Gradinita sau impactul psh a socializarii asupra copiilor

aici putem discuta deste acest subiect..prima zi la gradi...ca asta e mai grea...


profesia mea este psiholog, deci pot da un sfat avizat...mai ste o mamica pe forum care este de aceeasi profesie si o sa o cooptez si pe ea.

asteptam intrebarile si framatarile voastre

claudia si daciana

bv claudia, ma bucur ca iei initiativa! imi place tare mult atitudinea ta

ms, incerc sa fiu de folos mamicillor....

claudia si daciana

Multumesc pentru invitatia facuta si pentru increderea acordata. Intrarea la gradinita este un pas foarte important in dezvoltarea psihosociala a copilului si ca orice eveniment ar fi bine sa fie pregatit cu grija, dinainte. Si cand spun pregatire ma refer la o pregatire psihologica si nu una materiala (achizitionarea de rechizite, hainute si altele), deşi şi aceasta este importantă pentru copil. Sa vedem ce presupune acest lucru! In primul rand trebuie sa informam copilul in legatura cu CE urmeaza sa se intâmple. Copiii au nevoie de multe informaţii referitoare la spaţiul unde va sta, clasa propriu-zisă, cum arată ea, prezenţa jucăriilor, spaţiul din afara grădiniţei, dacă există jocuri, topogane, leagăne etc. Înainte de începerea anului şcolar ar fi bine să se viziteze grăidiniţa şi să se urmărească reacţia copilului. încercaţi să-i prezenta-ţi grădiniţa cât mai entuziast posibil şi eventual inventaţi o mică poveste cu personajul preferat al copilului. Atenţie la educatoare , dacă o cunoaşteţi prezentaţi-o într-o lumină favorabilă, dar cât mai realistă. Adică, dacă are 50 de ani nu spuneti despre ea că e f. tanara si f. frumoasă pt. percepţia copilului este diferită de a adultului si se va astepta sa vada o copilita de 15 ani la catedra.Copilul nu trebuie minţit sub nici o forma . Aceasta pregatire are scopul de a feri copilul de surprize. El are f. multe necunoscute legate de lumea care-l înconjoară şi dacă vrem să reacţioneze adecvat d.p.d.v. emoţional şi comportamental e necesar să îi pregătim chiar şi banalul picnic sau vizita la bunica. In fond si noi adulţi ne descurcăm mai bine dacă atunci când plecăm într-o destinaţie necunoscută răsfoim o hartă sau un ghid.
O ultima idee ar fi aceea că micul nostru grădinar trebuie să cunoască şi să se familiarizeze cu activităţile pe care le va desfăşura în grădiniţă pentru a veni în întâmpinarea a ceea ce programa preşcolară presupune, adică să cunoască experienţe de învăţare similare cu cele pe care le va avea în grădiniţă. Sa exemplific: in grădiniţă se vor citi poveşti ,atunci e bine ca mama să îi citească poveşti acasă la culcare sau în alt moment al zilei, sa îl familiarizeze cu o serie de poezii pentru copii, să le explicaţi copiilor regulile existente în grădiniţă şi necesitatea respectării lor, e bine să căutaţi compania altor copii de aceeaşi vârstă (în parc, la plajă, vecini etc) aşa încât socializarea cu grupul de covârstnici să fie deja iniţiată de părinţi.
Nevoia de celălalt este una firească, aproape instinctivă aş putea spune (ati remarcat cât de usor se împrietenesc copiii!) aşa încât aveţi încredere în micii grădinari că se vor simţi tare bine în acest nou mediu!

Silvia, Cit de mult ii poti explica unui copil de 2 ani?Sau cit de mult poate el sa inteleaga? Si ce se intimpla cu copiii care merg la cresa, de la 7 dimineata pina la 6 seara? Cum pot ei intelege din prima zi ca toti cei din jurul lui, straini de altfel, ii sunt prieteni si ii vor acorda atentie si ii vor intelege nevoile.Ce se intimpla cind un alt copil de aceasi virsta dar mai vechi in camin intr-un moment de neatentie a supraveghetoarei il impinge, il loveste, il musca crunt de mina sau ii ia chiar mincarea din fata.Cum iti pregatesti puiul sa reziste din prima zi la avalansa de noutati fara sa plinga, sa tipe, sa fie disperat cind te vede plecind?
Eu nu am stiut cum sa o fac pentru ca baietii mei, amindoi, indiferent de cita pregatire am facut cu ei inainte si in fiecare dimineata, au plins disperat pentru o saptamina.Dupa prima saptamina s-au linistit si totul a intrat in normal.

mica ii poti expica ff multe lucruri unui copil de 2 ani si fi sigura ca si intelege..acum mai e o problema copii inteleg mai bine pe plan sentimental, deci afectele decat pe plan mental, al inteligentei. deci abordarea explicatiilor trebuie facuta nu de pe punctul mentalului, al inteligentei cu explicatii laborioase ci cu explicatii care de mutle ori sa fac apel la sentimente. eu am mutle amintiri de cand eram mica si imi amintesc ce interpretare dadeam evenimentelor..nu stiam sa explic in termeni rationali ce se intamplase dar stiam ce am simtit si de ce am simtit asa.
mai este un fapt, e normal ca si tu ca mamica sa fi stresata pt noul eventimal si inevitabil sa ii transmiti aceasta iritabilitate, apoi se creeaza un cerc vicios, el e frustrat si iritat plange tu te enervezi si il frustrezi si mai mult.
da, ai dreptate exista o multime de stimuli noi de noi experiente si copii se sperie ff uosr de ce este nou, sau majoritatea copiilor, de asta se si agata disperati de tine.
de asta vb silvia de o pregatire, de o cunoastere in prealabil a educatoareai, a gradinitei. e cel mai bine si de dorit dc putei face cateva vizite cu copilul la gradi..sa ii aratati clasa, scaunele, jucariile, peretii colorati, parcul din curte, sa vb cu educatoarea..eventual chiar sa il lasi pt 10 minute singur (tu fiind pe hol) in clasa.
mai este un aspect...interesati-va din timp care va fi programul gradinitei..la ce ora se doarme dc este gradi cu program prelungit (dar nu il duce-ti din prima la program prelungit..), la ce ora se mananca si cam ce. care sunt activitatile...desen, colaj, ascutare.....si il puteti pregatii cu mult mai mult timp inainte: puteti incepe cel putin programul de masa si somn de pe la 1 an si ceva....sa zicem jumate....astfel incat copilul sa vada ca desi este intr-un mediu nafamiliar multe lucruri se vor intampla ca si pana acum
ai zis ca nu trebuie sa il lasi sa se duca cu o jucarie preferata...ba e cel mai bine sa o aiba...il linisteste..

in ceea ce priveste plesneala dintre copii, si chiar furatul mancarii..nu tine numai de tine ca parinte ci si de ceilalti parinti cat si de educatoare si supraveghetori. dar ce tine de tine este sa nu iti inveti copilul (in ideea de uite ce copil cumite) sa fie submisiv..sa aceepte orice de la cei din jurul lui..bine nici nu inseamna sa il inveti sa ii bata pe cei din jur...ci doar sa stie sa se poarte, iar la sedintele cu parinti iti poti permite sa ii apotrofezi pe ceilalti parinti dc copiilor nu stiu sa se comporte ...stiu ca sunt ff multi care nu au atata grija, ca noi, de educarea copiilor..si au principiu cel mai puternic castiga.

silvia dc mai ai de adaugat...

claudia si daciana

Draga Claudia,
multumesc si eu pt initiativa si pt sfaturi. M-ar interesa sa stiu cum il pot invata pe cel mic, de 2 ani, cum sa-si "sustina" punctul de vedere si drepturile lui fara agresivitate, intr-o lume majoritar agresiva. Nu sunt de acord cu agresivitatea si mi-e groaza de ce se poate intampla in gradi, unde chiar si unele educatoare merg pe principiul: cel mai tare invinge, fiecare se descurca singur cum poate. Cum poate un copil mic sa faca fata la asa ceva si sa ramana neagresiv?
multumesc

corina

iordache e un subiect ff mare si ff greu de disecat in niste sfaturi care sa fie universale. dar putem tine cont de unele principii:
copilul va face intodeauna ceea ce vede in casa
copilul tau trebuie ajutat si invatat sa reacioneze cu ceilalti copii mai devreme de 2 ani..asta neinsemnand sa il lasi singur la groapa de nisip din parc si vede el cine castiga.
fiecare copil e unic...uni sunt agresivi caci asa le este firea/temperamentul (colericul e vazut ca agresiv cand el de fapt are doar ff multa energie si ff putina stapanire de sine..e oare bine sa aostrofezi un copil pt asa ceva? la 2 ani? nu cred...autocontrolul vine mult mai tarziu), nu neaparat ca sunt prost educati
fiecare situatie e unica...nu le putem compara
este ff buna implicarea educatoarea in aceste griji ale noatre...nu alsata sa faca ce vrea ea pt ca are experienta...discutati cu ea..punetii intrebari referitor la ce ar face intr-o asemenea situatie.

in ziua de azi agresivitatea este o forma de afectivitate intre copii, adolescenti, chiar si adulti......
deci cum vezi problema agresivitatii nu se limiteaza nici doar la copii niciaal sala de gradinita...e un subiect ff larg...un ubiect de interes socilar, dar pe care nimeni nu il abordeaza....dc vreti facem un subiect despre agresivitate..


la 2 ani copilul invata sa negocieze, sa imparta lucrurile (desi abia la 3 ani apare comp de impartire a jucariilor), sa ceara ajutor si spijin si toate astea fac parte din socilalizare...nu e ste suficieta numai educatia de acasa...e ff important ca acesta educatie sa fie continuata in gradinita si apoi in scoala..

claudia si daciana

Claudia, tu vorbesti din teoria, din minunata lume a cartilor, din multele exemple aratate in proiectele ce le-ai avut in facultate de acolo de unde totul pare simplu si cu rezolvare imediata.Eu vorbesc din umila mea experienta cu cei doi copii.
Vezi, diferenta dintre teorie si practica e colosala.E ca si cind ai vorbi despre drogati si despre cit de simplu este sa renunti la droguri.Si nu e asa.
Nu conteaza ca in caminul cu pricina am fost in vizita de nenumarate ori inainte, (parcul si locul lor de joaca erau foarte la indemina pentru noi cind ne plimbam), nu conteaza ca educatoarea era o prietena a mea si deci ne cunosteam dinainte, nu conteaza cit de sociabil era, cit de mult ii placeau copii, cite de mult ii placea sai se citeasca povesti sa invete poezii si cintece.Nimic nu a contat.Ba chiar din prima zi i-am dat si jucaria preferata pentru ca stiam din carti si din teorie ca asta il linisteste.Si ce s-a intimplat? Un alt copil , mai "tare, i-a luat jucaria si i-a distrus-o intr-o clipa (vezi bine nu era un ursulet de plus), si uite as a inceput dezastrul.Unde s-a dus tot ce-i spusesem eu de acasa zile in sir?Unde s-a dus intelepciunea lui care o arata inainte?
Vezi, el nu a plins in prima dimineata cind l-am lasat acolo ci a plins cind l-am luat si dupa asta in fiecare zi.S-a nascut in el brusc sentimentul de frustrare, de neputinta de ura chiar, uite asa brusc, peste zi.
Dupa o saptamina totul a intrat in normal, si-a invatat drumul prin noua lui viata, s-a adaptat, a capatat experienta si a stiut cum sa-si rezolve problemele.
Cu cel mic a fost cam la fel mai putin faza cu jucaria pentru ca acolo din start directoarea ne-a spus ca nu are voie cu jucarii de acasa (ceea ce eu personal am considerat f. intelept) De ce crezi ca nu lasa ea copiii cu jucarii de acasa? Din experienta draga mea, nu din teoria invatata demult, la scoala.

mica, vezi tu nu ai o experienta umila in prmul rand, iar eu nu vb numai din carti am avut in jurul meu copii (chiar dc nu ai mei ci ai prietenilor mei)si am vazut cum au preocedat. am vazut copil care nu a plans deloc cand a fost "lasat" la gradi ci s-a apucat pe plans la 2 luni dupa deoarece a vazut ca multi copii faceau asa si primeau ce vroiau! (fata nasilor de cununie) sau copil care este extrem de atasat de mama si a plans mult fiind lasata la "club" - un fel de cresa particulara
in toamna asta o sa am experienta nepotelullui meu care cred ca va fi de-a dretul traumatizanta deoarece copilul nu a fost invatat decat dragostea si sa i se faca toata mofturile, care este extrem de timid in parc...dupa scenariul tau ce crezi ca se va intampla? dar nu am crescut eu copil acesta ci parinti lui si desi mama lui are aceeasi profesia ca si a mea mare lucru nu a facut pt ca copilul ei sa fie mai deschis, sa infrunte viata. eu nu doresc nimanui rau pt copilul lui..si nici pt parinti.
copilule bine sa simta in anumite situatii si frustrarea acasa....pentru a sti sa ii faca fata. e bine sa experimenteze toate sentimentele si tu sa i le recunosti caci va avea parte de ele tot restul vietii si tebuie sa si le accepte.
acum experimentare nu trebuie nici fortata si nici indusa....sa nu ma intelegeti gresit, dar trebuie sa il lasi sa se exprime...

claudia si daciana

sa sti ca in facultate nimic nu prea prea simplu..ci ff complicat...mai ales ca uneori sa ai atatea cunostinte nu te ajuta la minic decat la dureri de cap....cand vezi cate variante trebuie sa iei in calcul

claudia si daciana

Eu apreciez din tot sufletul ce ai invatat tu si stiu ca datorita celor ca tine "se misca rotile evolutiei".N-am vrut decit sa punctez ca ... cum sa-ti spun, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din tirg.Intelegi ce vreau sa spun?
Baiatul meu cel mare a schimbat (de la momentul inceperii caminului si pina acum la clasa a VII-a) 5 (CINCI) scoli.Din nefericire ne mutam cam mult.Pe cel mic incercam sa-l tinem doar cu 3 scoli schimbate.
N-am avut nici o alta problema de acomodare cu ei in afara de cel de la 2 ani.Deci cred eu ca ceva fac bun in educatia lor.
E greu sa comunici, sa-l faci sa inteleaga, sa te asculte total pe un pici de 2 ani.Asta am vrut sa spun.
In rest....toate bune si frumoase, acum ma mut pe tema deschisa ( de mine) despre copiii la pubertate, ca am un mic puber cu care ma descurc excelent dar vreau sa mai aud din experienta altora.Vino acolo, e pe sexul pe intelesul copiiilor (sau asa ceva).
Succes mamicilor cu copiii de gradinita, camin sau chiar de clasa I.

Bravo fetelor pentru aceasta initiativa. Amalia mea acum are 5 ani si intra in grupa mare si sunt foarte curioasa cum se va comporta anul acesta la gradinita pentru ca la grupa mijlocie ne-a fost foarte greu. Amalia este un copil cuminte(prea cuminte dupa parerea mea dar o iubesc asa cum este) si timida, retrasa cand este in preajma strainilor. La gradinita mereu aveam eu o problema pentru ca era data la o parte de copii mai nazdravani, iar ea de multe ori se juca cu anumite jucarii abia dupa ce vedea ca ceilalti nu se mai joaca. Acasa seara imi povestea ca un copil a impins-o atunci cand se juca cu nu stiu ce jucarie, ma durea sufletul dar nici nu puteam sa ii spun sa il impinga si ea sau era cand spunea ca doamnele le spun ca sunt toti copii obraznici care strica jucarii, dar ei ii spune ca ea nu strica si stateam si ma intrebam ce sa i spun ca sa depaseasca momentele si nici sa nu o fac sa se simta inferioara mai ales ca nu este chiar asa de indrazneata. Sa speram ca anul asta va fi mai bine, poate ca deja cunoscandu-si colegii sa fie mai deschisa, sa nu mai planga in fiecare dimineata cand o las acolo. Oricum rabdare am pentru ca ea este totul pentru mine si bineinteles ca voi incerca(chiar daca am impresia cateodata ca nu mai stiu ce sa fac)sa o fac sa se simta bine si sa aiva incredere in ea.

Buna, interesant subiectul, eu sunt intr-o mare dilema, Amalia ( tot Amalia e si fetita mea), are doar 2 anisori, dar deja ma gandesc serios sa o inscriu de pe acum la gradi. Am auzit ce isterie se creaza din cauza ca nu sunt locuri la gradi. Problema e ca nu stiu la care gradi sa o dau, nu prea cunosc mamici din zona, nici cunostinte nu am care sa aiba copii mici. Daca e cineva din Timisoara, si are piciul la gradi de la Lenau sau la gradi nr 22 dupa prefectura, l-as ruga sa-mi spuna si mie cum sta treaba. Mersi, pupici!

Timisoara

Eu am inscris-o pe Amalia la gradi cu un an inainte, dupa care am mers o data in martie cand a mai scris-o o data pe lista si o data cand am dus dosarul iar acum intram in grupa mare si am avut noroc ca am mers cu ea la gradinita atunci cand am inscris-o prima data si a fermecat-o pe doamna educatoare ,si faptul ca stateam in zona a contat. Nici eu nu cunosteam pe nimeni si sper ca si tu sa fii la fel de norocoasa ca si mine. Bafta multa iti doresc si eu una iti recomand sa mergi cu un an inainte macar sa vb.

ramona

stateam si ma intrebam ce sa i spun ca sa depaseasca momentele si nici sa nu o fac sa se simta inferioara mai ales ca nu este chiar asa de indrazneata. Sa speram ca anul asta va fi mai bine, poate ca deja cunoscandu-si colegii sa fie mai deschisa, sa nu mai planga in fiecare dimineata cand o las acolo. Oricum rabdare am pentru ca ea este totul pentru mine si bineinteles ca voi incerca(chiar daca am impresia cateodata ca nu mai stiu ce sa fac)sa o fac sa se simta bine si sa aiva incredere in ea.

copilul tau este introvert si ff deschisa nu va fi niccand tine insa cont ca ea nu vb mult asculta mult ceea ce este un ff mare castig. da ii este greu ca nu o lasa ceilati copii sa se joace cu anuminte jucarii, asta pt ca ea nu stie sa negocieze, ea insa accepta orice. este bine sa invatam copii sa negocieze, mai ales ca in majoritatea cazuruilor copii nu neaparat ca sunt rasfatati dar ajung sa fie egoisit dintr-o preocupare excesiva a parintilor ca copilului lor sa le fie bine. ei, Amalia are alta structira de personalitate, lcuru ce incanta pe toti educatorii (un copil ce sta cuminte si face de cele mai multe ori ce i se cere), dar ce te faci cu ceilalti copii? ar vrea sa iaba si ea o prietena, cineva care sa se joace cu ea, si cu care sa imparta jucariile. dc ai putea, ca in timpul liber sa gasesti o mamica cu o fetita mai indrazneata ca Amalia, care sa fie interesata sa se imprieteneasca cele 2 ar fi ideal. Amalia ar invata sa fie mai indrazneata (sa nu speri schibmari radicale si bruste) iar cealalta fetita sa fie mai cumite si ascultatoare. atentie sa nu devina o relatie de ierarhie..si personaliatatea Amaliei sa fie mai degraba mototolita/sifonata decat dezvoltata.
dar trebuie sa ne spui mai multe lucruri...despre Amalia , ed. si restul copiilor, cat si despre timpul liber al Amaliei si prietenii ei de joaca.

claudia si daciana

Buna Ramona, azi am vorbit cu directoarea gradinitei din zona noastra, pot sa zic ca era f amabila, si am nimerit la fix, chiar anul asta se fac renovari la cladirea gradinitei, , asa ca Amaliuta mea va merge intr-o gradi renovata. Au fost niste probleme de structura la cladire si momentan au mutat sediul gradinitei in alta locatie pana se finalizeaza reparatiile, in sfarsit directoarea mi-a dat si nr ei de mobil, asa ca ma simt linistita in ce priveste locul la gradi. Inscrierile se incep din primavara si o sa fiu pe faza la momentul potrivit. In ceea ce priveste obisnuirea copilului cu gradinita trebuie de pe acum sa ii explic ce inseamna, o sa o duc si pe ea la gradi cand mergem sa ne plimbam, sa o obisnuiesc cu ideea.. Ma bucur fiindca pe jos e la 5 minute de noi si langa ea e scoala (Colegiul banatean) la care va merge mai departe. Pupici si toate cele bune.

Timisoara

Claudia mersi mult pt vorbe, am o prietena care are o fetita de seama Amaliei iar fetele se intelegeau de minune, din pacate a trebuit sa ne mutam din oras si tocmai de aceea cred ca i-a fost si greu. Acum de cate ori mergem acolo fetele se inteleg la fel de bine, ca si cum nu am fi plecat de acolo din oras, aici in oras vom mai sta pana ce termina gradinita(pentru ca nu mai vreau sa treaca iar prin schimbarea colegilor, am spus ajunge) iar cand merge la scoala in clasa I ne vom intoarce acolo si cred ca fetele vor fi colege. Aici unde stam(Focsani) din pacate nu am gasit pe nimeni, are doar un verisor dar care este mai mare(12 ani). Este greu dar daca nu vorbeam atat de mult cu ea poate ca reactiona mai rau. Mi-a fost foarte greu mai ales in ultimele saptamani de gradinita cand plangea intr-una, acum pot doar sa sper ca de luni va fi mai bine, pentru ca nu ar mai fi noua, deja cunoaste colegii. A intreba-o cineva daca vrea la gradinita iar Amalia a raspuns ca nu vrea, dar ca trebuie. Oricum o sa va scriu saptamana viitoare cum este din nou la gradinita.
Andrea felicitari si iti doresc multa bafta.

Si eu sunt mamica unui copil de 3,8 luni si anul acesta l-am dus pentru prima data la gradinita si am facut greseala sa ii spun ca el nu trebuie sa planga deoarece este barbat si barbatii trebuie sa fie duri atunci cand il voi lasa acolo si copilul m-a ascultat caci este un copil foarte intelegator si nu a plans DAR a inceput sa se inchida in el sa nu imi spuna nimic din ce face la gradinita nici macar un cantecel sau o poezioara si cand il luam acasa in primele 2 saptamani ma batea ma musca parca ma ura.Abea acum la 2 luni a inceput sa imi mai spuna cate ceva NICIODATA nu voi mai face greseala aceasta sa nu imi las copilul sa se exteriorizeze mai bine sa planga decat sa sufere in el.Acum ii place foarte mult chiar el imi zice sambata de ce nu merge e fericit dar imi amintesc cu groaza cand imi spunea ca el nu plange ca e barbat si trebuie sa fie dur si parca avea un nod in gatisor.V-am spus toate astea sa nu faceti greseala de a nu lasa copilul sa se exteriorizeze.Si ca sa imi repar greseala am inceput si eu si tati sa plangem cand ne lovim(binenteles in joaca)sau cand nu ne convine ceva sa reparam greseala.Si spre surprinderea noastra acum totul e bine caci si +barbatii si femeile plang atunci cand ii doare ceva sau nu le convine"

Dar copii de1 an si 9 luni (cat ve avea copilul meu in ssept . cand incepem sa mergem la cresa) cum ii pregatim de prima zi? Cum pregatim intrarea intr-un program fix, intrarea intr-o comunitate de genul....

carla, singurul lucu pe care il poti face este sa incerci tu acasa sa ii faci un porgram fix: aceeasi ora de trezire, aceleasi tabieturi, trezit, mancat, spalat.
pt cresa/granidita nu-i vom putea pregati niciodata indejuns pe copii nostri.
a mea v-a avea 1 an si 8 luni si as vrea sa o dau la cresa.....de moment am inceput munca si sta tanti cu ea, dar ma gandesc si eu de pe acum cum v-a reactiona?
sunt imrevizibili dar cu o atitudien pozitiva si calm din partea noastra incet incet totul se v-a rezolva

claudia si daciana

Buna fetelor lucrez de 5 ani la British School of Bucharest cu copii si sa va spun cum este la cresa dimineata cand vin timp de cca o saptamana plang dimineata cand ii aduce mami sau cine ii duce la cresa pe la amiaza sau in decurs de o ora difera de la bebe le bebe se linistesc si intra in joaca cu ceilalti si uita pe parcursul zilei de dorul de casa. De altfel sunt multe crese care au video si poti sa iti vezi copilul pe parcursul zile dar un sfat pot sa va dau cresele gradinitele particulare ofera mai mult decat cele de stat
pupici la mamici si bebei

Buna tuturor!si eu am ginduri pentru gradi/cresa.Barbara are acum 2 ani si 3 luni iar din septembrie am inscris-o la cresa.pina nu de mult plingea cind o lasam la mama mea acasa dar era asa de moment dupa care ii trecea.Sa obisnuit cu ideea ca o trzesc ,papa si o las la mama (tre sa merg la lucru)mai mult ma scoate afara din casa si inchide usa dupa mine:)....preocuparea mea consta in faptul ca o duc la gradi si o sa inceapa sa ``copieze ``de la altii in sensul ca o sa-i vada plingind si o sa inceapa si ea.La fel si mincatul si pipi la olita.Eu nu ii mai pun pampers de aproape 4 luni(doar noapte mai folosim).Ca sa ma fac mai inteleasa mi-e frica sa nu regreseze Daca atrecut cineva prin ceva asemanator astept sfaturi

chiar nimeni nu raspunde,poate sunt eu paranoica dar cred ca mai este cineva in situatia mea

Ma intreb daca la facultate te invata sa scrii si corect!Greseli din graba se mai accepta, atunci cand manaci litere sau le inversezi. Dar cand scrii "v-a avea" de "n"ori ma intreb cine iti va ma asculta sfaturile.Nu-mi place sa scriu aici, mai citesc uneori "sfaturi intelepte de la fete scolite". Uite acum nu aveam ce face si ma manca mana. No offence!:P

scaloppina

simion_adriana cine te-a deranjat?sau mai bine...cu ce?

ai dreptate: de ce sa accepti ca altii vor sa ajute cand poti sa ii critici? ia zi tu: daca plateai sute de mii sa mergi la un psiholog, cu care doar vorbeai si nu vedeai ca scrie cu cratima sau fara, te simteai mai linistita? si apoi, sfaturile sunt sau nu urmate, fie ca sunt date poe net sau intr-un cabinet super scump, fiecare le urmeaza sau nu dupa cum ii dicteaza inima. pe tine ce te doare de fapt????? sau te intrebi ce se invata la facultate pt ca tu nu ai ajuns acolo??

cioc cioc sun in ceata..... cine cu cine se cearta ????

pai, presupun ca simion adriana ii adresase "amabilitatile" ei claudiei tudor, nu?

Adevarul doare! V-am dat, se pare, nu timp de reflectat, ci doar un motiv in plus de a mai scrie ceva interesant pe forum. Am observat ca abia asteptati asta.V-am lasat si mult succes! Am alte treburi mai bune de facut decat sa stau la cearta si sa ascult sfaturi intelepte. Nu am nimic cu nimeni dar as putea fi chiar eu psiholog, nu-i asa?

scaloppina