La mama

Lifestyle Culinar - 26 Februarie 2008

Lantul de restaurante La Mama implineste pe 27 februarie, 9 ani de la lansare.

“ 27 februarie este pentru mine si pentru colegii mei o zi speciala: acum 9 ani lansam primul restaurant La Mama. Mergem pe 10 ani si ne propunem ca atunci cand vom implini un deceniu de functionare sa avem cel putin 10 restaurante, unele din ele deschise si in afara Bucurestiului. Am lansat “La Mama” intr-o vreme in care nu existau restaurante unde sa se serveasca o mancare calda, gustoasa, ca la mama acasa. Astazi suntem un lant de restaurante, un brand 100% romanesc care ofera clientilor sai satisfactia unei mese delicioase si garantia calitatii. Punem foarte mult accentul pe calitatea mancarii si, in acest sens am implementat si certificat, inca din 2006, ISO 9001 si ISO 22000, certificate de managementul calitatii si al sigurantei alimentului.”

Familie - 19 August 2008

“Copiii sunt inocenti si isi doresc dreptatea, in timp ce adultii sunt slabi si prefera iertarea”. G.K. Chesterton

Sa ma ierti, mama, ca nu am stiut sa-ti spun “te iubesc”, sa ma ierti, mama, ca am indraznit sa-ti cer iubirea doar pentru mine cand puteai sa o impartasesti lumii intregi. Sa ma ierti, mama, ca am indraznit sa-ti cer imbratisarile si sa-ti fur saruturile atunci cand simteai ca numai asupra mea se pot indrepta. Iarta-ma, mama, caci niciodata nu le-am meritat cu adevarat…

Sa ma ierti, mama, pentru clipele de ratacire pe care le-am trait pe holurile prafuite, aglomerate si rau-voitoare ale tribunalului. Sa ma ierti, mama, pentru ca nu am vorbit serios… Nimic nu este adevarat… poate doar faptul ca imi doream si eu un tata ca orice copil de varsta mea. Dar nu-i nimic, mama, am renuntat la dorintele mele copilaresti cand am vazut cat de mult te straduiesti sa faci din doua personaje de familie unul singur. Sa stii si sa ma ierti... caci te-am mintit atunci,mama. Jurand sa spun adevarul si numai adevarul, mintea mea de copil a tesut numai minciuni convenabile. Sa stii ca te-am mintit: am vrut sa ma fi nascut, mama.

Familie - 18 Septembrie 2008

M-am nascut cu suflet de mama. Am simtit acest lucru cand am adus pe lume primul meu pacient copil si cand i-am auzit primul scrancet. Cand l-am luat in brate si i-am simtit respiratia slaba si intretaiata, am observat cum arata fericirea in ochii unei mame. Chipul ei istovit arata minunat. Eu m-am simtit minunat... un Dumnezeu mandru si arogant de creatia lui. Caci de mine si numai de mine a depins venirea unei vieti pe lume.

Nasterea este momentul de suprema participare fizica a organismului femeii. Bucuria de a fi mama, sentimentul unei responsabilitati sporite, avalansa de ganduri pentru viitor si un intreg amestec de sentimente dau nastere unei vii participari sufletesti. Nu am trait eu toate acestea, insa jobul meu mi-a permis sa constat nu o data, ci de zeci de ori acest lucru. Si am vrut sa traiesc ceea ce nu poate fi trait cu adevarat decat daca devii la randul tau mama. Nu chiar in acel moment insa. Mai tarziu... Cand o sa pun bazele unei cariere solide, cand o indeplinesc toate conditiile materiale si psihologice care ar asigura copilului meu viata pe care am visat-o eu, pentru mine.