Prefer relatiile inchise, cele cu drept de a apartine unei singure persoane, relatiile in care suferi doar la gandul ca persoana iubita se afla langa un alt trup, cele care nu te lasa sa inchizi un ochi din pricina geloziei si a framantarilor, cele in care libertatea are limite, uneori prea multe si prea subred si neiscusit construite, cele in care oamenii cred gresit si absurd ca au drept de viata si de moarte asupra sufletului si trupului partenerului. Oricand, cu ochii inchisi, cu inima deschisa si cu mana in dreptul ei, pot spune ca pentru mine, relatiile sunt menite sa ramana "inchise" in doi si nu "deschise" catre mai multi.

Se purta si pe vremea parintilor nostri, dar nu se arata asa in ochiul mare. Iubirea a fost, s-a dus, nu o mai invie nici dracul de se da de trei peste cap. Ma lasi, te las... Ne dam voie unul altuia. Totul e bine, cand toata lumea se intelege bine. Relatiile "deschise", dar ascunse existau de nevoie, se fereau de gura rea si multa a lumii, se ascundeau in discretie si continuau la nesfarsit deoarece existau copii la mijloc. Cine nu a auzit povestea parintilor care sunt impreuna alaturi la bine si la rau, gata sa-si dea viata si sufletul cot la cot pentru fericirea si binele copiilor, dar care la venirea serii se retrag in lumi si dormitoare diferite? Cine a spus ca viata separata a celor doi era doar o poveste? Dar... era totusi altceva. Personajele in cauza nu pretindeau constiintei lor ca se iubesc si, separat sau impreuna, fiecare din cei doi isi cunostea propriul adevar.

Era la un moment un trend prin lumea oamenilor spilcuiti si lustruiti bine, a celor cu bancnota multa si adaptati la lumea schimbatoare si flu-flu in care traim. Se numea relatie moderna, libera, relatie cu multe compromisuri, dar fara de compromisuri majore. O relatie fericita pentru unele persoane in cauza, o relatie resemnata pentru alte persoane in cauza si o relatie de netolerat pentru persoanele excluse din cauza. Astazi, in zilele noastre si in tarisoara noastra, relatiile deschise fac parte din alegerile oricui si le doreste.

Sunt demodata si in niciun caz o experta a relatiilor reusite si fericite. Am fost insa socata sa cunosc ca exista un astfel de cuplu si ca cei doi parteneri se declara fericiti si multumiti cu starea lor de iubire ciudata si nonconformista. Amicii mei sunt casatoriti de 5 ani, de 2 ani de zile parinti ai unei fetite splendide, iubite mai ceva ca ochii din cap. Copilul creste frumos, intr-un mediu armonios, deloc lipsit de dragoste parentala si de cea intraparentala. Cei doi sustin ca se iubesc la fel de infocat ca la inceput. Se inteleg de minune, comunica de toate pentru toti, sunt sinceri unul cu celalalt. Nimeni nu ascunde nimic nimanui. Fiecare are libertatea de a actiona dupa bunul gust, fara riscul de a stii ca celalalt sufera din aceasta cauza..

Nu se nasc frustrari, nu se cer detalii mai multe decat este cazul despre escapadele celor doi, nu raman curiozitati nesatisfacute, nu se pun intrebari ca doar se cunoaste dinainte raspunsul. Independenta sora cu libertatea, libertate sinonima cu libertatea de a actiona. Toate premisele unei relatii de toata frumusetea. In timpul liber, el are permisiunea de a iesi cu prietenii si de a cunoaste persoane de sex opus. Ba chiar mai mult... In timpul ei liber, ea are permisiunea de a iesi cu prietenele ei si de a cunoaste barbati interesanti. Ba chiar ceva mai mult...


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri