Relatia mama fiu

Tati - 21 Ianuarie 2009

Relatia cu ambii parinti este importanta pentru oricine, indiferent de sex. Inca din primii ani de viata se stabilesc relatii intre copil si parinti care vor avea repercursiuni asupra adolescentei si vietii de adult ale copilului.

Copilul trevbuie sa aiba o relatie de prietenie cu ambii parinti, chiar daca relatia cu mama are particularitatile sale fata de cea cu tatal si invers. Ambele relatii trebuie sa ocupe in sufletul copilului un loc egal, el trebuie sa inteleaga ca ambii parinti ii doresc binele si ca nu este nevoie sa aleaga intre cei doi. Stim bine ca uneori rudele (matusa, unchiul) vin cu intrebari ce pot avea efecte negative asupra copilului, spre exemplu: :”Pe cine iubesti mai mult, pe mami sau pe tati?”. Dar de ce trebuie sa aleaga copilul sau de ce sa i se sugereze acest fapt? Din fericire majoritatea copiilor au instinctul de a-si proteja valorile sentimentale si raspund adesea “Pe amandoi la fel.”

Tati - 15 Mai 2009

Tatal are un rol deosebit de important in viata copilului, la fel cum are si mama. Daca aceasta are tendinta de a fi adesea grijulie, tatal insa tinde sa fie mai distant, uneori prea distant incat copilul il simte absent.

Se spune ca cel mai important lucru pe care il poate face un tata pentru copiii sai este sa le iubeasca mama. Poate cel mai important aspect din rolul pe care tatal il joaca in viata copilului este modul in care participa la armonia familiala.

Tatii tind adesea sa fie cei autoritari si isi impun (accentuez: “impun”) parerile prin duritate, prin asprimea vocii sau chiar gesturi fizice. Chiar mamele alimenteaza acest comportament al tatalui si viziunea exagerata a copilului asupra autoritatii acestuia, spunand de exemplu “Lasa ca vine tatal tau si ii spun ce-ai facut sa te pedepseasca” sau cand cel mic face o prostioara mama este mai indulgenta, nu-l poate pedepsi si atunci il cheama pe tata. Astfel copilul intelege autoritatea tatalui, insa aceasta este privita sub un aspect negativ.

Familie - 6 August 2007

Am 36 de ani, sunt necasatorita si nu am copii. Pana acum ceva timp era foarte multumita cu acest stil de viata. De altfel, ma consideram sortita sa fiu singura ma mandream cu acest statut, de femeie independenta si libera.

Banuiesc ca mi-am ales singura acest stil de viata fiindca de-a lungul timpului am avut mai multe relatii cu diferiti barbati care m-au iubit, si-au dorit sa ne casatorim. Eu am refuzat. Deseori m-am distrat pe seama barbatilor, ma consideram un fel de femeie fatala, imposibil de domesticit.

Intotdeauna am considerat ca mai am ceva de facut, ca mai vreau sa ma distrez, sa fiu libera de orice fel de obligatie sentimentala. Si am fost. Dar acum m-am saturat. Vreau altceva. Vreau stabilitate, vreau dragoste, vreau copii pana nu devine prea tarziu. Se pare ca m-au ajuns acum toate blestemele fostilor mei iubiti fiindca nu reusesc sa mai gasesc asa ceva acum. In jurul meu nu mai exista decat barbati insurati sau barbati care nu sunt insurati tocmai pentru ca nimeni nu i-ar vrea. Desigur, chiar daca sunt insurati sau au relatii serioase sunt toti la fel: ar cauta pretutindeni o aventura. Tocmai din acest motiv mi-am spus ca nu vreau niciodata sa imi dedic intreaga viata unui barbat: fiindca nu vreau si nu pot sa accept sa fiu inselata de catre persoana careia i-am oferit totul. Sunt foarte orgolioasa. Nu pot uita, nu pot ierta. Asadar prefer sa lovesc inainte sa fiu lovita si sa ofer barbatilor exact ceea ce merita: lipsa de respect. Pana cand…