Infidelitatile sotului meu

Ma numesc Maria nume pur romanesc, frumos si cu o semnificatie religioasa deosebita, numele Fecioarei Maria care l-a adus pe lume pe pruncul Isus Hristos. Daca ai analiza predictia numelui, ar trebui sa fiu o femeie si vesela si trista, si implinita si neimplinita, si naiva si inteleapta. Dar as putea sa ma numesc Elena, Alexandra, Ioana, Georgeta nume la fel de frumoase si cu rezonanta istorica. Ce am putea spune despre Elena ! Elenele au fost femei frumoase,cu trecut si rezonanta istorica,pentru care s-au purtat razboaie si s-au format si destramat imperii.

Dar de ce oare sa ma cuprind in astfel de ganduri,cand v-am promis sa va vorbesc de sotul meu?Pentru ca mi-e greu sa-l descriu intr-o lumina negativa si de cele mai multe ori mi-e greu sa recunosc ca m-am casatorit cu "omul nepotrivit"si atunci incerc sa modelez totul in linii calme si nuante calde si sa aman momentul deciziilor.Si totusi…
Prima infidelitate o pozitionez cu ani in urma,inca inainte de a ne casatori.Eram in perioada anilor de tinerete, cand viata este ca o primavera,chiar daca afara ploua si este vijelie,chiar daca nu ai locuinta,chiar daca nu ai un ban in buzunar.Ne intilneam zilnic si ne spusesem deja toate implinirile,dar si incurcaturile si deceptiile si ne facusem multe vise si planuri de viitor.

Intr-o seara a aparut o femeie,care a pretins ca este prietena prietenului meu de mai multi ani, ca este casatorita si cu copii, aspect care nu afecta in nici un fel relatia dintre ei si ca daca acesta nu renunta la mine,urmeaza sa i se restituie o suma semnificativa de bani, reprezentand cheltuielile pe care aceasta le-a efectuat cu prietenul meu si care erau notate intr-un caiet,cu lux de amanunte si cu pozitionarea acestora in timp si spatiu. M-am socat! De ce? Pentru ca nu mi-a povestit nimic despre aceasta relatie …..si ilegala ,pentru acel moment. Adulterul era considerat infractiune si se pedepsea. Pentru ca nu m-a ferit de momentul groaznic ,in care eu a trebuit sa ma confrunt cu acea persoana deloc civilizata ,care mi-a adresat cuvinte grave, dar m-a si avertizat intr-un fel spunandu-mi:"Asa iti va face si tie!

Pentru ca am avut prima deceptie in legatura cu prietenul meu pe loc m-am decis sa inchei relatia pe care am socotit-o sortita esecului.Inteleapta decizie,pacat ca am renuntat la ea...

Nu de mult am implinit 50 de ani.O varsta frumoasa,la jumatatea vietii,cand esti matur si intelept,sa te bucuri ca traiesti,sa fi fericit ca esti sanatos si cand incepi sa te raportezi la vise neamplinite in timp:sa calatoresti,sa-ti urmezi pasiunile,sa te pregatesti a avea nepoti,sa te obisnuiesti cu idea ca o cariera se termina.Si mai ales sa spui ca toate acestea le vei face impreuna cu sotul tau pentru care simti multa afectiune,nostalgie si dragoste.Dar,ce te faci daca constati ca toata constructia se darama ca un joc si nu mai ai viitor?


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Confesiuni.