Sunt la capatul puterilor! Nici nu stiu cum sa incep...

Sunt la capatul puterilor! Nici nu stiu cum sa incep... O relatie de 11 ani. Eu 25 ani realizata profesional, conditie materiala buna, parinti intelectuali (divortati) si bineninteles total impotriva acestei relatii . El 30 de ani - de conditie modesta si material si intelectual! Suntem impreuna de cand eream copii asa ca em asistat la tot drumul sau prin viata de la terminarea liceului si pana acum! Nu mi-a ascultat niciodata indrumarile si nici doleantele...a mers pe drumul lui pe care astazi il catalogheaza gresit si il regreta dar totusi nu vad nici o incercare de a indrepta ceva! Mai concret ...nu are servici, locuim cu mama si eu duc tot greul datoriilor si ratelor la banca! Nu ii port o dragoste oarba asa ca pot vedea imensitatea diferentelor dintre noi, il iubesc pentru ce este, pentru sufletul lui, cred eu foarte bun . Cu tatal meu nu am mai vorbit de 3 ani , mi-a intors spatele si mi-a spus sa aleg intre ei doi considerand ca ii aduc un mare prejudiciu de imagine cu relatia mea. Si mama a fost Impotriva si inca este, si chiar daca pentru moment a inchis ochii eu simt ca deja si-a pierdut si ea rabdarea pentru ca de la un timp ma intreaba foarte des in ce stadiu se afla el cu gasirea unui job! Desi imi promite mereu ca va invata o limba straina ca va invata sa opereze cu pc-ul nu se misca deloc in directia asta, ba mai mult de fiecare data cand ii amintesc im raspunde sa il mai las ca e stresat , ca nu poate acum etc. Va felicit pentru ce faceti, cei ca dumneavoastra ne aduc in viata o raza de speranta! Mult succes si numai bucurii! Astept raspunsul dumneavoastra! Cu mult drag Carla RASPUNS CARLA: IN CONFORMITATE CU DORINTA TA DE A PUBLICA DOAR CE ALEGI TU AM POSTAT SOLICITAREA TA SI AI LA RASPUNS ASISTENTA UNEI INVITATE, DOMNISOARA DANA ZAHARIA, CONSILIER, 25 ANI Draga Carla, Spui despre partenerul tau ca este de o conditie intelectuala modesta, ca este evitant, ezitant si ca intampina mari dificultati in a-si lua viata in maini... Dar are un suflet bun! Ma intreb ce inseamna "suflet bun" pentru tine si ce te face sa crezi ca afectiunea pe care i-o porti si toata rabdarea (punctata de momente de criza) pe care i-ai aratat-o il va determina pe el sa se schimbe. Daca nu s-a intamplat pana acum, inseamna ca nu e asta solutia pentru schimbarea pe care o doresti. Aplicand iar si iar aceeasi solutie, nu ai facut decat sa intaresti comportamentul lui: a dobandit siguranta ca nu ii conditionezi cu nimic prezenta langa el. Nu ai luat o masura reala, nu ai facut ceva concret care sa il faca pe el constient de ceea ce risca amanand momentul asumarii responsabilitatii. Nu ma mir si nici tu nu ar trebui sa te miri ca ai ajuns in pragul exasperarii si folosesti jignirile. Sacrificiile le-ai facut cu buna stiinta si au reprezentat hotararile tale, a caror responsabilitate trebuie sa ti-o asumi. Nu le pune in carca nimanui. Le-ai facut si acum poti sa continui sau poti sa te opresti. Clarifica-ti ce vrei sa faca acest barbat, spune-i foarte clar care sunt urmarile intr-un caz sau altul. Si mai ales, fii constanta in comportament si ia masurile care afirmi ca le vei lua.


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Raspuns pentru Carla.