Publicat in 1995, Eseu despre orbire este cel mai cutremurator roman al lui Jose Saramago, marturie a neincrederii autorului in societatea contemporana, incapabila sa-si gestioneze si sa-si rezolve crizele. Intr-un oras anonim, populat de personaje fara nume, izbucneste o epidemie de orbire.
Publicat in 1995, Eseu despre orbire este cel mai cutremurator roman al lui Jose Saramago, marturie a neincrederii autorului in societatea contemporana, incapabila sa-si gestioneze si sa-si rezolve crizele. Intr-un oras anonim, populat de personaje fara nume, izbucneste o epidemie de orbire. Fara o cauza aparenta, in afara de cea morala, oamenii isi pierd, rind pe rind, vederea si barbaria se instaleaza. Structurile politice nu pot reactiona decit prin represiune si curind apar lagarele. Din motive necunoscute, o singura persoana scapa de flagel. Sotia medicului, cum va fi ea numita de-a lungul romanului, aduna in jurul ei mai multe personaje neajutorate si, prin iubire, devotament si statornicie, le conduce pas cu pas spre lumina, demonstrind din nou ideea draga autorului ca societatea, in ceea ce are ea mai definitoriu - solidaritatea si compasiunea umana - trebuie reconstruita mereu de fiecare dintre noi.

Editura Polirom


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Eseu despre orbire.