Au fost ani de zile in care ma acuza degeaba de infidelitate,au fost ani intregi in care i-am suportat insultele si bataile fiind nevinovata

Buna,ma numesc BIANCA si am40ani!As vrea sa va povestesc si eu cate ceva din ceea ce ma macina si mi-ar face mare placere sa primesc si eu un sfat de la d-voastra!Sunt casatorita de 22de ani si am 2copii mari ,frumosi si sanatosi....dar am o gramada de probleme cu sotul meu care este f gelos!Asa a fost de la inceput,nu chiar de cand ne-am cunoscut,dar cam la vreo2-3luni a inceput sa isi exprime gelozia si sa o exteriorizeze destul de urat as putea spune!Eu pe atunci eram doar o copila,aveam doar18ani si nu imi dadeam seama daca este bine sau este rau,am crezut ca ma iubeste atat de mult de nu suporta nici macar gandul ca ar putea sa ma priveasca un alt barbat....pana l-am cunoscut pe el nu am avut prea multi prieteni si nu am avut relatii intime cu nici un baiat,el a fost primul meu iubit ,cu el am facut prima data dragoste,dar el nici acum nu crede ca nu a mai fost un altul inaintea lui...am ramas f repede insarcinata ptr ca nu stiam prea multe despre sex,nu stiam cum sa ma protejez ptr a evita o sarcina nedorita si asa ne-am casatorit la doar6luni dupa ce ne-am cunoscut!A fost frumos o perioada scurta dar pe urma au inceput certurile din orice,au inceput scandaluri tot mai violente si s-a ajuns de multe ori si la batai....tin minte ca m-a batut intr-o seara cand eu eram insarcinata in8luni ptr simplul motiv ca ma salutase in acea zi un coleg de munca pe strada si lui i se paruse ca se uita prea lung la mine!....de atunci au urmat un sir lung de astfel de ,,evenimente,,..au trecut multi ani in care atat eu cat si copii am vz fata ,,turbata,,de furie a sotului meu....am suportat atatea umilinte si atatea certuri ptr ca am crezut ca e binbe ca cei doi copii ai nostri trebuie sa creasca impreuna cu amandoi parintii.... acum imi dau seama ca am facut rau ptr ca si ei sunt la fel de traumatizati ca si mine,au trait calvarul alaturi de mine si aiu ramas marcati de ceea ce au vz.....acum sotul meu nu mai este asa de violent,asta ptr ca nu mai bea chiar asa de mult,dar cateodata tot mai are iesiri..... Au fost ani de zile in care ma acuza degeaba de infidelitate,au fost ani intregi in care i-am suportat insultele si bataile fiind nevinovata ....asta pana in momentul in care am inceput sa ies si eu cun alt barbat.....nu stiu de ce am facut asta,poate ca tocmai faptul ca m-a acuzat atata timp pe degeaba in timp ce eu nu faceam nicic rau....am inceput sa ies cu el si bineinteles ca am ajuns sa avem si relatii intime..vreau sa va spun ca ptr prima data in viata mea m-am simtit si eu cu adevarat FEMEIE,era prima data cand am simtit si eu placerea de a face dragoste cu un barbat!Sotul meu nu a stiut si nici acum nu stie cum sa iubeasca o femeie,nu are grija decat de placerea lui si altceva nu il mai intereseaza!De cand l-am cunoscut pe acel barbat am mai cunoscut si altii,multi care aveau mult sub varsta mea,a inceput sa imi place ceea ce faceam....dar vreau sa stiti ca nu imi faceam cu cap aiurea,nu ma expuneam sa ma vada sau sa ma stie nimeni!....In momentul de fata am o relatie destul de linistita as putea spune,alaturi de sotul meu...mai ies din cand in cand si cu altcineva si totul ar fi ok....cateodata insa imi vine sa plec unde imi vad ochii,sa nu mai stiu de nimeni si de nimic ,dar atunci ma gandesc la copii si imi trece!As vrea sa pot face ceva sa pot avea si eu o viata linistita ,sa pot sa ma intorc de la servici cu placere acasa....nu stiu ,sincer mi-am pierdut orice speranta ca intr-o buna zi voi avea si eu o viata frumoasa si linistita! Va multumesc ca m-ati ascutat putin si pe mine,mi-am mai varsat si eu putin oful in fata d-voastra.......dar viata mea e la fel de ,,intunecata,,si de trista! RASPUNS: Salut deschiderea ta de a ne comunica ce simti! Nu stiu cat vei mai rezista in ritmul asta pentru ca , probabil cand te intorci acasa iti "rulezi" in fata ochilor nefericirea si asta nu e compensat de micile insule de fericire episodice. Ceva e de schimbat, cat mai poti si varsta iti permite, ceva care sa te faca sa zambesti din tot sufletul sa-ti insenineze ziua! Cred ca si copiilor tai le-a ajuns viata zgomotoasa traita! N-as vrea sa ajungi la ...........60 ani, sa zicem , si sa dai inapoi filmul vietii si sa-ti spui ca ai fi avut mai multe sanse sa fii fericita dar nu ai stiut sa le folosesti! Copiii raman marcati mai mult de un parinte prezent si violent decat de unul demisionar sau de care sunt separati si-l vad din cand in cand.(dar au posibilitatea sa nu adune lucruri de neiertata legate de el) Ma tem de felul in care vad ei o relatie de cuplu in viitor si cum vor fi invatat ei sa se poarte cu partenerul! Trebuie sa stii ca decizia iti apartine si ca nimeni altcineva nu poate sa si-o asume in locul tau. Aseaza-te la "masa tacerii" a ta si "negociaza" pentru tine si copiii tai o viata mai buna! Poate ca ar fi bine sa spui - AJUNGE! Psiholog Luminita Badita


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Raspuns pentru Bianca.