Gelozia...un sentiment dureros, acid, care doare...produce gol in stomac, apoi, incet-incet in tot corpul. Te pustieste pana la renuntare... pierdere... a omului gelozit!

A doua zi, ma suna, sa-mi spuna pe un ton furios ca sunt ca o stanca, ca nu se poate apropia de mine desi se simte atras, ca trebuie sa invat sa nu fiu o prada usoara, ca nu ma costa nimic daca ii saream de gat si-l sarutam?! M-am simtit bine! Am zis: "Doamne, o fi gelos ca m-a pierdut, ca sunt libera pentru un alt barbat?"

Dupa 3 luni, m-a cautat. Am vorbit, am stabilit sa ne vedem la un suc, la o tersa, in apropierea casei lui. Culmea! A fost intr-o duminica. Dar, gelozia... tot nemultumita! Ma iscodea cu intrebari: "De ce nu te-a invitat la el, sa vedeti un film? De ce se grabea sa se-ntoarca acasa sa doarma? Bineinteles! Vezi ca stii? Are pe cineva care-l asteapta!"

E greu... Am hotarat sa fiu indiferenta, sa gasesc forta de a ma rupe de trecut!

Totul e atat de ciudat! Desi stiu ca nu e barbatul romantic, atent, dragastos pe care mi l-as dori ca iubit, logodnic, sot, ma simt atrasa de el, ma gandesc tot timpul la el, astept cu nerabdare telefoanele lui!

Gelozia... cred ca ma va urmari mereu! Nu voi avea niciodata incredere in el! Dar.. a fost frumos! O ciudata poveste de iubire!

Claudia


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Gelozia.