Credeai ca daca o sa mergi acum in maini cu picioarele goale o sa aplaud cald si aprobator? O sa uit ca m-am strans de dor, ca am suferit de dragoste, ca am fost asaltata de ganduri nebune si disperate, ca am plans dupa doua brate, ca am suspinat dupa o singura secunda sau mi-am dorit sa opresc eternitatea? Tu da. Eu nu..
Crezi ca iti intorc spatele sau daca tu o sa procedezi la fel (in mod sigur o sa faci asta) nu imi doresc din tot sufletul sa ma topesc sub iubire si iertare? Crezi ca nu mi-as lipi strans de trupul tau, crezi ca nu m-as cuibari la sufletul tau, crezi ca iubirea ta nu m-ar face sa ma simt iarasi docila, plapanda, pierita, smulsa din radacini? Crezi ca daca mi-ai taia aripile, nu as prinde radacini din nou? As inflori. As da in parg. As fi fericita. Nu ai crede toate astea. Tu nu. Eu da.
Iubitul meu, acum invat sa iert nu doar cu buzele. Ma straduiesc sa o fac si cu sufletul. Acum invat sa fiu puternica. Recapitulez tot ce nu am invatat pana acum. Inca putin si termin… Inca putin ca sa te pot ierta.
Andreea
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie
Arhetipurile în mentalul colectiv românesc. Alegerile și fricile românilor