Tatal acasa cu copilul

Tati - 13 Martie 2008

In trecut, femeia se ocupa de ingrijirea, cresterea si educarea copiilor, dar in ultima vreme lucrurile s-au mai schimbat. Fie ca nu vor sa-si dea copilul la gradinita, fie ca partenera lor castiga mai multi bani si de aceea nu vrea sa renunte la slujba, in zilele noastre, tot mai multi tatici decid sa stea acasa in locul sotiilor pentru a-si creste micutii si beneficiaza si de indemnizatia de crestere a copilului pana ce acesta implineste 2 ani.

Oamenii au evoluat si mentalitatea lor s-a schimbat, dar inca exista mici ironii pe seama barbatilor casnici. Taticii care stau acasa se pot simti coplesiti de sentimente care ar domina in mod normal o femeie, o mama, simt ca nu mai sunt “barbati in casa”, sunt frustrati si izolati.

Tati - 15 Mai 2009

Tatal are un rol deosebit de important in viata copilului, la fel cum are si mama. Daca aceasta are tendinta de a fi adesea grijulie, tatal insa tinde sa fie mai distant, uneori prea distant incat copilul il simte absent.

Se spune ca cel mai important lucru pe care il poate face un tata pentru copiii sai este sa le iubeasca mama. Poate cel mai important aspect din rolul pe care tatal il joaca in viata copilului este modul in care participa la armonia familiala.

Tatii tind adesea sa fie cei autoritari si isi impun (accentuez: “impun”) parerile prin duritate, prin asprimea vocii sau chiar gesturi fizice. Chiar mamele alimenteaza acest comportament al tatalui si viziunea exagerata a copilului asupra autoritatii acestuia, spunand de exemplu “Lasa ca vine tatal tau si ii spun ce-ai facut sa te pedepseasca” sau cand cel mic face o prostioara mama este mai indulgenta, nu-l poate pedepsi si atunci il cheama pe tata. Astfel copilul intelege autoritatea tatalui, insa aceasta este privita sub un aspect negativ.

Consiliere - 14 Mai 2007

Buna ziua,

Ma numesc rodi, am in curand 36 de ani, un copil de 4 ani si jumatate. Am un prieten cu 7 ani mai mic decat mine si este tatal copilului meu. suntem de impreuna din martie 2000. dupa ce l-am nascut pe fiul nostru, prietenul meu s-a mutat la mine acasa, unde locuiam cu tatal meu. acolo am locuit doar 2 ani si jumatate, cand dupa o cearta intre prietenul meu si tatal meu, prietenul meu a plecat de la noi, mutandu-se la parintii lui. de 2 ani ne chinuim toti...el zice ca singura problema intre noi este diferenta de varsta...el zice ca sunt o femeie deosebita dar ca totusi exista diferenta asta de varsta (desi multa lume care ne-a vazut impreuna a zis ca cel putin fizic, nu se vede diferenta asta de varsta dintre noi, si zic eu nici psihic nu se vede varsta - e si el destul de matur in gandire in comportament....). de cand a plecat de la noi este liber sa faca ce vrea, nu mai are nicio responabilitate (inclusiv faptul ca nu mai chetuie bani pe intretinere, lumina, telefon pt. ca astea le platesc parintii lui. imi da si mie bani pt. intretinerea copilului in mod frecvent, cand e copilul bolnav mergem