Au trecut 6 luni de la nasterea copilului nostru!

Partenera mea este mereu nervoasa (asta fiind problema veche) au trecut ani si simt ca numai suport negativismul ei,vreau sa ne despartim dar ma gandesc la viitorul copilului nostru...nu stiu ce sa fac,suntem mereu ca soarecele si pisica!!!
alex_4174
Postat pe 17 Octombrie 2015 22:48
Iti pot da un sfat ;sa cauti s-o faci fericita ,sa-i fi ajutorul potrivit ,sa poti so intelegi ,intra in pielea ei,gindestete cum e sa nu poti dormi si totusi sa fi raspunzator de un gem de om .Poate ii trebuie un timp de acomodare .Daca ai inercat totul si nu ati ajuns la o intelegere,care sigur este orgoliu ,Eul prea puternic la amindoi ,unul in casnicie trebuie sa cedeze,ca sa mearga si sa functioneze pina la sfirsit.Daca o iubesti si iti iubesti copilu lupta pentru fericirea ta si a copilului tau.Nu ai sa fi fericit daca vei sti cit sufera copilasul tau din vina ta.Dar acelasi lucru va simnti si ar suferi ,daca mai tirziu , var auzi mereu certinduva .Cauta sa vezi de unde vine cearta si cum un om nu se poate certa singur ..si soarecul cu pisica pot tri frumos dar fiecare in mediul lui.Si asta e o acomodare in viata ,nu da cu piciorul la un suflet mic care nu sa cerut adus pe lume .Ai o datorie de parinte ,findca sintem oameni.Ai vazut vreodata un animal sa-si lase puiul?cum facem noi oameni ,ca sa ne simtim noi mai bine.
Imi cer scuze daca am suparat.
garbo_411677
Postat pe 17 Octombrie 2015 23:23
Sfatul meu este sa cautati un preot sau duhovnic.poate cel care va căsătorit.El poate sa va indrume si sa va ghideze spre binele si împlinirea familiei.Nu renuntati la căsătorie din cauza unor sentimente .Copilul simte nervii mamei si v-a creste asa de acea se plâng parintii ca nu asculta copii mai târziu.Duminica dupa predica preotul impartaseste copii pana in 6ani.Mergeti la biserica va fi un copil cuminte.Intelege-o si pe sotia ta trece prin diferite sentimente si schimbari.Incearca sa-i fii alături cu caldura si multa afectiune.Mergeti la preot!
Va doresc multa sănătate credinta si răbdare.
Doamne ajuta.
garbo215788
Postat pe 25 Octombrie 2015 09:31
Poate fi o depresie postpartum si atunci chiar e necesar un tratament.
Nu o lasa sa lupte singura cu ea, se poate agrava aparind psihoza postpartum.
Apare la destule femei dupa ce au nascut mai ales la primul copil.

Iar de aceasta depresie pot suferi si tatii uneori.

Pina la preot incearca un ajutor de specialitate ca nu e rusine.
Tommy_Boy
Postat pe 25 Octombrie 2015 09:45
Ati incercat sa vorbiti,sa comunicati?Avand in vedere ca starea nervoasa este o problema mai veche,pe care tu ai acceptat-o asa cum poate si ea ti-a acceptat alte "probleme", de ce au aparut asemenea ganduri?aparitia copilului,poate?o mai iubesti?iti poti imagina viitorul fara ei?negativismul se poate stopa daca tu esti putin mai rabdator si mai pozitiv,pentru ca nici la tine nu vad nimic pozitiv,doar o responsabilitate referitoare la bebe!

”Când viața îți dă o sută de motive să plângi, arată-i vieții că ai o sută de motive să zâmbești.”
garbo168173
Postat pe 25 Octombrie 2015 11:35
e nervoasa numai cu tine sau cu toata lumea? e nervoasa de cand a ramas insarcinata sau de cand v-ati cunoscut, de cand v-ati casatorit? e nervoasa si fata de copil? poate are numai o depresie post partum. trebuie sa fii acolo pentru el sa-i oferi protectie micutului, daca isi pierde rabdarea fata de el poti sa o ajuti sa il iei de langa ea si ea se poate calma. deci, in cazul asta, e importanta siguranta copilului. daca nu mai suporti stressul si copilul nu e in pericol va puteti separa, pentru ca, intr-adevar, copilul simte tensiunea dintre parinti. dar tu stii cel mai bine situatia din familia ta si pe cine te poti baza sa te ajute. noi ne dam doar cu parerea, pe datele putine pe care ni le-ai oferit.
garbo_3567
Postat pe 25 Octombrie 2015 19:31
Draga Alex, poate n-ar fi o idee rea sa iti faci putin timp, sa ai grija de cel mic 2 ceasuri pana merge ea la cosmetica de exemplu sau undeva unde sa "uite" de cel mic. Aparitia unui copil da peste cap toata viata si uneori unul sau ambii parinti se simt depasiti de situatie. Pur si simplu da-i posibilitatea de a "evada" 2 ceasuri. Profitati de timpul in care cel mic doarme si petreceti impreuna un ceas, fara alte ganduri decat a va bucura unul de compania celuilalt. Iesiti impreuna la plimbare cu puiul un ceas-doua la amiaza, cand e mai frumos. Si seara, dupa ce reuseste sa sa il culce pe micut maseaza-i cateva minute ceafa si umerii ca sa mai scape de tensiunea acumulata peste zi. Daca e primul copil mama este uneori exagerat de grijulie cu el in defavoarea altor ocupatii si tatal simte din plin acest schimb de prioritati. Totul este sa gasiti timp sa petreceti impreuna. Daca cel mic are dureri de burtica (relativ frecvente la primii nascuti) plansul lui ce nu se opreste nu face altceva decat sa accentueze agitatia mamei. In mare cam asta banuiesc ca se intampla si in cazul vostru. Intrebarea este daca esti dispus sa mai ai rabdare pana situatia se mai linisteste. Si sa nu te superi chiar daca ti se pare ca nu ajungeti la un numitor comun, totul este temporar. Bineinteles este o idee foarte buna sa consultati un medic, care sa dibuiasca daca este depresie postpartum si sa va spuna exact ce sa faceti ca sa treceti peste "hopul" asta. Iti doresc rabdare de fier, mult succes si multa sanatate.
angel_forever
Postat pe 31 Octombrie 2015 17:55

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
as dori un sfat 11 De la: rautatemika 16 Februarie 2010 21:44
Cum sa imi dau seama... 5 De la: thrillia 19 Decembrie 2010 21:43
VA ROG CITITI 6 De la: tutankhamon 12 Martie 2010 00:28
situatie inexplicabila 31 De la: zambila 12 Mai 2010 15:47
femeia berbec,comportament,compatibilitatea cea mai buna,,, 1 De la: ANNITTA10 6 Septembrie 2010 21:17
Setari Cookie-uri