea oferi dragoste la pachet, in ambalaj elegant si rezistent. Era ca picatura chinezeasca… putin si numai cand se putea.

Se privi din nou in oglinda… asteptandu-l alaturi. Nu a venit. Niciodata de-atunci nu a mai venit sa se priveasca impreuna in oglinda. Alte lacrimi, alte suspine. Stranse cuminte fotografiile, le puse in cutia invelita in piele maron, le ascunse pentru totdeauna. Cand va avea curaj, le va arunca in mare. Doar valurile le cunosc tainele si soaptele si visele.

Apoi, isi descalta pantofii negri cu toc, pe care el ii adora. Sau poate totul era de fapt in mintea ei, de femeie copil, jucausa, dar necoapta.

De curand, descoperise ca il putea privi in oglinda in clipa in care imbraca peste trupul gol, valul de sperante si vise si dorinta. El devenise amintire… sau un talisman care-i scotea la iveala frumusetea… sau doar un vis neimplinit din mandrie.

Un articol de Claudia Groza

Claudia a participat la concursul de creatie organizat de Garbo impreuna cu editura Humanitas. Articolul sau se numara printre articolele care ne-au placut in mod deosebit si pe care am decis sa le publicam.


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Povestea LiR (initialele lor).