Te-ar mai putea interesa: copii; cuplu; iubire; copilarie; maturitate; jocuri; 1 iunie; parteneri; relatie; sentimente;
Familie - 17 Iunie 2011
Andra nu se gandise nici o data ca vor ajunge pana aici. Parintii ei s-au certat intr-o seara iar a doua zi tati si-a strans lucrurile – apoi doar mama a continuat sa vina acasa de la serviciu. Oricum era prea mica atunci sa poata intelege de ce soldatelul de plumb s-a certat cu ballerina si a vrut sa se arunce in foc din cauza asta… Totul pare invaluit in liniste si ceata.
A urmat clasa I-a. Emotii si flori, rochie noua si pantofi de lac luciosi. ,Doamna’’ e diferita de tanci Ica de la ,,gradi’’ cu care puteau vorbi orice si chiar ii lega la sireturi.
Citeste tot articolul Cubulete din cristal »
Psihologie - 21 Octombrie 2010
Dincolo de cat de versati, perversi, maturizati sau trecuti ar fi, se spune ca barbatii raman copii toata viata.
Varsta nu ii face decat sa reinventeze jocul in multe feluri, bucurandu-se in inocenta lor de orice. Anii nu fac decat sa inlocuiasca cuburile cu masina la care surubaresc toata ziua; ai sa vezi si batrani de 80 de ani cautandu-si o jucarie de oameni mari, sub ochii unei babute care nu intelege de ce isi pierde atata timp cu astfel de lucruri.
Baietii mari inlocuiesc cand au posibilitatea trenuletul mic ce il foiau pe covor cu camera plina de sine si accesorii.
Citeste tot articolul Inocenta masculina »
Tati - 2 Iunie 2010
Lasa-mi, lume, puterea de a zambi soarelui si imbufnarea de a fugi descult prin ploaia de mai, iunie si din tot restul vietii. Lasa-ma copil si nu ma creste mare. Lasa-ma sa pictez lumea in culorile tipatoare de pe asfalt. Ingaduie-mi sa ma joc cu creioane colorate si sa desenez viata asa cum este ea: simpla si colorata. Mai lasa-ma sa rascolesc in punguta cu doi bani in cautarea fericirii si sa o gasesc in jocul de-a tara care isi vrea ostasii inapoi. Sa mai gust macar o data din bucuria unor cirese negre si amare puse in varf de urechi. Jocurile sa se intinda nebunesti pana in miez de noapte si fiecare vacanta de vara sa se termine intr-un roscat si imens foc de tabara. Lasa-ma sa ma bucur cu ochii inchisi de frumusetea pe care o vedeam zi de zi in mersul meu spre scoala, in trecerea banala pe langa ceilalti. Nu ma arunca in valurile vietii inainte de a ma lega la ochi mai strans decat la "baba-oarba". Nu ma grabi si te rog, lasa-ma sa ma bucur de fulgii de ploaie si de stropii de zapada. Nu vreau sa invat umbrele si sa ma doara tacerile, eu vreau sa adorm senin, cu capul aplecat comod in poala mamei. Lasa-mi toate acestea...
Citeste tot articolul Copilaria, eterna tinerete din noi »