Sa-mi ascult constiinta care imi spune ca sunt o femeie casatorita si ca trebuie sa-mi iubesc sotul sau inima care se topeste de dorul celuilalt barbat?

Buna ziua. Ma numesc Anastasia si caut raspunsuri. Va rog din suflet sa acordati putin atentie istorioarei mele, pe care as vrea sa o rezumez cat de cat pentru a nu parea plictisitoare. Este prima data in viata cand sunt atat de confuza, nu stiu ce ar trebui sa fac. Iubesc pe cine nu trebuie. Sunt casatorita de 2 ani cu un barbat absolut minunat si suntem impreuna de aproape 5 ani. Relatia noastra a inceput treptat, el cucerindu-ma cu tandretea sa, grija, respectul dar si romantismul sau. Asa m-am indragostit, apoi am stat separati 3 ani, el in Italia, eu in Romania, la facultate. A rezistat relatia si dupa ce ne-am casatorit am venit si eu aici in italia.

Totul a inceput de la parterul blocului in care ne-am mutat. Acolo am trait un sentiment unic, magic... pentru un alt barbat. Precizez ca sotul meu este primul barbat din viata mea sexuala, unicul de pana acum. Eu am 26 ani, el 27, iar celalalt 28. Sotul meu este persoana care are grija de mine, ma iubeste, iar dragostea mea pentru el... mi-e teama sa nu se asocieze cu recunostinta, atasamentul, iubirea paterna. Tatal meu s-a stins din viata cand aveam mai mare nevoie de el, in copilarie, iar sotul meu, avand situatia similara, a devenit ulterior parintele meu. El m-a ocrotit, m-a ajutat financiar si emotional, m-a iubit ca pe o fetita dulce. Am senzatia ca mereu m-a privit ca pe o fetita mica si neajutorata. Tot ce a facut pt mine m-au determinat sa-l iubesc. Acum tin enorm la el si ma doare ca gandurile mele, inima, sufletul sunt pentru alt barbat, casatorit si cu doi copliasi.

M-am indragostit de acest italian in prima secunda in care l-am privit in ochii. El a privit in adancul sufletului meu si l-a rascolit pentru o vreme. M-a privit ca pe o femeie. Ma gandesc numai si numai la el. Il vad pretutindeni, ii spun numele in gand. Fiecare pas pe care il fac, il fac cu gandul la el... Inainte de a-l cauta, il visam noaptea cu ochii inchisi, ziua cu ochii deschisi. Intre noi nu a fost nimic decat o atingere de maini, priviri lungi, adanci, pline de regretul ca nu se poate, oftat si comunicare prin limbajul trupului. Ne priveam cu dorinta arzatoare, pasiune, foc, dar constienti ca relatia este imposibila.

Nu am facut nimic in acest sens. Circumstantele au facut ca sotul meu sa afle ca eu am cautat acest barbat, ulterior am mers in Romania pentru o vreme. Acum sunt din nou aici, la 30 km de el. Sotul meu m-a iertat considerand-o doar o mica ratacire, insa eu nu pot dormi noaptea de dorul lui. Ma topesc, il doresc. As vrea sa-l caut, dar stiu ca nu e bine. Ce sa fac sa-l pot uita? Nu este drept fata de sotul meu. Uneori suntem ca doi copii care se joaca, mananca impreuna, se alinta, dar fiorii aceia care nu-mi dau pace. Fiorii sunt pentru celalalt... In bratele sotului meu sunt linistita, pe cand in preajma celuilalt....fericita, indragostita, nelinistita. Imi batea inima nebuneste, tremuram....era de ajuns doar o privire si ne spuneam tot.


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Traiesc o iubire imposibila.