Mint cand cred ca ochii care nu se vad se uita, ca timpul care se desfasoara il sterge pe cel trecut.

Mint cand spun ca patul nu e imens. E o greutate in care ma pierd usor. Mint cand spun ca nu ma doare cand intind o mana si cuprind un mare gol. E o tristete care imi strange ochii. Mint ca degetele nu se chircesc de dor. E ceva care le determina sa caute adevarul. Mint cand spun ca mana nu imi plange cand imbratiseaza trist un vis trecut. Ceva nu o lasa sa se impace cu resemnarea. Mint cand spun ca am acceptat. Inca nu...

Mint cand spun ca nu mai vreau sa stiu, nu mai vreau sa sper, nu mai vreau sa beau iluzii, nu mai vreau sa mananc iubire, nu mai vreau sa inghit suspine, nu mai vreau sa ma inec cu mila. Ma intereseaza totul si viata ta, mai ales. Mint cand zambesc. Mint cand spun ca nu ma simt vinovata ca n-am putut sa te fac sa mai ramai. Mint cand spun ca zambetul meu e pe jumatate durere din cauza ca nu esti acolo sa mi-l dai peste ureche, soptindu-mi ca mi se asorteaza minunat. Mint cand spun ca te-am uitat. Mint ca nu ma simt nefericita.

Mint cand imi spun “noapte buna” si pleoapele blegele cred pana in varful genelor ca este buna. E o zi mohorata si trista, ca de toamna. Este o zi care nu se mai termina. Mint cand spun ca noptiera nu simte lipsa pozei tale. Dar stie ca nu mai ai ce cauta acolo. Mint cand spun ca s-au rarit rafalele de lacrimi. Mai nabadaioasa e ploaia torentiala de vara decat picaturile marunte si tomnatice. Mai grele 3 secunde de aduceri aminte decat un sezon de uitare. Este o minciuna gogonata. Mai tristi ochii seci care refuza sa dea curs puhoaielor decat cei animati de lacrimi. Mai fragil un suflet care simte ca nu mai are nimic de pierdut decat unul care stie ca e pe cale sa piarda. Mint cand reusesc sa-i fac pe altii sa ma creada ca sunt fericita. Spun adevarul cand vad ca imi iese atat de bine...

Mint cand spun ca nu ma impiedic de alte trupuri pe care le iau, le sec de viata si le inapoiez rusinata si la fel de flamanda. Mint cand spun ca nu dezamagesc si nu sunt dezamagita cand le prind fara sufletul meu iubit. E o minciuna reciproca. Mint cand spun ca nu vreau ca urma lasata de pantoful meu in praf sa-ti sopteasca unde sa ma gasesti. E o mare pacaleala: urmele nu vorbesc. Mint cand spun ca nu vreau sa te ajunga si pe tine dorul asa cum ma chinuie pe mine si mint. E adevarat ca il arunc spre tine.

Mint cand spun ca nu vreau sa-ti intru pe ferestra si sa-ti spionez in ganduri. Mint cand spun ca ochii mei nu se culca pe o ureche cautandu-i pe ai tai. Mint cand spun c-am invatat sa uit. Mint cand spun ca inteleg ce spun acum. Mint ca sunt coerenta in ceea ce spun. Mint cand cred ca ochii care nu se vad se uita, ca timpul care se desfasoara il sterge pe cel trecut. Mint cand spun ca inca nu se rupe o lume si nu se naste o durere cand inteleg ca atat a fost sa fii in viata mea. Si mint cand spun ca un singur gand nu ma preface in mii de tandari pe care nu pot sa le adun. Mint cand ma uit la mine si imi spun ca nu imi lipseste nimic. Mint cand spun ca am lasat sa se duca. Nu mint cand spun ca doar mintind te mai gasesc in viata mea. Pana cand o sa mai ma mint? Am obosit. Oare cand o sa vina un alt adevar, adevarul meu?..


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Mint de dragul adevarului.