Iubire materna

Copil - 11 Martie 2009

"O iubesc pe mama pentru ca nu face diferente intre mine si fratele meu. Imi spune ca sunt cel mai frumos copil din lume... mai ales atunci cand se uita la el". Andrei

"O iubesc pe mama pentru ca e singura persoana din univers care stie ca intotdeauna ascund dulciurile de ea. Cu toate ca stie si unde (nu ma lasa sa mananc prea multe), uneori nu le gaseste". Janina

Familie - 21 Februarie 2012

Cele 6 tipuri de iubire patologica - dragostea ce aduce suferinta

Dragoste obsesiva

Aceasta persoana se iubeste pe sine decat pe ceilalti. Relatia de cuplu cu un astfel de partener il va avea in centrul atentiei pe el si numai pe el. Partenerul obsesiv este egoist si isi se va manifesta rananind persoanele din jurul lui. Este persoana dificila vesnic nemultumita de tot ceea ce este inconjurata, care adesea se impiedica de nimicuri precum treburile casnice, si care, daca nu exista, creeaza probleme in cuplu. Acest partener are scopul de a-l face pe celalalt sa devina dependent de el, sa il iubeasca pe el, numai pe el, pentru ca sunt impreuna. Persoana care iubeste obsesiv este geloasa, si nu pentru ca ii este frica sa nu te piarda, ci pentru ca asta ar insemna sa treci peste ea, sa o subminezi, sa o umilesti. Ei ii plac partenerii slabi si dependenti, pentru ca asta ii face pe ei mai increzatori. Dragostea celuilalt partener trebuie sa fie neconditionata, ca un fel de datorie. Cu cat te vei apropia mai mult de persoana aceasta care iubeste obsesiv, cu atat ea te va indeparta mai tare. Daca vei tinde sa te departezi, te va invalui din nou numai ca sa te apropii.

Familie - 26 Ianuarie 2009

10 secunde mi-au trebuit ca sa privesc manutele si bratele fiicei mele si sa jur ca o sa fiu o mama buna si 7 secunde ca cei mai frumosi si decolorati ochisori albastri din lume sa ma convinga ca o sa fiu intr-adevar. De altfel, sunt 12 luni de cand mi-am vazut fiica ultima oara, 13 de cand mi-a spus ca regreta nespus ca s-a intamplat ca eu sa fiu mama ei, 2 zile de la ziua ei si o secunda de cand m-am gandit ultima oara la ea.

Stiu ca nu am fost mama pe care si-a dorit-o. Poate am avut intentiile, dar mi-a lipsit uneori timpul. Poate am avut iubirea materna, dar nu am avut mereu capacitatea de a o exprima. Poate trebuia sa fac mai multe, sa arat mai multe, sa transmit mai mult, poate ca nu am aratat tandrete, gingasie, atentie. Poate ca am facut-o sau poate ca nu... Poate ca le-am aratat prea mult. La un moment dat, as fi bagat mana in foc ca nu am fost nici mai buna, nici mai rea decat orice mamica din lume. Mi-as dori insa sa se intoarca acasa. Sa-mi spuna ca ii pare bine ca s-a intors la mine, mama ei, iar eu sa ma bucur de bucuria ei. Sa-i simt incantarea ca eu ii sunt mama si dispara durerea si si vina unei mame care s-a vrut mama cu adevarat.