A fost o surpriza placuta cu atat mai mult cu cat traiam cu impresia ca primiti un noian de solicitari si le selectati doar pe cele mai interesante.

Buna ziua si va multumesc foarte mult pentru raspuns. A fost o surpriza placuta cu atat mai mult cu cat traiam cu impresia ca primiti un noian de solicitari si le selectati doar pe cele mai interesante. Sa va raspund acum la intrebari. Am o relatie, merge bine. Nu e o dragoste cum as fi visat, dar imi confera un soi de siguranta de care am neaparata nevoie tinand cont ca sunt destul de nesigura de mine. Nu avem momente de mare pasiune, nu primesc declaratii de dragoste, nu stiu cum sa ma exprim exact ... stiu ca ma iubeste dar asa e firea lui, mai rece. Suntem impreuna de 6 ani. Am 30 de ani. Am inceput sa beau acum vreo 5 ani dar problema cea mare dateaza doar de 2. La inceput iesam cu colegii de serviciu seara la o terasa. Toti beau bere, nu sucuri. Si am inceput si eu. Imi placea gustul si aveam impresia ca ma racoreste plus ca ma simteam si mai eliberata de carapacea mea obisnuita. Se glumea mult, se radea, era o gasca faina. Problema e ca acum simt nevoia sa beau din ce in ce mai mult. Pur si simplu nu ma pot oprii si, de exemplu, daca iesim seara la terasa si imi e rusine sa consum mult alcool in fata prietenilor sau a colegilor ma asigur ca am acasa o sticla sau doua ca sa pot "suplimenta". Am o senzatie de sete, adevarul e ca peste zi nici nu prea beau multa apa dar nu cred ca asta e adevarata cauza. In fiecare dimineata imi promit ca seara nu mai fac. Dar mereu apare cate o problema, ba o nemultumire la serviciu, ba o zi foarte obositoare, ba ceva de sarbatorit sau pur si simplu o invitatie din partea cuiva. Cat despre familie nu am avut probleme majore / abuzuri / dar nici foarte iubita nu am fost. Ai mei m-au avut de foarte tineri, n-au avut chef sa se lege la cap cu un copil si am crescut cu bunicii mai preocupati sa-mi spuna ce sacrificiu fac ei la batranete dect sa fie atenti la problemele mele. Cu multumiri Olguta RASPUNS: Raspuns pentru Olguta (2)Olguta draga, ai facut rost de o dependenta. De urgenta mergi pentru consiliere si, poate terapie. Nu ai de ce sa te simti rau pentru asta dar e necesar sa iei masuri. Cand spui probleme majore nu incadrezi neglijarea parentala si lipsa unei reale comunicari, inclusiv afective parinti -copil. Dar exprimarea ta dovedeste ca simti, inca, durere ca nu "s-au legat la cap cu un copil". Sunt goluri in suflet pe care le acoperim cum putem. Daca vei dori sa rezolvi - ceri asistenta si inveti sa umpli si golul intr-un mod mai putin autodistructiv. Meriti ca TU sa-ti "legi capul cu" soarta ta! Psiholog Luminita Badita


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Raspuns pentru Olguta (2).