M-am despartit de barbatul pe care il credeam iubirea vietii mele din multe motive.

Traiesc un infern de aproape un an de zile si nu stiu cum sa-i dau de capat. M-am despartit de barbatul pe care il credeam iubirea vietii mele din multe motive(primul ar fi ca parintii mei, mai ales mama, a intervenit intre noi, la inceput cu gadul sa afle daca Alex are planuri serioase, ceea ce l-a speriat, si apoi, vazand asta, ca sa ne despartim, al doilea motiv ar fi ca, departandu-se de mine, a gasit sa-si petreaca timpul cu niste prieteni fara a mai fi loc de mine, iar ultimul ca fiind singura femeie in viata lui nu s-a multumit doar cu atat. Ne cunoastem de 3 ani si avem amandoi 24.) In mare acestea ar fi motivele, dar eu le-am considerat copilarii lipsite de mare importanta si cum avea nevoie de mine, si cum il iubeam foarte mult am ramas alaturi de el, urmarind de la departare ce se intampla, ajutandu-l, cedanu-i cateodata, chiar daca de fiecare data imi promiteam sa nu se mai intample. Lunile au trecut si faput ca imi dovedea ca ma iubeste m-au tinut aproape de el. Dar el a luat povestea noastra ca pe una interzisa, ferindu-se de mama sa nu mai stie nimic, ferindu-se de prieteni, sa nu glumeasca pe seama lui, ferindu-se de toata lumea si ascunzandu-ne de fiecare data cand ne vedeam sau chiar vorbeam la telefon. Am incercat sa imi dau seama de ce nu poate lupta daca ma iubeste, si de multe ori nu gaseam decat ca nu ma iubeste, si atunci se supara. Repeta in nestire "nu se poate, nu se poate". Si-a dat seama ca a ramas singur, ca are prieteni falsi, ca prietena nu vrea sa mai aiba, dar ca nu se poate. Eu ma simt legata de el atat de mult ca nu am putut fi cu altcineva, nu pot nici acum, dar nu mai suport situatia, dar nici nu ma pot indeparta de el, l-as daca as accepta pe altcineva in viata mea. I-am dat sa aleaga intre a fi cu mine si a ne desparti definitiv si nu a putut alege, mi-a spus ca sigur nu se poate sa fim impreuna, ca mai iubeste dar ca nu vom fi fericiti impreuna, dar ca nici nu poate spune sa nu ne mai vedem niciodata, ca nu ar suporta. A trebuit sa aleg eu sa nu ne mai vedem niciodata, dar nu pot simt ca ma prabusesc, as face orice sa aschimb acest lucru dar nu mai stiu nimic. Nu mai stiu daca se preface sau minte, daca ma iubeste sau nu, daca lacrimile lui au fost false. Sunt niste persoane care ar vrea sa intre in viata mea, una chiar imi place, dar nu pot simi vine sa plang de fiecare data cand sunt cu oricine altcineva. Nu stiu cum sa rezolv situatia, cum sa aflu adevarul pentru ca el nu prea vrea sa vorbeaca despre asta. Este mama de vina, inca se teme de ea? Ii e rusine sa recunoasca ca a gresit? De ce spune ca cu vom fi fericiti? daca sunt eu de vina atunci de ce spune ca ma iubeste? Cand ne-am despartit m-a intrebat daca poate sa se razgandeasca, sa ma caute mai tarziu, poate voi fi singura si va avea o sansa. RASPUNS IULIA: Psiholog Luminita Badita


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Traiesc un infern de aproape un an de zile.