Istoric, prima idee privind fertilizarea in vitro a fost in sec. XVI-XVII cand a existat o persoana care s-a gandit la o metoda cum s-ar putea lua cateva celule dintr-un organism si dupa o perioada de 40 de saptamani sa isi faca aparitia un copil.

Fertilizarea in vitro este o metoda aleasa de femeile care nu au probleme cu ovarele insa nu pot ramane insarcinate datorita altor cauze (cele mai frecvente sunt cele ale trompelor). Femeile asteapta cu bucurie venirea unui copil pe lume, dar in acelasi timp doresc sa aiba, mai intai de toate, un copil sanatos. Copilul din eprubetaIstoric, prima idee privind aceasta metoda a fost in sec. XVI-XVII cand a existat o persoana care s-a gandit la o metoda cum s-ar putea lua cateva celule dintr-un organism si dupa o perioada de 40 de saptamani sa isi faca aparitia un copil. Incepand cu anul 1960 ideea conceperii copiilor in eprubeta a fost din ce in ce mai studiata si chiar s-au obtinut rezultate. Cu toate ca au existat piedici si condamnari, medicii au continuat experimentele si in prezent acel vis a devenit realitate. Primul copil nascut prin aceasta metoda este o fetita si a venit pe lume in anul 1978, in Anglia. Fertilizarea in vitro poate reprezenta pentru foarte multe cupluri o ultima sansa de a avea un copil. Stresul si emotiile familiei care apeleaza la acest procedeu sunt ridicate. De aceea este indicat ca inainte de a alege acest procedeu sa fie cunoscute atat avantajele si dezavantajele ce pot sa isi faca aparitia in timpul fertilizarii. Medicul trebuie sa prezinte, in functie de caz, problemele care pot sa perturbe desfasurarea procesului de fertilizare pentru ca femeia sa fie pregatita indiferent de rezultatul final. Astfel, unirea ovulului cu spermatozoidul are loc in afara corpului omenesc si apoi este mutat in uterul femeii. De cele mai multe ori se transfera 2-3 embrioni iar restul sunt pastrati in azot lichid pentru o eventuala urmatoare incercare. Transferul este de doua feluri: - transferul blastocistului care are loc la 5 zile de la cultivarea embrionilor - transferul embrionilor dupa o perioada de 72 de ore de la unirea spermatozoizilor cu ovulele Este un procedeu nedureros si nu necesita anestezie. Exista un risc ridicat ca in urma fertilizarii femeia sa aiba o sarcina multipla, de aceea este recomandat sa existe un numar limitat de embrioni transferati. In cazul unei sarcini multiple, medicul poate selecta 1 sau 2 embrioni sanatosi, insa excluderea celorlalti poate fi considerata avort. De asemenea, daca nu se recurge la distrugerea embrionilor ramasi, ramane intrebarea: ce se intampla cu cei ramasi? Acestia pot fi donati unei alte familii sau pot fi folositi pentru un viitor fratior. Care sunt cauzele esecului fertilizarii in vitro? - nu toate ovocitele au fost mature - calitate proasta a endometrului - spermatozoizii au prezentat mobilitate scazuta - esecul implantarii - imposibilitatea fertilizarii Daca procedura nu este corect efectuata, sansele de a avea un copil in viitor pot sa scada. Odata cu evolutia metodelor de reproducere au aparut si problemele etice privind crearea unui copil in lipsa unui contact sexual. Biserica Catolica nu este de acord cu acesta modalitate si nu concepe sa fie separata procrearea de sexualitate. Daca esti hotarata sa apelezi la o astfel de metoda trebuie sa fii pregatita si din punct de vedere material deoarece costurile sunt destul de ridicate. Insa cand e vorba de un copil, bucuria de a-l avea merita orice sacrificiu! Un articol de Livia


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Copilul din eprubeta.