17 Martie 2023 publicat în Consiliere 2 share-uri

Specialiștii spun că singurul lucru de care are nevoie un copil ca să fie bine este propria mamă. Este prima relație de atașament din viața oricărui om, iar felul în care se dezvoltă aceasta reprezintă modelul de atașament și relaționare pe care îl va folosi pe viitor. Ramona Antonie, psiholog, psihoterapeut specializat în psihoterapie sistemică pentru cuplu, familie și copil, facilitator specializat în Cercul Siguranței, program dezvoltat pentru părinți, explică, pe larg, în rândurile următoare, impactul emoțional pe care îl are prezența sau, după caz, absența mamei în viața și dezvoltarea unui copil.
 

Mama și legătura emoțională cu copilul
Mama este cuvântul pe care aproape orice copil îl rostește, întâi ca un gângurit, apoi spus cu maximă concentrare, cu bucurie, supărare, tristețe sau chiar furie de către cel mic, care învață încet, încet, să vorbească, în funcție de nevoile urgente și necesare.
Pe măsură ce copilul crește, cuvântul mama încorporează, în mod natural, tonalități de iubire, dor, furie, tristețe, disperare, căutare continuă, deprimare, întreaga gamă de emoții ce poate fi exprimată verbal și corporal în funcție de contextul de viață în care acel copil crește și se dezvoltă.
De aceea, pornind și de la cercetările din domeniul psihologiei dezvoltării, teoriei atașamentului, neuroștiințelor, teoriei sistemelor familiale, astăzi știm cu certitudine cât de importantă este relația mamă-copil în dezvoltarea armonioasă a acestuia. La fel, lipsa mamei ori a unei persoane semnificative care poate îndeplini un rol matern coreglator poate avea efecte negative ce se pot manifesta pe durata întregii vieți a persoanei.
Știm deja că acea legătură emoțională cu altă ființă, atașamentul primar față de mamă, reprezintă axa în jurul căreia gravitează viața noastră. Și, de cele mai multe ori, modul în care noi relaționăm cu persoanele de referință se va manifesta, ulterior, și la vârsta adultă. Unii specialiști din sfera teoriei atașamentului consideră relația de atașament ca „un sistem imunitar psihologic” cu rol de protecție pentru momentele dificile și evenimentele cu impact puternic stresor din viața personală.
Pe lângă nevoia de a fi iubit, crescut în siguranță și îngrijit, un copil are nevoie de a fi încurajat să exploreze, să cunoască lumea, să știe că poate să se întoarcă în orice moment la mama, baza lui de siguranță, unde poate primi refugiu și liniște.
Impactul emoțional al prezenței sau lipsei mamei din viața copilului
Ce am descris mai sus sunt, în fapt, nevoi firești și naturale pentru un copil, adică nevoi simbiotice – nevoia de a fi recunoscut ca unic, nevoia de a fi valorizat, de a fi căutat, de a fi ghidat, susținut, primit cu bucurie.
Dar sunt și nevoi de autonomie – nevoia de a fi singur, de a fi pe cont propriu, de a te descurca singur, de a te simți stăpân pe sine și emoțiile tale, de a te juca și exprima liber, nevoia de a fi unic și diferit, nevoia de a spune Nu și Stop – e suficient, de a alege ce e potrivit pentru tine însuți, nevoia de a te autoregla emoțional.
Atunci când nevoile copilului sunt îndeplinite în relația cu mama, sunt explicate, acceptate și înțelese, acesta va simți siguranță, bunăstare, încredere de sine, bucurie. În timp ce neîmplinirea acestor nevoi duce la frustare, vulnerabilitate, furie, durere, teamă, nesiguranță, preconcepția că lumea e un loc înfricoșător.
În lipsa elementelor de siguranță (încredere, iubire, acceptare), orice copil va dezvolta sentimente dureroase de sine, de inadecvare, o stimă de sine deficitară, stări depresive, sentimentul de a nu fi suficient de bun, iubit, frumos, înțelept. La acestea se adaugă neîncredere în ceilalți și în avea relații, anxietate și hipervigilență, dificultăți în sfera școlară și academică, capacitate redusă de a înțelege consecințele propriului comportament, adicții (alcool, droguri, jocuri de noroc), perfecționism, workaholism, agresivitate față de sine și de ceilalți, deschiderea față de comportamente de risc.
„Copiii și adulții care au trăit pierderi semnificative relaționale, traumatice sau cu potențial traumatic, sunt Speriați, Înțelepți și Așteaptă/ Speră că vor întâlni o singură persoană care îi va înțelege” spun autorii Kent Hoffman, Glen Cooper, Bert Powell, în cartea Raising a Secure Child, Circle Of Security Parenting.
Copiii instituționalizați simt și trăiesc toate aceste lucruri, iar mulți dintre ei nu cred că viața lor poate fi altfel. Abandonul, lipsa de securitate, lipsa de iubire produc traume greu de suportat și de tratat.
Pentru acești copii și tineri, Ajungem MARI, cel mai mare program educațional în sprijinul copiilor din sistemul de protecție din România, a pornit campania „Suflet fragil, caut o inimă mare,” menită să atragă atenția asupra nevoilor emoționale ale lor și necesității psihotereapiei.
Putem sprijini programul de psihoterapie derulat de Ajungem MARI printr-o donație de 4 euro pe lună, printr-un SMS cu textul ”IUBIRE” la numărul 8864. Sau putem alege o altă formă de donație disponibilă pe site-ul www.ajungemmari.ro (transfer bancar, redirecționare 20%, redirecționare 3,5% etc.).
Și, mai ales, e important să păstrăm ideea că mereu există speranță. Orice nevoie neîndeplinită în relația cu mama, ori altă persoană care a jucat un rol matern în perioada copilăriei, poate fi vindecată într-o relație cu o persoană semnificativă, din viața de adult, față de care am dezvoltat un atașament sănătos. Ea poate fi o ancoră pentru a ne îndeplini nevoile simbiotice și de autonomie personală. E necesar să întâlnim o persoană cu un echilibru personal și emoțional bun, care să fie suficient de blândă, puternică și înțeleaptă, pentru ca și noi să învățăm, la rândul nostru, cum să fim blânzi, puternici și înțelepți atât pentru noi, cât și pentru copiii noștri.


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri