ghid pentru o viaţă împlinită
Info
x
info
 
 


Info
x
info
 
 

Unde am gresit?

Voteaza
*****Scor: 5 din 2 voturi
 

Hello! Ma numesc Uly, si am 58 de ani.
Acum doua saptamani mi-am dat baiatul cel mic afara din casa. Are 32 de ani, este specialist IT, are firma de publicitate etc.
Cand a implinit 15 ani am considerat ca este momentul sa-i spun ce si cum despre viata, asa cum percepeam eu ca mama a lui, si l-am lasat liber, sa-si deschida propriile aripi, sa-si gasesca calea pe care o doreste pentru el. Cred ca am procedat corect fata de ambii.La fel procedasem si cu baiatul cel mare.
Pe la 17 ani au inceput problemele baiatului cel mic cu restul familiei. Gandeam ca sunt probleme adolescentine ce vor trece in timp. Am avut sperante desarte. Ne adanceam tot mai mult pana la indiferenta, la violenta verbala. Tatal lui lucra in strainatate si greul a ramas pe mine.
Pentru el exista tatal soare si mama pamant.Pur si simplu a inceput lupta cu mine, cu mama lui.Casa a devenit camp de lupta. Tot ce se intampla in viata lui, eu eram de vina. Nu eram o femeie suficient de fina, pentru ca ridicam tonul la el uneori, nu puneam suflet in marea gatita, si nu isi putea explica de ce l-am nascut daca sunt o nebuna.Nu aveam dreptul sa vorbesc cand se trezea pana nu dadea ochii. Daca ne intalneam in bucatarie fugeam in camera de frica.
Intre timp mama mea care traia in alta localitate a paralizat si am mers s-o ajut.Am facut naveta, dar am cam lipsit ultimii doi ani.Dupa moartea mamei la doua luni, am aflat ca am cancer. S-a prabusit lumea peste mine. Eram singura. Am facut operatie, apoi am inceput plimbarilie intre spitale, Singura. Mi-a fost foarte greu sa umblu saptamani intregi prin ger la radioterapie. Am avut dureri enorme, mancam doar de la mega.La un moment dat i-am cerut ajutor. Raspunsul m-a paralizat, pot spune. "Ce p--a mea ai barbat suna-l sa vina sa te ajute.Sunt ocupat cu firma Te du naibii si munceste ca nu ai facut nimic in viata". Deci, am ajuns la trista constatare ca am fost lasata singura de familie la nevoie.Toata viata am stat in spatele lor, Am lasat tot doar sa nu le lipseasca nimic.I-am tinut pana acum,cu tot.Nu au platit niciodata nimic pentru mine.
Acum doua saptamani i-am batut in usa camerei sa intru." Iesi afara. Nu vezi ca sunt ocupat? Ce vrei? Cine esti tu? O nebuna? " Totul a fost auzit de prietenii lui cu care vorbea pe microfon.
Am intrat sa-i dau cardul sa plateasca lumina, netul. si in plus i-am cumparat doua camasi in dar. Eram fericita ca am scapt de cancer, am invins. Plangeam de bucurie.
Eram singura in bucuria mea. Si pentru ca sa nu-mi mai bata cuie in sicriul meu, in fiecare zi, i-am luat toate hainele si le-am pus in geamantane, si l-am somat sa parasesca casa, si sa nu-l mai vad in veci.
Acum e liniste in casa. Nu pot sa cred ca nu mai am muschii incordati de frica. Totusi ma doare sufletul pentru ca e copilul meu. L-am iertat,il iubesc enorm, Dar a venit timpul sa am grija si de mine.Singura.Mi-am impus limite pe care vreau sa le respect.Am acceptat tot trecutul.Trupul si mintea sunt cu mine. Am o intrebare la care am raspuns,
dar inconstientul nu-mi da pace si ma indeamna sa cer si alte pareri. Unde am gresit?
Iti multumesc Doamne ca nu m-ai lasat singura!
  citeaza   raspunde


Din pacate, indiferent cu ce si cind ai gresit, nu mai are nici o importantza acum.

Raul e deja facut.


Mult prea putine detalii ca sa-mi formez o opinie cit de cit corecta, mai ales ca nu poti cunoaste viatza unui om citind doar citeva triste marturisiri din existentza lui.


Ce ma ingrijoreaza insa in cel mai inalt grad e de fapt...
...lipsa TOTALA a tatalui din toata povestea si, aparent, chiar din viatza ta si mai ales a fiului tau!


DE CE?!?...
  citeaza   raspunde

De la: ulygarbo, la data 2017-02-28 23:24:35Hello! Ma numesc Uly, si am 58 de ani.
Acum doua saptamani mi-am dat baiatul cel mic afara din casa. Are 32 de ani, este specialist IT, are firma de publicitate etc.
Cand a implinit 15 ani am considerat ca este momentul sa-i spun ce si cum despre viata, asa cum percepeam eu ca mama a lui, si l-am lasat liber, sa-si deschida propriile aripi, sa-si gasesca calea pe care o doreste pentru el. Cred ca am procedat corect fata de ambii.La fel procedasem si cu baiatul cel mare.
Pe la 17 ani au inceput problemele baiatului cel mic cu restul familiei. Gandeam ca sunt probleme adolescentine ce vor trece in timp. Am avut sperante desarte. Ne adanceam tot mai mult pana la indiferenta, la violenta verbala. Tatal lui lucra in strainatate si greul a ramas pe mine.
Pentru el exista tatal soare si mama pamant.Pur si simplu a inceput lupta cu mine, cu mama lui.Casa a devenit camp de lupta. Tot ce se intampla in viata lui, eu eram de vina. Nu eram o femeie suficient de fina, pentru ca ridicam tonul la el uneori, nu puneam suflet in marea gatita, si nu isi putea explica de ce l-am nascut daca sunt o nebuna.Nu aveam dreptul sa vorbesc cand se trezea pana nu dadea ochii. Daca ne intalneam in bucatarie fugeam in camera de frica.
Intre timp mama mea care traia in alta localitate a paralizat si am mers s-o ajut.Am facut naveta, dar am cam lipsit ultimii doi ani.Dupa moartea mamei la doua luni, am aflat ca am cancer. S-a prabusit lumea peste mine. Eram singura. Am facut operatie, apoi am inceput plimbarilie intre spitale, Singura. Mi-a fost foarte greu sa umblu saptamani intregi prin ger la radioterapie. Am avut dureri enorme, mancam doar de la mega.La un moment dat i-am cerut ajutor. Raspunsul m-a paralizat, pot spune. "Ce p--a mea ai barbat suna-l sa vina sa te ajute.Sunt ocupat cu firma Te du naibii si munceste ca nu ai facut nimic in viata". Deci, am ajuns la trista constatare ca am fost lasata singura de familie la nevoie.Toata viata am stat in spatele lor, Am lasat tot doar sa nu le lipseasca nimic.I-am tinut pana acum,cu tot.Nu au platit niciodata nimic pentru mine.
Acum doua saptamani i-am batut in usa camerei sa intru." Iesi afara. Nu vezi ca sunt ocupat? Ce vrei? Cine esti tu? O nebuna? " Totul a fost auzit de prietenii lui cu care vorbea pe microfon.
Am intrat sa-i dau cardul sa plateasca lumina, netul. si in plus i-am cumparat doua camasi in dar. Eram fericita ca am scapt de cancer, am invins. Plangeam de bucurie.
Eram singura in bucuria mea. Si pentru ca sa nu-mi mai bata cuie in sicriul meu, in fiecare zi, i-am luat toate hainele si le-am pus in geamantane, si l-am somat sa parasesca casa, si sa nu-l mai vad in veci.
Acum e liniste in casa. Nu pot sa cred ca nu mai am muschii incordati de frica. Totusi ma doare sufletul pentru ca e copilul meu. L-am iertat,il iubesc enorm, Dar a venit timpul sa am grija si de mine.Singura.Mi-am impus limite pe care vreau sa le respect.Am acceptat tot trecutul.Trupul si mintea sunt cu mine. Am o intrebare la care am raspuns,
dar inconstientul nu-mi da pace si ma indeamna sa cer si alte pareri. Unde am gresit?
Iti multumesc Doamne ca nu m-ai lasat singura!


Daca tu ai facut totul pentru el si el se comporta asa atunci ai facut cea mai buna alegere cand l-ai scos afara din casa. Ai gresit pentru ca ai fost prea buna cu el. Lasa-l sa isi dea seama ca ti-a gresit si se va intoarce singur sa iti ceara iertare.
  citeaza   raspunde

Baiatul cel mare unde era in tot timpul asta cand tu te luptai cu boala ? Dar sotul ? Ok, plecat la munca in strainatate, dar in asemenea cazuri ar fi trebuit sa se intoarca si sa fie langa tine. Cat despre ala micu` ....n-am cuvinte.
  citeaza   raspunde

De la: Rotty, la data 2017-03-01 07:36:58Baiatul cel mare unde era in tot timpul asta cand tu te luptai cu boala ? Dar sotul ? Ok, plecat la munca in strainatate, dar in asemenea cazuri ar fi trebuit sa se intoarca si sa fie langa tine. Cat despre ala micu` ....n-am cuvinte.



Sotul meu este in strainatate. Nu ne-am vazut de peste un an, doar ne auzim la telefon din cand in cand. A venit in tara cand am facut operatia, acum un si jumatate, si a stat o saptamana.Trebuia sa inteleg ca este ocupat cu cariera si castiga bine, ca sa zic asa.Asa am facut toata viata.
Baiatul meu cel mare este medic, aici in capitala. In aceea perioada era casatorit, dar sotia nu-l lasa sa ma vada. Eu nu stiam unde locuieste, cu toate ca era casatorit de un an, La doua saptamni dupa ce a murit mama mea a facut nunta. Nu am zis nimic pentru ca vroiam binele baiatului, Stiu ca i-a cerut sotiei (nurorii mele) sa vina sa ma ajute cat am stat in pat, dar ea a refuzat. A venit, m-a vizitat o data, mi-a spus ce a avut de spus, si a plecat. "Ia te fa sanatoase ca al tau nu e barbat, nu mai poate de gandul tau, si eu nu am cum sa fac copii".Acum e divortat, Printre altele, ea neputand sa faca copii. Era si varsta.In aceasta perioada, baiatul cel mare mai sta cu mine.Nu ma pot baza pe el. A intrat intr-o depresie din care isi revine greu.
Toata viata mi-am dorit o familie, am luptat pentru asta. Nu am reusit.Mi-am dat seama ca nu mai pot face nimic, si am acceptat trecutul. Vreau sa merg in viata singura, Am dat totul de la mine.Nu a apreciat nici unul valoarea mea, rolul meu in familie.
  citeaza   raspunde

De la: garbo101426, la data 2017-02-28 23:48:00
Din pacate, indiferent cu ce si cind ai gresit, nu mai are nici o importantza acum.

Raul e deja facut.


Mult prea putine detalii ca sa-mi formez o opinie cit de cit corecta, mai ales ca nu poti cunoaste viatza unui om citind doar citeva triste marturisiri din existentza lui.


Ce ma ingrijoreaza insa in cel mai inalt grad e de fapt...
...lipsa TOTALA a tatalui din toata povestea si, aparent, chiar din viatza ta si mai ales a fiului tau!


DE CE?!?...



Grija cresterii copiilor a ramas la mine. Am locuit impreuna o perioada in strainatate. Eu am renuntat la meseriile mele.Aveam posibilitatea de a lucra de acasa. Nu mi-am dat seama cat de obositor si stresant poate sa fie un asemenea servici..Cand copii au inceput facultatile eu m-am reintors cu ei in tara. Cel mare urma medicina si stiam ca scoala noastra formeaza medici buni.Sotul a ramas in continuare in strainatate si venea din cand in cand, vara, aici.
  citeaza   raspunde

De la: Maria802, la data 2017-03-01 07:06:44
De la: ulygarbo, la data 2017-02-28 23:24:35Hello! Ma numesc Uly, si am 58 de ani.
Acum doua saptamani mi-am dat baiatul cel mic afara din casa. Are 32 de ani, este specialist IT, are firma de publicitate etc.
Cand a implinit 15 ani am considerat ca este momentul sa-i spun ce si cum despre viata, asa cum percepeam eu ca mama a lui, si l-am lasat liber, sa-si deschida propriile aripi, sa-si gasesca calea pe care o doreste pentru el. Cred ca am procedat corect fata de ambii.La fel procedasem si cu baiatul cel mare.
Pe la 17 ani au inceput problemele baiatului cel mic cu restul familiei. Gandeam ca sunt probleme adolescentine ce vor trece in timp. Am avut sperante desarte. Ne adanceam tot mai mult pana la indiferenta, la violenta verbala. Tatal lui lucra in strainatate si greul a ramas pe mine.
Pentru el exista tatal soare si mama pamant.Pur si simplu a inceput lupta cu mine, cu mama lui.Casa a devenit camp de lupta. Tot ce se intampla in viata lui, eu eram de vina. Nu eram o femeie suficient de fina, pentru ca ridicam tonul la el uneori, nu puneam suflet in marea gatita, si nu isi putea explica de ce l-am nascut daca sunt o nebuna.Nu aveam dreptul sa vorbesc cand se trezea pana nu dadea ochii. Daca ne intalneam in bucatarie fugeam in camera de frica.
Intre timp mama mea care traia in alta localitate a paralizat si am mers s-o ajut.Am facut naveta, dar am cam lipsit ultimii doi ani.Dupa moartea mamei la doua luni, am aflat ca am cancer. S-a prabusit lumea peste mine. Eram singura. Am facut operatie, apoi am inceput plimbarilie intre spitale, Singura. Mi-a fost foarte greu sa umblu saptamani intregi prin ger la radioterapie. Am avut dureri enorme, mancam doar de la mega.La un moment dat i-am cerut ajutor. Raspunsul m-a paralizat, pot spune. "Ce p--a mea ai barbat suna-l sa vina sa te ajute.Sunt ocupat cu firma Te du naibii si munceste ca nu ai facut nimic in viata". Deci, am ajuns la trista constatare ca am fost lasata singura de familie la nevoie.Toata viata am stat in spatele lor, Am lasat tot doar sa nu le lipseasca nimic.I-am tinut pana acum,cu tot.Nu au platit niciodata nimic pentru mine.
Acum doua saptamani i-am batut in usa camerei sa intru." Iesi afara. Nu vezi ca sunt ocupat? Ce vrei? Cine esti tu? O nebuna? " Totul a fost auzit de prietenii lui cu care vorbea pe microfon.
Am intrat sa-i dau cardul sa plateasca lumina, netul. si in plus i-am cumparat doua camasi in dar. Eram fericita ca am scapt de cancer, am invins. Plangeam de bucurie.
Eram singura in bucuria mea. Si pentru ca sa nu-mi mai bata cuie in sicriul meu, in fiecare zi, i-am luat toate hainele si le-am pus in geamantane, si l-am somat sa parasesca casa, si sa nu-l mai vad in veci.
Acum e liniste in casa. Nu pot sa cred ca nu mai am muschii incordati de frica. Totusi ma doare sufletul pentru ca e copilul meu. L-am iertat,il iubesc enorm, Dar a venit timpul sa am grija si de mine.Singura.Mi-am impus limite pe care vreau sa le respect.Am acceptat tot trecutul.Trupul si mintea sunt cu mine. Am o intrebare la care am raspuns,
dar inconstientul nu-mi da pace si ma indeamna sa cer si alte pareri. Unde am gresit?
Iti multumesc Doamne ca nu m-ai lasat singura!


Daca tu ai facut totul pentru el si el se comporta asa atunci ai facut cea mai buna alegere cand l-ai scos afara din casa. Ai gresit pentru ca ai fost prea buna cu el. Lasa-l sa isi dea seama ca ti-a gresit si se va intoarce singur sa iti ceara iertare.


Sunt sigura ca isi va cere iertare. Dar am pierdut ani buni, au mers in vant.Conteaza pentru mine ca sunt sanatoasa acum.Azi este o zi frumoasa, un inceput de primavara. Imi ofer trei zile la Sinaia. Singura.
  citeaza   raspunde

Dumnezeule, cita suferintza si tristetze, cita rupere de suflete!...


Tragedia e ca, desi nu recunoastem, cam asta e 'norma' familiilor contemporane.


Ceva este teribil si profund de gresit in ceea ce facem, oricite bune intentii credem ca avem in spatele actiunilor noastre...


Daca te consoleaza cu ceva, @uly, desi esti singura sa stii ca nu esti ... singura!
  citeaza   raspunde

Offf Doamne, offf...
Distractie frumoasa la Sinaia.
  citeaza   raspunde

De la: garbo101426, la data 2017-03-01 12:06:36Dumnezeule, cita suferintza si tristetze, cita rupere de suflete!...


Tragedia e ca, desi nu recunoastem, cam asta e 'norma' familiilor contemporane.


Ceva este teribil si profund de gresit in ceea ce facem, oricite bune intentii credem ca avem in spatele actiunilor noastre...


Daca te consoleaza cu ceva, @uly, desi esti singura sa stii ca nu esti ... singura!


Privesc la sufletul meu, la arpegiul sufletului meu...exista un sentiment dulce infinit a lui D-zeu in interior...o liniste trista si reflexiva.
Mereu am inteles ca multe raman intunecate, pentru ca e dificil de acceptat...si cu toate acestea le-am purtat de mana, pentru ca nimic nu e la voia intamplarii.Acel profund si teribil de gresit din partea mea a fost ca nu am avut puterea sa spun "nu".Am oferit totul pe tava si am uitat de mine.Si uite unde am ajuns.
Iti multumesc pentru sprijin.Mi-am tinut povestea in interior, ani si ani, fara sa stie nimeni nimic.E o poveste mult mai complicata.
  citeaza   raspunde

De la: Rotty, la data 2017-03-01 19:45:31 Offf Doamne, offf...
Distractie frumoasa la Sinaia.


A fost fain. Am iesit din normal si m-am pus pe mici nebunii.Deci, m-am relaxat. Multumesc!!
  citeaza   raspunde



Sincera sa fiu, dupa ce mi-as fi dat afara propriul copil din casa - nu discut justetea motivelor - mie personal mi-ar fi fost absolut imposibil sa fac ... 'mici nebunii' tocmai fiind atit de devastata sufleteste!...

  citeaza   raspunde

De la: garbo101426, la data 2017-03-01 23:28:02

Sincera sa fiu, dupa ce mi-as fi dat afara propriul copil din casa - nu discut justetea motivelor - mie personal mi-ar fi fost absolut imposibil sa fac ... 'mici nebunii' tocmai fiind atit de devastata sufleteste!...



Woow!!
Da, am facut lucruri , mici nebunii care mi-au adus bucurie. Am trait momentele care mi le-a dat viata azi.Cred ca le merit . M-am bucurat in primul rand ca exist. M-am dat in leagan, am urcat pe munte si mi-am facut exercitiile de meditatie, si pentru prima data dupa un an jumatate am mancat prajitura, o amandina. Am avut un regim strict. Mi-am trait clipa, m-am bucurat de ceea ce am.
  citeaza   raspunde


Astea nu-s ... mici nebunii.


Astea-s ... dezmatzuri in toata regula!


P.S. Nu recomand ... amandinele.
Sint cu foarte mult zahar si au o gramada de E-uri.

Cea mai potrivita e o tarta cu fructe...

  citeaza   raspunde

Mai ai multe sfaturi din astea despre cum sa se distruga pe ea ca sa-i fie bine unui DEZAXAT, pe care l-a durut in cour ca "propria mama" are cancer?!? Si bietul de el, are doar 32 de ani....
Ai idee ca uneori, "proprii parinti" sau "proprii copii" sunt toxici pt. existenta noastra, care merita a fi normala, de suport, toleranta si iubire, nu un balamuc?!?... Doar ABUZATII, suporta orice pt. cei din jurul lor, pt. a fi acceptati, pt, ca n-au fost VREODATA iubiti si acceptati si atunci asta e normalitatea lor! Nimeni, absolut nimeni nu trebuie sa calce pe sufletul nostru, pt. ca e dat de divinitate! doar prostii se lasa inrobiti de proprii semeni. IIsus a spus: " Lasa pe tatal si mama ta si urmeaza-mi mie." ...e un indemn referitor desigur la oameni, nu la cei ce nu-si pot depasi propria animalitate...
  citeaza   raspunde



Cu cine (te) si pe cine certi?!?

  citeaza   raspunde

".e un indemn referitor desigur la oameni, nu la cei ce nu-si pot depasi propria animalitate... "

Daniela, cu siguranta ca ai observat ca animalele si pasarile cand ajung la maturitate merg pe propriul drum, nu stau langa poala mamei.
  citeaza   raspunde

Da Rotty ... si un dereglat de tipul celui din postare mai are si tupeul sa stea pe banii mamei, pe care o injoseste. Cata drama sa-l dea mama afara din casa, in urma scandalurilor pe care el le face...din ce va trai, la 32 de ani, It-ist si cu cat castiga dintr-o firma de publicitate, saracutul?
  citeaza   raspunde



Personal am - dincolo de tragediile personale ale fiecaruia dintre noi -, foarte multe retineri in a aprecia onestitatea si judeca rational povestile de viatza ale altora, tocmai pt. ca fiind oameni cu totii exista mai intotdeauna ceva teribil si profund gresit in tot ceea ce facem, oricite bune intentii credem ca punem in spatele actiunilor noastre...


  citeaza   raspunde

"Profund gresit in TOT ceea ce facem?"... ??? Eu nu cred asa ceva, cel putin nu daca suntem iubitori dar nu (doar) de noi insine... asta nu inseamna ca nu prezentam povestile de viata dintr-o perspectiva mai personala, cu asta sunt de acord.
  citeaza   raspunde


Daca asertiunea si aprecierea mea nu ar fi corecte, atunci cum iti explici ca mai toate vietzile, care ne inconjoara si de care auzim, au cam acelasi 'filon' de triste experientze emotionale?


Nu ti se pare cel putin extrem de ciudat ca sintem intr-un mod - intolerabil in opinia mea - mult prea ingaduitori in primul rind cu noi insine?!?


Si ca lumea asta, in totalitatea ei, merge in directia teribil de gresita - pe care o putem observa cu to(n)tii - tocmai pt. ca motivatiile, gindurile, actiunile si faptele noastre sint in proportie tragic majoritara...

...ERONATE ?!?
  citeaza   raspunde

"Profund gresit in TOT ceea ce facem?"... ??? Eu nu cred asa ceva, cel putin nu daca suntem iubitori dar nu (doar) de noi insine... asta nu inseamna ca nu prezentam povestile de viata dintr-o perspectiva mai personala, cu asta sunt de acord. Poate in cazul celei din topic, au fost agresiuni verbale ff grave sau chiar agresiuni fizice si din dorinta de a pastra o urma de decenta nu ni se spune dar pe fond situatia e aceeasi.

Sincer acum, cu ce crezi ca a gresit femeia asta? Care spune ca a oferit totul familiei sale, o fi n-o fi asa, cred ca a facut tot ce tine de ea. Si un om nu e Dumnezeu, da si el cat poate da. Ca fiul o fi un sac fara fund la care se aplica egoismul feroce sau doar ingaduinta de sine, de care vorbesti, nu e doar treaba mamei. E mai degraba treaba unui psiholog/psihiatru desi competenta astora, fara aport personal e si ea limitata.
  citeaza   raspunde

De la: DanielaChiru, la data 2017-03-02 15:10:50Da Rotty ... si un dereglat de tipul celui din postare mai are si tupeul sa stea pe banii mamei, pe care o injoseste. Cata drama sa-l dea mama afara din casa, in urma scandalurilor pe care el le face...din ce va trai, la 32 de ani, It-ist si cu cat castiga dintr-o firma de publicitate, saracutul?



Pentru inima ei de mama e o drama. Departe de mine gandul de a critica modul in care cineva isi creste odreazla, dar in cazul asta cred ca undeva la inceputuri s-a strecurat o greseala. Asta in cazul in care dereglatu` nu sufera de vreo defectiune genetica, total independenta de sarmana mama.
  citeaza   raspunde


Postarea ta CONFIRMA 100% exact ceea ce spun eu!


Il judeci total aspru pe fiul ei - fara sa-l cunosti si nici sa-i cunosti varianta - si o compatimesti firesc pe mama, da' tot fara s-o cunosti sau sa stii unde e de fapt adevarul in toata ... saga asta!


Nu spun ca varianta lui @uly este falsa sau mult prea putin apropiata de adevar, da' in 'ecuatia' relatiilor oricarei familii lucrurile nu stau niciodata 100% asa cum le explica actorii principali.

Si emotiile negative, si afectul zdruncinat cit si trauma in sine, perturba intotdeauna capacitatea de apreciere a ... PROPRIILOR ERORI care duc sau contribuie ele insele la dezechilibrul unei familii!

E chestie de logica si bun simtz.


Exact la fel apreciaza si 'opereaza' orice psiholog etic si profesionist in analiza lui atunci cind vrea sa afle si sa discerna cauzele si nu doar emotiile datorate efectelor...

Doar nu te astepti ca mama, care are fara indoiala o poveste si chiar un destin aproape tragic, sa poata fi absolut echidistanta in suferintza ei.
Nici nu se poate si ar fi si peste puterile unei femei aflate in situatia asta...


Nu e nimic complicat, absolut deloc.
Nu stiu ce ti-e asa de greu de inteles.


Cu toata dragostea si intelegerea pt. @uly, da' empatia neconditionata in cazul povestilor de net nu e o atitudine chiar corecta.
Nici macar fatza de ea...

  citeaza   raspunde

O drama? Rotty, baiatul asta are 32 de ani... Oare actiunea de a-l da afara din casa, cand financiar omul asta e pe picioarele lui!!! iar emotional are datoria de a cauta un ajutor probabil medical, sa fie mai apasatoare decat teama de propriul fiu, in propria locuinta?!
  citeaza   raspunde

De la: garbo101426, la data 2017-03-02 17:24:01
Postarea ta CONFIRMA 100% exact ceea ce spun eu!


Il judeci total aspru pe fiul ei - fara sa-l cunosti si nici sa-i cunosti varianta - si o compatimesti firesc pe mama, da' tot fara s-o cunosti sau sa stii unde e de fapt adevarul in toata ... saga asta!


Nu spun ca varianta lui @uly este falsa sau mult prea putin apropiata de adevar, da' in 'ecuatia' relatiilor oricarei familii lucrurile nu stau niciodata 100% asa cum le explica actorii principali.

Si emotiile negative, si afectul zdruncinat cit si trauma in sine, perturba intotdeauna capacitatea de apreciere a ... PROPRIILOR ERORI care duc sau contribuie ele insele la dezechilibrul unei familii!

E chestie de logica si bun simtz.


Exact la fel apreciaza si 'opereaza' orice psiholog etic si profesionist in analiza lui atunci cind vrea sa afle si sa discerna cauzele si nu doar emotiile datorate efectelor...

Doar nu te astepti ca mama, care are fara indoiala o poveste si chiar un destin aproape tragic, sa poata fi absolut echidistanta in suferintza ei.
Nici nu se poate si ar fi si peste puterile unei femei aflate in situatia asta...


Nu e nimic complicat, absolut deloc.
Nu stiu ce ti-e asa de greu de inteles.


Cu toata dragostea si intelegerea pt. @uly, da' empatia neconditionata in cazul povestilor de net nu e o atitudine chiar corecta.
Nici macar fatza de ea...



Am spus deja ca un om, in cazul de fata o mama, cel mai probabil, da cata atentie si atasament matern poate da copilului ei dar asta tine de afectivul fiecareia. O fi mult, o fi putin? Nu suntem la fel, ce-i de ajuns pt. unul pt. altul nu ajunge sa-i astampere nevoia de afectiune. Numai familia lor poate sti...
  citeaza   raspunde

De la: DanielaChiru, la data 2017-03-02 17:24:17O drama? Rotty, baiatul asta are 32 de ani... Oare actiunea de a-l da afara din casa, cand financiar omul asta e pe picioarele lui!!! iar emotional are datoria de a cauta un ajutor probabil medical, sa fie mai apasatoare decat teama de propriul fiu, in propria locuinta?!



Daca l-a tinut langa ea pana la varsta asta suportandu-i si toate mojiciile, da, e o drama pentru ea / din punctul ei de vedere. Si vorba lui 426, noi nu stim decat versiunea ei din toata povestea. Pana aflam si restul, eu ma abtin de la alte comentarii.
  citeaza   raspunde

De la: garbo101426, la data 2017-03-02 01:17:16
Astea nu-s ... mici nebunii.


Astea-s ... dezmatzuri in toata regula!


P.S. Nu recomand ... amandinele.
Sint cu foarte mult zahar si au o gramada de E-uri.

Cea mai potrivita e o tarta cu fructe...


Acum am terminat portia de papanasi, sa-mi moara dusmanii de ciuda Daca n-ai dusmani e ceva anormal cu tine.
Amandina e preferata mea, esenta dulcelui.
  citeaza   raspunde

De la: DanielaChiru, la data 2017-03-02 16:38:11"Profund gresit in TOT ceea ce facem?"... ??? Eu nu cred asa ceva, cel putin nu daca suntem iubitori dar nu (doar) de noi insine... asta nu inseamna ca nu prezentam povestile de viata dintr-o perspectiva mai personala, cu asta sunt de acord. Poate in cazul celei din topic, au fost agresiuni verbale ff grave sau chiar agresiuni fizice si din dorinta de a pastra o urma de decenta nu ni se spune dar pe fond situatia e aceeasi.

Sincer acum, cu ce crezi ca a gresit femeia asta? Care spune ca a oferit totul familiei sale, o fi n-o fi asa, cred ca a facut tot ce tine de ea. Si un om nu e Dumnezeu, da si el cat poate da. Ca fiul o fi un sac fara fund la care se aplica egoismul feroce sau doar ingaduinta de sine, de care vorbesti, nu e doar treaba mamei. E mai degraba treaba unui psiholog/psihiatru desi competenta astora, fara aport personal e si ea limitata.

Cand cineva ia hotararea de a scrie topic despre familie, implicand persoanele dragi ei, inseamna in adevaratul sens al cuvantului "ajutor".Eu nu doresc sa fiu judecata, ptr ca suntem oameni. Doar Dumnezeu ne judeca..Am rugat pareri care sa-mi confirme, completeze, ajute la raspunsurile pe care incerc sa mi le dau.
Este varianta mea, si doar pentru aceasta cer pareri. Ma deranjeaza ca copilul meu a fost facut dezaxat sau dement indiferent de greselile lui la persoana mea.
Am incercat sa rezolv cu psiholog, impreuna cu copii, dar din pacate in tara noastra nu avem specialisti seriosi , bine pregatiti, aplecati spre asemenea probleme. Totul se face de suprafata.Nu sunt nici de acord cu tot felul de idei filozofice despre abuzati, parinti si copii toxici. Astea sunt pure teorii. Viata bate cartea.
Topicul nu este unul unic. Din pacate sunt multe familii cu drame mari, dar care nu scriu. De cand am inceput sa prind curaj sa scriu?. De cand am avut cancer. Am intrat pe site-uri in care lumea cerea ajutor si nimeni nu raspundea. Fiecare om are o limita de suportabilitate a vietii. Cand moartea iti bate la usa, automat, parca am fi programati , intra instinctul de supravietuire, in care se iau decizii la aceea limita. Excluzi orice negativ din jurul tau, indiferent cine este, mai ales daca iti refuza ajutorul. Nu inseamna rautate ci aparare.Atunci cand ti se pune crucea deasupra capului, nu stii ce sa faci, nu stii unde sa mergi . Este cel mai rau lucru pe care il poate trai un om.
  citeaza   raspunde

De la: garbo101426, la data 2017-03-02 17:24:01
Postarea ta CONFIRMA 100% exact ceea ce spun eu!


Il judeci total aspru pe fiul ei - fara sa-l cunosti si nici sa-i cunosti varianta - si o compatimesti firesc pe mama, da' tot fara s-o cunosti sau sa stii unde e de fapt adevarul in toata ... saga asta!


Nu spun ca varianta lui @uly este falsa sau mult prea putin apropiata de adevar, da' in 'ecuatia' relatiilor oricarei familii lucrurile nu stau niciodata 100% asa cum le explica actorii principali.

Si emotiile negative, si afectul zdruncinat cit si trauma in sine, perturba intotdeauna capacitatea de apreciere a ... PROPRIILOR ERORI care duc sau contribuie ele insele la dezechilibrul unei familii!

E chestie de logica si bun simtz.


Exact la fel apreciaza si 'opereaza' orice psiholog etic si profesionist in analiza lui atunci cind vrea sa afle si sa discerna cauzele si nu doar emotiile datorate efectelor...

Doar nu te astepti ca mama, care are fara indoiala o poveste si chiar un destin aproape tragic, sa poata fi absolut echidistanta in suferintza ei.
Nici nu se poate si ar fi si peste puterile unei femei aflate in situatia asta...


Nu e nimic complicat, absolut deloc.
Nu stiu ce ti-e asa de greu de inteles.


Cu toata dragostea si intelegerea pt. @uly, da' empatia neconditionata in cazul povestilor de net nu e o atitudine chiar corecta.
Nici macar fatza de ea...



Folosesti sentimentul fatalitatii si neputintei asupra persoanei mele.Fiecare persoana isi poate schimba destinul prin schimbarea emotiei, a subconstientului; sa-ti creezi emotii pozitive prin iubire.Deci orice secunda iti poate schimba radical viata.
  citeaza   raspunde

Raspunde Varianta pentru tiparire   
Mergi la: