Anturaj

Mami - 20 Ianuarie 2012

Conflictele intre generatii:

Nu e nimic mai frumos pe lumea asta decat atunci cand copiii sunt mici, scumpi, cand ii imbracam cu hainute dichiste ca pe niste papusele si ii ducem in parc, la joaca, ii luam cu noi peste tot, avem grija de ei, iar ei ne asculta si ne urmaresc peste tot. Dar timpul trece si micutii nostrii cresc.. si atunci totul se schimba. Din frumuseii micuti care erau, se transforma in adolescentii care vor sa isi ia viata in propriile maini si nu ne mai asculta pe noi, nici macar atunci cand le vrem binele. Din strumfii simpatici si iubitori ajung niste omuleti mai inalti ca noi, dornici de noi experiente, distanti fata de noi, curiosi sa experiementeze totul si sa intreaca granitele impuse.

Copil - 2 Octombrie 2008

Ca si parinte ai sarcina destul de dificila de a evalua prieteniile copilului tau, deoarece anturajul isi poate pune amprenta asupra vietii sociale, asupra dezvoltarii si asupra educatiei sale. Dar atunci cand incerci sa intervii si sa-ti spui parerea in legatura cu prietenii copilului tau, actioneaza foarte atent.

Deseori te poti pacali singura spunandu-ti ca ii poti alege prietenii copilului tau, dar asta nu inseamna ca trebuie sa te dai la o parte si sa-l lasi sa se imprieteneasca cu oricine. Specialistii spun ca parintii ar trebui sa aiba o relatie deschisa, plina de dragoste si intelegere, astfel ca cei mici vor tinde mai mult sa se integreze intr-un grup ce are o influenta pozitiva asupra lor.

Consiliere - 23 Iulie 2007

Buna ziua si va multumesc foarte mult pentru raspuns. A fost o surpriza placuta cu atat mai mult cu cat traiam cu impresia ca primiti un noian de solicitari si le selectati doar pe cele mai interesante.

Sa va raspund acum la intrebari.

Am o relatie, merge bine. Nu e o dragoste cum as fi visat, dar imi confera un soi de siguranta de care am neaparata nevoie tinand cont ca sunt destul de nesigura de mine. Nu avem momente de mare pasiune, nu primesc declaratii de dragoste, nu stiu cum sa ma exprim exact ... stiu ca ma iubeste dar asa e firea lui, mai rece. Suntem impreuna de 6 ani. Am 30 de ani. Am inceput sa beau acum vreo 5 ani dar problema cea mare dateaza doar de 2. La inceput iesam cu colegii de serviciu seara la o terasa. Toti beau bere, nu sucuri. Si am inceput si eu. Imi placea gustul si aveam impresia ca ma racoreste plus ca ma simteam si mai eliberata de carapacea mea obisnuita. Se glumea mult, se radea, era o gasca faina. Problema e ca acum simt nevoia sa beau din ce in ce mai mult. Pur si simplu nu ma pot oprii si, de exemplu, daca iesim seara la terasa si imi e rusine sa consum mult alcool in fata prietenilor sau a colegilor ma asigur ca am acasa o sticla sau doua ca sa pot "suplimenta". Am o senzatie de sete, adevarul e ca peste zi nici nu prea beau multa apa dar nu cred ca asta e adevarata cauza. In fiecare dimineata imi promit ca seara nu mai fac. Dar mereu apare cate o problema, ba o nemultumire la serviciu, ba o zi foarte obositoare, ba ceva de sarbatorit sau pur si simplu o invitatie din partea cuiva. Cat despre familie nu am avut probleme majore / abuzuri / dar nici foarte iubita nu am fost. Ai mei m-au avut de foarte tineri, n-au avut chef sa se lege la cap cu un copil si am crescut cu bunicii mai preocupati sa-mi spuna ce sacrificiu fac ei la batranete dect sa fie atenti la problemele mele.