ghid pentru o viaţă împlinită
Info
x
info
 
 


Info
x
info
 
 

unefille

Date personale:

Sex: feminin

Varsta: 29 de ani

Localitate: Cernavoda

 

Descriere personala:

Prietenii lui unefille

unefille nu are nici un prieten adaugat!
Blog (0 posturi)

unefille nu are nici o inscriere pe blog.
Citat favorit
Adevărata “măsură” a vieţii unui om nu se poate obţine decât prin “lipsa de măsură”, dorind “fără măsură”, îndrăznind “fără măsură”, iubind “fără măsură”. Convorbiri cu Octavian Paler
Carti favorite
Torente - Marie Anne Desmarest Convorbiri cu Octavian Paler - Daniel Cristea-Enache
Filme favorite
Sweet november
Trei dorinte
necompletat
Unde ar vrea sa locuiasca
necompletat
Ultimele intrebari postate
Nu a postat nici o intrebare
Ultimele raspunsuri postate
Nu a postat nici un raspuns
Comentarii pe forum

Data Topic Comentariu
22 Apr 2013, 11:02 Ce ar trebui sa fac? Aveti dreptate, nu se comporta normal pentru ca a fost crescut cu aceasta dependenta fata de mama lui. Nu este prima data cand vreau sa pun punct relatiei insa ... El este o persoana buna iar atunci cand suntem doar noi se comporta foarte bine. Cred ca controlul excesiv este dat de nesiguranta lui defapt, de sentimentul de inferioritate. Ma gandesc ca fiind controlat tot timpul a deprins aceleasi obiceiuri si tot din acest motiv are nevoie de confirmare atunci cand doreste sa faca ceva.
Am avut o discutie foarte serioasa cu el in care i-am spus cum vad eu lucrurile si m-am decis sa fie asta ultima sansa pe care o mai acord. Imi doresc sa il pot ajuta sa capete incredere, sa fie stapan pe ceea ce face insa pentru asta i-am explicat ca am nevoie de el.
Deja s-au vazut primele schimbari. Este adevarat ca a renuntat la partea mea de bani insa apartamentul este pe numele lui nu al mamei sale iar inainte sa plece in voiaj ma va imputernici pe mine sa finalizez actele.
Stiu ca este mai usor sa spui "GATA!" insa nu vreau sa renunt inainte de a vedea cum va fii cand vom locui impreuna, chiar cred ca asta ne va ajuta foarte mult.
Va promit totusi si imi promit si mie ca voi pune punct in cazul in care nu se va desprinde de mama lui si nu se va purta ca o persoana responsabila si matura.
Citeste tot subiectul
19 Apr 2013, 14:19 Ce ar trebui sa fac? Multumesc Abo pentru parere. Si eu speram sa isi doreasca sa ne casatorim dar se pare ca nu este inca pregatit iar eu nu vreau sa il fortez. Astept sa vad cum vor decurge lucrurile din momentul in care vom locui impreuna. Citeste tot subiectul
16 Apr 2013, 13:32 Ce ar trebui sa fac? Din punctul meu de vedere poate fii doar el, insa nu sunt de acord sa fie mama lui. Nu am nimic cu ea desi ne-a ingreunat mult situatia. De ieri de cand mi-a spus ce doreste sa faca simt ca ma doare tot corpul, pentru mine nu conteaza lucrurile materiale insa am si eu anumite limitei. Am trecut peste foarte multe lucruri dar acum simt ca s-a umplut paharul. Nu pot sa nu imi pun intrebari cu privire la viitoar atat timp cand prezentul este asa acum este :( Citeste tot subiectul
16 Apr 2013, 12:48 Ce ar trebui sa fac? Apartamentul pe care il luam este la 5 minute distanta de casa mamei lui. Nu a vrut sa plecam mai departe dar la insistentele mele de a locui separat a fost de acord sa avem o casa a noastra, pentru care atat eu cat si el am strans bani, mama lui nu a contribuit cu nimic. Nu m-ar deranja daca ar fii doar pe numele lui chiar daca am si eu o cota parte insa el doreste sa il lase mamei lui si sa il primeasca inapoi prin donatie. Probabil ca exagerez insa s-a zguduit ceva in mine cand mi-a spus ce vrea sa faca. Am crezut ca lucrurile acestea ne privesc doar pe noi doi, ca este vorba de viata noastra si de ceea ce creem pentru a fii mai buna. Nu inteleg unde vrea sa ajunga defapt!? Am sa imi fac timp sa merg la un psiholog pentru a discuta si a povesti tot ce nu am putut aici insa pana imi va permite timpul am nevoie de parerea persoanelor din afara. Spune-mi te rog unde gresesc?
Iti multumesc foarte mult pentru timpul acordat.
Citeste tot subiectul
16 Apr 2013, 11:28 Ce ar trebui sa fac? Multumesc Cri pentru raspuns, sunt constienta de aceste lucruri si tocmai de aceea aveam nevoia de parerea unor persoane din afara, este adevarat ca totul este prezentat din perspectiva mea insa sunt cat se poate de obiectiva. Simt ca nu mai pot, am devenit atat de mica incat nici eu nu ma mai vad uneori :(
Am trecut peste foarte multe lucruri si i-am iertat orice lucru, m-am luptat pentru relatia asta foarte mult, pentru ca il iubesc si pentru ca imi doresc sa fie bine pentru amandoi. Sunt o persoana deschisa si am incercat sa il fac sa inteleaga unde greseste si ce anume ma deranjeaza insa el refuza sa comunice cu mine.
Iar acum, cand dupa mult timp putem fii singuri in casa noastra o include si pe mama lui, de fapt o face proprietara pe casa noastra in conditiile in care ea are casa ei. Mi-e greu sa vad ca sunt iar data la o parte, ca nu contez pentru el si ca, probabil, ii este teama sa avem amandoi un bun comun...doare foarte tare neincredera!
Citeste tot subiectul

Ultimele stiri din Forum
×
Forum