Psiholog Luminita Badita raspunde la intrebarile tale.
Trimis de pitik la 20 Martie 2007, ora 18:35 | eu nu sunt divortata dar am de intrebat ceva, va rog.am un baietel de 3 ani, pe care l-am crescut singura doi ani de zile, spun singura pt ca tata era ocupat ba cu scoala, ba cu serviciul, in fine.ne-am mutat in bucuresti si eu l-am urmat pe sotul meu.am crezut ca va fi bine si vom aduce copilu langa noi, dar uite ca a trecut un an si nu am reusit.eu ma simt cumplit de vinovata ca nu sunt cu copilul, pe care il crestte parintii mei si ma consider o mama mizerabila pt ca l-am lasta, desi ii merge f bine si e ingrijit Dumnezeeste.desi orasul nostru nu ofera pespective prea mari, m-as intoarce acasa, lasandu-mi sotul ca sa imi cresc copilul, pt ca imi sfasie sufletul de cate ori vorbesc cu el la telefon si spune ca ii e dor de mine.nu amvem un serviciu rau dar ar fi de preferat sa castigam , mult mai bine ca sa il aducem incoace dar socrii mei nu incurajeaza asta, pt ca sotul meu face scoala inca si sa nu-l deranjeze, drept urmare nici el nu marseaza pe ideea asta f tare dar nici nu o infirma.pl mea e ca simt ca incep sa-mi urasc sotul, pt ca nu simte ca si mine si sunt gata sa-l abandonez de dracul acelui micut drag care consider ca are nevoie de mine.D-na Luminita Badita v-as putea insira mai multe dar nu cred ca e cazul, dar daca cumva locuiti i bucuresti spuneti-mi pt ca am nevoie de un psiholog deja ma cam coplesesc probleme, desi credet-ima sunt un om puternic.acesasta e o parte a povestii.dar....am vrut enorm ca copilul meu sa creasca intr-o famileie unita si frumoasa, pt ca eu am crescut intr-o fam si atat.astept raspuns daca se poate.Multumesc:))) Trimis de satuha la 21 Martie 2007, ora 16:10 | draga pitik sper ca iti va raspunde si psihologul. Eu insa , ca mama care am crescut doi copii singura si foarte sprijinita de parinti, de sfatuiesc sa gasesti timpul si mai ales modul in care sa-ti lamuresti sotul ca trebuie sa aduceti copilul langa voi. Asata inseamna insa sa-ti asumi o mai mare responsabilitate in cresterea micutului pana sotul va termina scoala. Sub nici o forma nu rennunta la sot pentru motivele pe care le-ai expus, dar nici pe copil nu-l tine departe. Ia-ti un angajament fata de tine ca te vei ocupa de micut astfel incat sa poti acorda sotului tau timpiul necesar, dar si prioritatea voastra sa fie familia. Dumnezeu sa te ajute. Raspuns pentru mamica de sub pseudonimul « pitik » Doamna, vad ca aveti deja un raspuns de la o mamica! Poate ca intr-adevar ce ne lipseste cel mai mult in zilele noastre e chiar coeziunea, pierduta undeva .. de omul modern ! apreciez mult felul in care o alta persoana a empatizat cu dvs! Privitor la raspunsul solicitat: Ma bucur de faptul ca aveti serviciu bun si asta va da o independenta financiara deloc de neglijat pentru oricine. Vad ca v-ati sprijinit mult sotul, daruind prin sacrificii dragoste in plus. Din ceea ce-mi spuneti dvs copilul este bine ingrijit de parinti dvs. Nu prea inteleg povestea asta cu :"dar socrii mei nu incurajeaza asta, pt ca sotul meu face scoala inca si sa nu-l deranjeze" ?! Nu stiu ce varsta aveti! Pare ca inca nu v-ati desprins de autoritatea pe care subsistemul parental il are asupra subsistemului copii si cred ca nici sotul dvs din ceea ce-mi relatatati! Mie mi se pare ca sunteti destul de "mari’ ca sa decideti cum relationati intre dvs, ce faceti in viitor si ce loc ocupa sufletelul la care i-ati dat viata prin contributia , in principal, a dvs si a sotului! Ma simt inclinata sa acord atentie si pseudonimului ales - pitik- ... Chiar daca varsta dvs va face sa va simtiti tanara, ati fost destul de maturi sa realizati lucrurile pe care le-ati facut pana acum!!!!!!! Deslusesc in randurile dvs cat sunteti de afectata de faptul ca cel mic e departe de dvs! Este normal ce simtiti si chiar sunteti o mamica buna! Ati ales pentru o perioada sa faceti rolul de sotie cat mai bine! Acum ca ati experimentat si asta va sftuiesc sa va asezati la "un pahar "de vorba cu sotul si sa-i spuneti clar ce va framanta! Este greu pentru oricine, oricat de mult v-ar iubi, nu poate sa va ghiceasca gandurile! Recomandare pentru orice cuplu sau familie: vorbiti-i clar celuilalt despre framantarile dvs. Nu lasati furia, mahnirea si frustrarea sa se acumuleze! Cand veti incepe sa va spuneti oful,dup ce s-au acumulat mai multe conflicte nerezolvate, va fi foarte greu emotional, nu veti fi foarte eficienti in comunicare pentru ca va vorbi mai mult durerea! Pe deasupra un neajuns este cel de a mari starea conflictuala prin descrcarea nervoasa, de obicei , disproportionala cu problema din acel moment! Nu ar fi bine sa renuntati, sfasiata de dor la relatia cu sotul dvs! (eu parca va banuiesc ca l-ati luat pentru totdeauna, gresesc?- pareti genul!). Daca nu gasiti modalitatea de a va exprima nelinistea si punctul de vedere pe langa oportunitatea de a ne sfatui astfel - va recomand sa vedeti un terapeut de familie pentru o consiliere. De preferinta in cuplu. Din pacate, pe mine nu ma puteti consulta direct, deoarece sunt in Tecuci! Regret!! As vrea sa mai aspectez ceva! Vad ca specificati ca: "am vrut enorm ca copilul meu sa creasca intr-o famileie unita si frumoasa, pt ca eu am crescut intr-o fam.." si se pare ca am ceva date , suplinite de disperarea pe care o simtiti in legatura cu departarea de baietel , sa cred ca exista posibilitatea ca dvs sa fi avut ceva probleme si in familia de origine. Raman deschisa la intrebarile si solicitarile dumneavoastra1 Succes si sanatate! Psiholog Luminita Badita Ai nevoie de un sfat specializat la intrebarile care te framanta? Psiholog Luminita Badita are raspunsul la problemele tale. Scrie-i pe adresa luminita.badita@garbo.ro si in scurt timp vei gasi pe Garbo sfatul ei.

Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Raspunsurile tale.