Iti multumesc ca mi-ai dat sansa de a evolua pe campul de lupta al vietii!

Multa vreme am regretat ca nu am semnat eu gandurile lui Blaga: „De ce m-ai adus in lumina, mama?/ De ce m-ai adus?”. Eram o copila si nu realizam ce privilegiu au cei aflati in viata, aveam momente cand mi-era lene sa traiesc.

Mai tarziu, mi-au venit la ureche cuvintele lui Sabin Balasa:” Cei lenesi sunt batrani de la nastere!”. Mi s-au deschis pe loc ochii si am vazut-o pe mama pe campul de lupta al vietii, luandu-ma in spate si zbatandu-se ca o leoaica pentru ca noi sa supravietuim.

Tasneau sageti otravite din toate partile, uneori din grupul „prietenilor”, alteori din tabara inamica, dar mama, erou brav, se afla la datorie! Deseori cadea, o durea ingrozitor si avea pieptul plin de sange, dar plangea pe furis, sa nu ma intristeze.
- Vin si eu sa te ajut, mama! ii spuneam cu glas de copil.
- Tu trebuie sa stai inca la adapost, in spatele meu, copila! Acum invata sa lupti, privind la mine!
- Putem fugi undeva, departe, mama! Vom scapa de toata nebunia si de toate nedreptatile, ii propuneam, avand cuvintele inmuiate in mila si duiosie.
- Sa nu aud vreodata ca ai de gand sa dezertezi din viata!

La timpul potrivit, mi-a pus sabia in mana, scutul si am iesit alaturi. O vreme, cand dusmanii ma amenintau, mama, razboinica de temut isi arata coltii. Intr-o zi a spus:
- Mi-as dori sa te apar toata viata, dar esti om in toata firea si trebuie sa iti porti singura de grija! Nu te voi abandona, daca te vei rani, voi fi acolo, sa-ti pansez ranile!

Razboaiele mele, ca ale fiecarui om au fost marete, rusinoase sau degradante de-a binelea, dar mama era la capataiul meu, de cate ori primeam vreo rana, spunandu-mi dupa caz:
- Pentru mizeria asta trebuia sa lupti? Imi pare rau ca suferi teribil, dat te-ai angajat prosteste in lupta! Lasa-ma sa iti vad rana si nu mai plange, nu vezi cum se holbeaza la noi, netrebnicii care te-au ranit!
- Azi ai castigat o lupta mareata! Esti epuizata, dar trebuie sa iti revii! Ai de pastrat terenul cucerit prin sacrificiul de astazi!

Astazi parul mamei s-a albit si s-a rarit, o dor mainile de la reumatism, uneori picioarele ii tremura. Ma doare sufletul de cate ori mi se spune: "Mama ta a fost o femeie atat de frumoasa!"


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Esti eroul meu, MAMA!.