30 Mai 2024 publicat în Entertainment 87 share-uri

Livius Lauruc, Carmen Chindriș și echipa Studio R sunt responsabili pentru celebrele piese "Ziua-n care tu m-au sărutat", "Două perechi", "Suc", "Macho Man" și multe alte compoziții de succes. Totodată, Livius a compus, alături de colegii lui profesioniști din studio, piese de referință pentru mulți artiști din România. Iar pentru ca publicul să cunoască și începuturile Taraful Rutenilor, fondatorul și managerul acestui proiect povestește pe larg despre acest lucru.

Ce înseamnă Taraful Rutenilor, cum a luat ființă, cum ai pornit pe acest drum? De unde talentul muzical?

Livius Lauruc: Taraful Rutenilor a luat ființă din dragostea și pasiunea mea pentru muzică și, automat, din dorința de a dezvolta un proiect de calitate, spre un nivel cât mai înalt. Succesul nu ne-a schimbat în niciunun fel și muncim, și în prezent, la fel ca la început.

Ce aport aduce Livius Lauruc în Taraful Rutenilor?

Eu sunt fondatorul acestui proiect, sunt managerul Studio R, studioul unde toate ideile devin realitate, așa cum s-a întâmplat și cu proiectul Taraful Rutenilor. În toți acești ani, am reușit să realizăm studioul mult dorit, în care înregistrăm alături de o echipă profesionistă, dar și detinem absolut tot ce este necesar. Ce inseamna necesar? Totul, începând de la cazare, până la piscină, spa, sală de sport, sală de spectacole, sală de înregistrări, mix/master, loc pentru grătar, loc de relaxare etc. Am creat, totodată, și un spațiu pentru copii, un castel de dimensiuni mari, pentru multe alte activitati unde, la fel, în viitorul apropiat, îmi doresc să realizez un proiect pentru cei mici, adică locul pe care l-am visat: un campus artistic, unde, alături de toți artiștii cu care colaborez, să avem tot ce ne trebuie și să putem face producție muzicală într-un mediu perfect care ne inspiră.
Cânt la pian și acordeon, iar talentul muzical cred că este de la bunica mea, singura din familie care a avut o pasiune pentru muzică, iar dorința ei era să devină cântareață. Îmi aduc aminte că ii placeau mult romanțele și le cânta prin casă, ea la bază fiind cadru didactic ca meserie. În rest, în familie, nimeni nu are talent sau înclinație spre muzică.


Crezi că fiica ta îți moătenește talentul artistic sau își dorește să meargă spre un alt domeniu?
Cum te împarți intre concerte și "meseria" de tată?

- ⁠Despre fetița mea, Anastasia, spun clar și convins că îmi moștenește din talentul și pasiunea pentru muzică. Îi place foarte mult muzica și chiar are talent în această direcție. Eu sunt genul de părinte care nu obligă copilul să facă meseria pe care o fac eu, ci sunt de parere că fiecare copil trebuie să își urmeze visul și dorințele, indiferent de domeniul de activitate. Anastasiei i-am spus așa: "Muzica este o plăcere, pentru cei care o asculta, și o mai mare placere pentru cei care pot și vor să o cânte, iar ție, dacă îți place să urmezi această cale, fă-o, dar dacă nu, nu, și îți poți umple timpul cu lucruri care îți plac ție, nu altora. Nu o condiŕionez cu nimic, din contra o susțin în orice îi place ei. Ea face muzică și-i place foarte mult. Studiază pianul și, uneori, mai cantă cu vocea. Sunt un părinte foarte mândru de ea si o iubesc enorm! Eu zic că reușesc să mă împart bine între meseria de tată și concerte, iar atunci când Anastasia își dorește eu o iau cu mine în turnee. Însă, acasă, suntem aproape tot timpul împreună, la studio și peste tot.

Cum era Livius Lauruc în copilărie?
Ce planuri îți făceai la început și cum le vezi conturate în ziua de azi?

- Când eram copil, umblam foarte mult la pescuit, fotbal, stăteam cu vacile și oile la păscut și aveam activitățile specifice copilăriei din acea vreme. Până în clasa a 2-a, am stat la bunici, în comuna Bârsana, la 20 de km de Sighet. Bunica îmi cânta mereu romanțe și ascultam la radio și pe vinil, la pick-up, muzica de pe vremea aceea, cu ea. După ce am ajuns la Sighet, m-a cuprins, cu adevarat, pasiunea pentru muzică. Când eram copil, la Bârsana, la grădinița mea, se aduceau lucruri, “ajutoare” cum le spuneam pe vremea aceea, pentru copii, din Franța sau alte țări, mașini întregi de jucării fel și fel, nu noi, dar foarte bune. Printre acele jucarii, am dat de o triola, acel instrument de suflat cu clape. Imi aduc aminte exact cum, de cand am suflat in ea o data, nu am vrut sa o dau jos din mana si nu am mai vrut sa plec acasa fara ea. Ba mai mult decat atat, am plans pentru a nu-mi pierde instrumentul muzical. Cu greu m-a lasat bunica sa o iau, in ideea in care spunea colegelor ei de la scoala ca, peste 2-3 zile, o sa ma satur de ea si o sa o aduc inapoi. Nu m-am saturat deloc si toata ziua suflam prin curte, ba chiar mi se parea ceva fascinant cum se aud notele. Incercam sa leg singur cantece sau note care sa sune bine una dupa alta. Apoi, cum am spus, am mers la Sighet si acolo am inceput sa cunosc, sa vad oameni care cantau serios, formatii renumite din zona pe vremea atunci, si eram fascinat ascultandu-i. Incercam sa reproduc ce auzeam si, dupa ce i-am cunoscut mai bine, nu scapau de mine toata ziua. Ii rugam sa-mi spuna si sa-mi arate cum se canta, si tot asa, tot asa, pana am ajuns si eu sa cant intr o formatie. Insa, intamplarea de care rad si acum este cand am vazut prima data ca exista orga care se baga in priza, iar asa se si aud sunete atunci cand apesi fara sa mai sufli, asa cum era suflatoarea mea. A fost ceva divin pentru mine, ceva incredibil...si nu glumesc deloc!
Cum ai descoperit-o pe Carmen Chindris?
- ⁠Pe Carmen, am cunoscut-o in perioada cand deja eu cantam intr-o formatie, in Sighet, la un club, pe cand aveam cam 17- 18 ani. Un coleg mi-a spus ca este o fata care canta fain si sa o ascult cum canta. Am zis da fara sa ezit, si asa a aparut Carmen! Era la inceput si stia 2 - 3 melodii, pe care, chiar, le canta bine, față de ce era pe vremea aceea la noi in zona. Am simtit din prima clipa talentul si potentialul ei. Am zis: "Fata asta o sa poata sa cante foarte bine! Este talentata tare." Si, asa, i-am propus sa vina cu noi, la club, sa cante, sa repetem, sa invatam impreuna si sa cantam fain, din ce in ce mai fain. A acceptat pe loc, fara sa ezite, pentru ca avea si ea dorinta de a invata, de a evolua la fel ca noi toti si, asa, am inceput colaborarea. De atunci, sunt, cred, vreo 20 - 21 de ani de cand activam impreuna, in diferite formule sau proiecte si acum in proiectul Taraful Rutenilor, cu aceeasi pofta si dorinta de a invata si de a evolua muzical.
⁠Carmen a adus un aport imens in Taraful Rutenilor. Cantam amandoi impreuna de 20 de ani si, clar, pe aceeasi directie si cu aceleasi teluri de a face muzica din ce in ce mai bine, dar si mai sus ca nivel. Mi-a dat tot timpul incredere, pentru ca a fost si este langa mine si de acord cu orice idei aveam sau am. Carmen este la fel si acum, este omul cu care am stiut ca impreuna vom putea face lucruri marete. Este o persoana foarte talentata si un om minunat. Si nu vorbim despre un aport, este mult mai mult de atat. Cu ea am inceput, practic, activitatea artistica si avem acelasi entuziasm si elan si în prezent.
Compui muzica pe care o simti sau pentru ca asa o cere publicul?
Ce proiecte ai derulat si despre care publicul nu stie? De la piese pentru alti artisti, pana la colaborari cu artisti.
Ce proiecte viitoare pregateste Livius Lauruc, atat pentru Taraful Rutenilor, cat si separat de acesta?
- Compun muzica pe care o simt clar! Nu am stat niciodata sa ma uit ce merge, ce este pe val sau sa incerc sa reproduc pe acelasi stil in ideea de a “prinde” la public. Muzica nu este o afacere, este o pasiune care poate deveni, fara sa vrei, afacere si, astfel, chiar una de succes.
Am compus multe piese, cele pentru Taraful Rutenilor, dar si multe alte piese pentru artisti cunoscuti sau mai putin cunoscuti.
Recent, am lansat proiectul TRADITIONAL MARAMURES, un proiect de suflet, in care mi-am propus sa fac muzica moroseneasca, pentru toti ascultatorii si consumatorii de gen. Vreau sa va spun ca imi place orige gen muzical si tot ce suna bine! Imi doresc sa fac, aici, in Maramures, o mare famile artistica, familia Studio-R. Asta inseamna sa ma implic la maximum in zonă, sa compun pentru toti ce care deja canta sau vor sa cante, indiferent de varsta sau de nivelul profesional. Vreau ca, impreuna, sa facem ce nu a fost facut niciodata sau, cel putin, eu nu stiu sa fi fost facut asa ceva. De fapt, in marea familie Studio R se poate face promovarea traditiei maramuresene, cantecului si portului maramuresean. Imi doresc sa fim o echipa mare si unita, iar in muzica noastra sa se simta in energia, dorinta si placerea cu care lucram. Trebuie sa precizez ca totul este gratuit, de la compozitii, pana la inregistrari audio si video, la fel si partea de promovare, pentru toti cei care vor si sunt pasionati de muzica autentica din Maramures. Cu ambitie, talent, rabdare si cu ajutorul lui Dumnezeu, sunt convins ca familia Studio R va fi un punct semnificativ pe harta Romaniei...si nu numai!


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri