M-am gandit asadar ca ar fi cazul sa te inlocuiesc... sa nu mai ma leg la cap fara sa ma doara. Sa fiu iarasi demna... asa cum ar trebuie sa fie o sotie, calma si indolenta ca o amanta, sexy ca o femeie, fericita ca toate celelalte cupluri din jurul meu. Sa ma reindragostesc iarasi de calitati, sa nu mai imi sara in ochi defectele, sa tolerez gesturi si comportamente. Sa nu mai te obosesc, sa nu mai fac spume ceva mai involburate decat valurile marii sau sa nu ma mai grabesc cu critica ca fata mare la maritat... Sa nu mai ma enerveze ca uiti sa clatesti cada dupa ce faci dus. Sa nu mai ma enerveze ca tu nu te enervezi niciodata. Si ca eu te las.

Dar... vorba cantecului sau... a mamei: daca un barbat nu bea, nu se drogheaza, nu devine violent, inseamna ca este un om bun. Daca un barbat poate sa munceasca si sa castige binisor din asta, inseamna ca este un om minunat. Daca un barbat uita sa dea cu aspiratorul, sa cumpere parfumul pe care ti l-a promis sau prefera categoric meciul de fotbal live unei iesiri in direct cu tine inseamna ca fiinta care ti-a dat viata nu se pricepe deloc sa faca si caracterizari. Inseamna ca oamenii de stiinta nu au descoperit inca formula omului perfect. Mai mult ca sigur ca sotul tau are si defecte.

Dar poate ca, dragul meu, noua ne place sa ne certam din nimicuri. Pe tine inca te amuza cand tu imi termini fraza pe care eu nu reusesc sa o duc la capat din cauza indignarii si furiei. Eu inca ma simt o doamna, chiar si atunci cand ma determini sa ma comport ca o mahalagioaica. Si cu toate acestea, nu ma mir de ce suntem inca casatoriti. Uneori si foarte fericiti... De multa vreme, in casnicia noastra s-au inregistrat mari progrese.

Ai observat ca toti ne invidiaza pentru faptul ca ne bucuram unul de altul ca la inceputul casniciei? Daca tu ma accepti cu defectele mele, fac si eu la fel. Nu fac eu patul in locul tau si nici nu culeg sosetele de prin casa. Le mai arunc insa cateodata, ciudoasa si rautacioasa, mai abitir decat ai facut-o tu, in speranta ca o sa te impiedici de ele cu adevarat. Si data viitoare nu o sa le mai arunci asa, la intamplare. Poate putin mai ordonat...

Dar ce mai conteaza, dragul meu? Cu toate acestea, eu cred ca o sa te pastrez...

In continuare cu dragoste,

A ta sotie, Deea


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri