Ma numesc Vera si am 35 de ani. Problema pentru care va scriu nu este neaparat grava. Nu-mi plac necunoscutele, vreau sa stiu ce se intampla si ce pot face sa fie altfel.

Ma numesc Vera si am 35 de ani. Problema pentru care va scriu nu este neaparat grava. Nu-mi plac necunoscutele, vreau sa stiu ce se intampla si ce pot face sa fie altfel. Am avut o coplilarie obisnuita, poate cu parinti putin mai autoritari. Cu timpul (adica undeva la peste 20 de ani), daca eram rabdatoare, insistenta si veneam cu argumente solide mai lasau de la ei. Pe la 21 de ani m-am indragostit cu adevarat de un baiat de aceeasi varsta cu mine. Eram , dupa cum spunea el, prima lui dragoste. Eu eram asistenta iar el student la Politehnica. Parintii mei nu l-au placut. Era copilaros, zburdalnic, purta ochelari (cu dioptrii destul de mari), provenea dintr-o familie de intelectuali iar ai mei erau oameni simpli, etc. In ciuda rezistentelor parintilor mei, relatia noastra a rezistat si dupa 2 ani jumate ne-am casatorit. Eram cea mai fericita fiinta de pe Pamant. La inceput totul a fost minunat. Cu timpul, sotul meu a inceput sa-si manifeste verbal regretul ca nu si-a lasat timp si pentru alte experiente. Mai mult, incepuse sa il deranjeze statutul meu de asistenta. Nu era suficient. Asa ca, m-am pus cu burta pe carte ca sa urmez si eu o facultate. In acest timp, el si-a luat un job care presupunea deplasari frecvente si lungi in tara si strainatate. In aceste conditii, de la un moment dat s-a implicat intr-o alta relatie cu o tanara, divortata, cu un copil mic (aprox 2 ani). Relatia lor a durat aproximativ 6 luni pana cand eu am aflat de ea. Din acel moment casnicia mea a luat-o la vale si intr-un final am divortat. La cateva luni dupa divort am intrat la facultate. In timpul scolii am avut cateva tentative de relatii. Una singura a durat aproape un an dar a esuat. Dupa terminarea facultatii (am terminat Matematica) m-am reintors (din pacate pentru unii, eu zic foarte bine pentru mine) la vechiul domeniu de activitate cu mentiunea ca noul loc de munca este mult mai complex, mai solicitant si imi pot folosi cunostintele dobandite in facultate. Eu sunt mandra de mine. In aceste conditii l-am cunoscut pe cel care este in momentul de fata sotul meu. Este cu 14 ani mai in varsta. Pana la el, nu mi-am inchipuit ca se poate si atat de bine. Este mai mult decat am indraznit eu sa sper ca voi avea (avem 3 ani de casnicie). Poate nu ma credeti dar am sentimentul ca imi iubesc actualul sot mult mai mult decat l-am iubit pe fostul sot. Ceea ce ma deranjeaza este faptul ca experientele din trecut m-au facut foarte emotiva. Acum plang foarte usor (si la bine si la rau). Inainte reuseam sa ma stapanesc usor si se citea greu pe fata mea ce simteam sau ce gandeam atunci cand eu nu voiam sa se stie asta. Sper ca nu sunt semnele inceputului unei boli psihice. Ce pot face ca sa schimb situatia? Tintesc spre o pozitie de conducere si, in conditiile de fata, nu sunt avantajata. Va multumesc. Vera RASPUNS VERA: Am devenit foarte emotiva - Raspuns pentru VeraEsti inca un om ranit, care nu poate intelege de ce i s-a intamplat si-si asuma greseli care nu-i apartin. Bucura-te de ce ai si daca dupa ce meditezi asupara partii pline a paharului ar trebui sa fii asistata in drumul tau. Si asta nu pentru ca ai fi bolnava, ci pentru ca anumite intamplari din viata fac rani peste care nu putem trece singuri. Nu te gandi ca vei uita si gata. Pentru a "trece" cu adevarat , ceva semnificativ pentru tine( emotional vorbind) ai nevoie sa VORBESTI despre ce ti s-a intamplat. Si cand tot ce te doare nu mai e plin de.."praf" vei avea niste"ferestre " pline de lumina. Asa cum ti-ai luat curaj cu mine, cauta si pe cineva care sa te asiste fata in fata, un consilier psihologic. Ar fi pacat sa lasi sa te doara cand ai toate motivele sa fii doar bucuroasa. Curaj! Psiholog Luminita Badita


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Am devenit foarte emotiva - Raspuns pentru Vera.