Te-ar mai putea interesa: copil; frati; sora; copii; educatie; comportament; tachinari frati; tachinare; tachinari; comportament urat;
Copil - 7 Iulie 2010
Sunt copiii singuri la parinti diferiti de cei care au frati?
Asemenea raspunsuri sunt greu de dat, spre exemplu un copil singur la parinti seamana comportamental poate cu un copil care a fost primul nascut intr-o familie, dar fratele sau a venit pe lume la o diferenta mare de ani, de exemplu de 9 ani. Am dat un pur exemplu.
Copiii singuri la parinti pot fi la fel de sociabili ca si cei care au frati daca parintii au grija sa le ofere un mediu cald in care sa interactioneze atat cu ei, ca parinti, cat si cu copii de varsta lor. Lasandu-i sa nu se joace singuri copiii unici la parinti vor invata ce este concurenta, rivalitatea, ce inseamna drepturi egale, ce inseamna sa imparti sau sa oferi, sa lase si un alt copil sa se joace cu jucaria lor, sa inteleaga ce inseamna a fi suparat pe cineva sau a-si dezamagi colegul de joaca.
Citeste tot articolul Cand copilul este singur la parinti... »
Copil - 21 Aprilie 2008
Putina tachinare intre frati este normala, acestia fiind mereu in competitie pentru dragostea si atentia ta. Dar ce faci cand acest comportament intre frati depaseste limitele?
Pe masura ce creste, copilul isi da seama ca are la dispozitie o “arma” excelenta cu care isi poate chinui fratele sau sora mai mica- prin tachinare si porecle. De cele mai multe ori, fratii se tachineaza dorind sa iti atraga atentia si sa-si demonstreze superioritatea unul fata de celalalt.
Uneori, fratii se poreclesc intre ei prin cuvinte grosolane, care jigensc. Copilul care isi porecleste fratele sau sora doreste sa-i arate acestuia ca nu ii agreeaza prezenta.
Citeste tot articolul Tachinarile intre frati »
Copil - 13 Mai 2009
Multe cupluri isi doresc doi copii, ideal un baiat si o fata. Insa indiferent de sexul acestora, intotdeauna la nasterea celui de-al doilea copil se cuibaresc in sufletul celuilalt sentimente negative, nutresc invidii si gelozii. Este foarte importanta atitudinea parintilor in aceasta situatie si de asemenea trebuie sa indrume copilul cel mare sa ia o atitudine corecta fata de bebelus dar si fata de parinti.
Gelozia fratelui mai mare
Copilul mai mare se va simti afectat de faptul ca nu ii mai este acordata lui toata atentia, ca musafirii se opresc intai la patutul celui mic, ca mami nu mai sta atat timp langa el ci il ingrijeste mai mult pe bebe, ca micutul este mai dragalas si starneste mai multe zambete si interes etc. Pus in fata acestei situatii, copilul poate lua atitudini diferite: fie una regresiva in care incearca sa se asemenea bebelusului pentru a primi si el o astfel de atentie, asadar incepe sa planga noaptea, face pipi pe el sau vrea si el sa bea din biberon. O alta atitudine ste cea a adultului, astfel bebelusul devine o responsabilitate si pentru fratele cel mare, insa in aceasta situatie copilul uita sa isi rezerve timpul sau personal pentru activitatile ce i se cuvin la varsta lui. Atitudinea corecta este cea de mijloc, cea de... frate mai mare. Insa parintii joaca un rol primordial in atitudinea pe care o va lua fratiorul mai mare, mai ales mama.
Citeste tot articolul Gelozia pe fratele mai mic »