Imi astern cuvintele cu speranta ca cineva care a trecut prin asta sa-si spuna parerea sau poate chiar si un sfat. Am crezut ca sunt o femeie puternica sau cel putin in devenire dar traiesc un conflict interior care imi absoarbe energia de viata! Problema mea este ca mi-e frica de viitor si anume de viitorul relatiei cu partenerul meu.Cu asta vreau sa incep....sunt intr-o relatie de multi ani care a inceput pe cand eram la liceu cu un baiat pe care parintii nu l-au acceptat din cauza diferentelor prea mari dintre noi doi dar cu timpul l-au acceptat si mai mult de atat chiar au inceput sa-l placa pt ca era si este sufletist,cu bun simt si foarte grijuliu cu mine.Mentionez ca nu am fost niciodata fericita pe deplin,eu eram mai mica iar el cu cativa ani mai mare dar gelozia,manipularea emotionala,minciunile si controalele obsesive au facut parte mult timp din viata mea. Au trecut anii cu despartiri si impacari si am ajuns sa avem ani numerosi de relatie cu planuri de nunta. Aici m-am blocat! Nu simt nevoia sa fac planuri,mi-e frica de toate defectele lui, ma deranjeaza diferentele dintre noi doi si anume diferente de studii( eu cu facultate,el 8 clase),diferenta mediului in care am trait(eu intr-o familie in care nu am dus lipsa de nimic,el dintr-o familie cu nivel scazut de educatie,lipsuri,dezinteresul parintiilor fata de copii) cred ca cel mai mult ma deranjeaza aceasta diferenta pt ca stiu cat conteaza mediul in care creste un copil pt dezvoltarea lui si in ultimul rand diferenta financiara. Desi cunosc toate detaliile astea care sunt si importante pt mn tot nu am putut sa renunt la el. In ciuda tuturor diferentelor observ si calitatile lui: este muncitor,corect,sensibil si pot sa zic ca mi-a castigat increderea ca nu o sa mai faca aceleasi greseli din trecut care m-au ranit atat de mult dar nu stiu daca ajunge, nu vreau sa fiu eu persoana cea rea care il paraseste pt ca viata nu i-a oferit cat mi-a oferit mie dar in acelasi timp simt ca nu evoluez langa el,simt ca aspiratiile mele se limiteaza langa el. Imi privesc viata acum si o vad monotona,fara entuziasm cu privire la un viitor impreuna,mi-e frica ca mediul din care provine o sa puna tot mai mult amprenta pe viata noastra. Nu avem prieteni comuni,nu ne mai distram,suntem tot mai izolati si din cauza banilor ca tot mai putin castiga iar eu sunt la scoala,simt ca trateaza cu indiferenta lipsa banilor iar mie imi este mai greu sa ma adaptez la o asemenea situatie cand eu nu am dus lipsa de nimic. Deci pana la urma asta reprezinta conflictul meu interior,mi-e frica de esec,de esecul unei vieti la care nu aspir,in acelasi timp simt siguranta care imi ofera pe plan sentimental caci toata relatia asta are si parti frumoase doar ca nu stiu cum sa impac indoielile mele,oare sunt eu prea dificila?oare am pretentii mari dar nu stiu sa le aplic?sau sunt doar o femeie slaba care stagneaza intr-o relatie dependenta emotional?va multumesc pentru atentie!
|
garbo_396741
Postat pe 9 Februarie 2014 14:15
|
Draga mea,ce principii ai avut la baza,cand "l-ai ales"?Din ceea ce am citit,am inteles ca TOATE DIFERENTELE dintre voi ,nu fac altceva decat sa va indeparteze si mai mult.Intrebarea mea este..."il iubesti"?Iubirea nu e un sentiment trecator,este esenta unei relatii,cu bune si rele.
Din ce SIMT eu,e ca ,abia acum TE-AI TREZIT LA REALITATE,cruda as adauga(e punctul meu de vedere).
Tu ai facut pe o foaie alba,O BALANTA ,sa vezi in ce parte e inclinata?Ce parte a ei este in favoarea ta?Care este raspunsul INIMII TALE?In orice relatie,trebuie facut un CONT ,cu bune si rele.Intreaba-te,mai SUPORTI toate PRESIUNILE astea?
Sfatul meu,daca-l pot numi sfat...poate e doar o idee-sa vezi realitatea cu alti ochi,cu siguranta vei NOTA totul si decizia va fi cea buna pentru ambii parteneri.Mai bine mai tarziu,decat NICIODATA!Bafta maxima in alegerile tale!
|
vickybeaty
Postat pe 9 Februarie 2014 15:40
|
"simt ca nu evoluez langa el,simt ca aspiratiile mele se limiteaza langa el"
E posibil ca lucrurile astea sa le simti in timp si nu dintr-odata, tu esti la varsta experientelor, cu el te-ai lasat dusa de val, e normal, pentru ca e nevoie sa trecem prin multe experiente pentru a descoperi ceea ce este mai bun pentru noi. Tu inca "cresti", evoluezi, acumulezi invataminte si faptul ca tinzi catre mult mai mult nu e gresit. Te sperie plafonarea ceea ce e foarte sanatos pentru tine sa gandesti asa. Uneori simtim cand cineva ne opreste din drum, viata e o continua lectie. Daca tu simti ca la douazeci si un pic de ani te plafonezi...... cum va fi dupa inca doua zeci de ani?
Urmeaza-ti inima, dar cauta sa pui in balanta aspectele negative si pozitive, fa-o sincer fata de tine. Eu te sfatuiesc sa nu iti pui singura piedici de la varsta asta, vor veni greutati si cumpene inevitabile mai tarziu cu duiumul. Zboara liber pana cand te vei regasi in primul rand pe tine. Nu e vina lui ca este asa, poate fi un om bun, dar asta nu inseamna ca e singurul barbat de pe lumea asta pentru tine.
Numai bine iti urez!
|
|
|
edelweiss_3881
Postat pe 9 Februarie 2014 16:04
|
esti o femeie care a avut totul si careia ii e frica de esec. ti-ai dat seama si tu.
ti-e frica sa te adaptezi la neajunsuri? la situatia materiala?
toti banii din lume nu iti vor da fericire. iti poti alege un barbat de statutul tau social, dar nu-i poti vinde iubirea si nici nu o poti cumpara.
nu te plafoneaza el, o faci tu singura
mai departe cintareste tu 
|
vivacedonna
Postat pe 9 Februarie 2014 16:47
|
Problema ta nu este "frica de viitor, de relatie, de diferenta de studii dintre tine si el, nici ca nu esti puternica nici ca te crezi slaba"
Problema este indecizia creata de nesiguranta, necunoasterea propriilor simtaminte fata de persona de langa tine in paralel cu dorintele din
perspectiva, si asta fiindca nu te cunosti tu pe tine suficient
pt. a lua decizii responsabile, da, inca mai cresti si evoluezi, la terminarea studiilor fiind alaturi de "el" poti avea surprize eronate
dar si placute,. nimic garantat nici macar pe termen scurt si nu despre relatie vb. ci despre viata in general.
Parere: cunoaste-te pe tine, fa-ti lista cu prioritatile, elimina ce este toxic din viata ta si decide tu, cu responsabilitate, tinand cont ca viitorul tau de tine depinde.
Succes!
|
pitiTa_
Postat pe 9 Februarie 2014 16:52
|
|
Va multumesc pentru pareri.....fiecare mesaj contine un mare adevar,recunosc ca mi-e frica de neajunsuri, de diferentele dintre noi. Da il iubesc, ca altfel nu mai stateam pe ganduri numai ca si iubirea asta vine impachetata cu toate cele bune si mai ales cele rele,iar greseala mea a fost ca tot am incercat sa-l schimb, sa-l * educ* astfel incat sa-l integrez in familia mea,in lumea mea si inca am tendinta sa-l corectez in anumite gesturi si am obosit sa fac asta si stiu ca numa il ranesc si pe el si nu-l las sa fie autentic. Cand l-am ales eram mica,nu stiam prea multe despre viata iar dupa un timp cand mi-am dat seama ca nu e chiar ceea ce mi-am dorit parca mi-a fost din ce in ce mai greu sa-l parasesc de aceea tin sa cred ca am o relatie toxica. Imi cunosc principiile,conteaza foarte mult iubirea dar sunt o fata realista si stiu ca numai cu iubire nu poti sa traiesti dar asta este cea mai mare problema si anume incertitudinea de a renunta la iubire pt ca nu are altceva ce sa-mi ofere sau sa-mi ascult inima si sa ma multumesc doar cu iubire.Ideea principala este ca am inceput sa ma gandesc tot mai mult la problemele astea nu numai din cauza viitorului ci chiar din cauza prezentului pt ca deja au aparut presiuni asupra mea mai ales de cand ne-am mutat impreuna,parintii mei practic ma intretin,mi-au cumparat locuinta,ma sustin din toate punctele de vedere si m-am descurcat foarte bine insa de un timp trebuie sa-mi fac griji sa nu stric banii pe mofturi ca se termina mancarea si nu am ce sa-i pun la pachet cand merge la lucru ( era un exemplu din mai multe),eu mai simt nevoia sa ma distrez,sa calatoresc,sa ma plimb,etc si nu-l exclud pe el doar ca pe langa resursele financiare limitate nici chef nu are,asa ca viata mea s-a limitat la griji,la gatit si la studierea pt scoala. In concluzie toata indoiala mea se bazeaza pe neimplinirea sufleteasca,nesatisfactia prezentului care,asa cred eu, se datoreaza si acestor diferente dintre noi care o sa ma deranjeze toata viata dar cred ca as putea trece peste,de fapt as inchide ochii la partea asta daca as fi fericita! Sper ca o sa fac alegerea corecta!
|
garbo_396741
Postat pe 10 Februarie 2014 10:59
|
|
741, a fost iubire si nu una matura ci una adolescentina.V-ati bucurat impreuna? a trecut, v-ati maturizat si sunteti in etapa unui nou inceput de drum, trebuie sa recunoasteti amandoi discutand, sa va puneti deacord si sa decideti. Conteaza totul in aceasta etapa, si sustinerea parintilor tai dar si implinirea dorintelor tale.Pt. asta trebuie sa te decizi scurt si la obiect/transant Ori profiti doar de sponsorizarea si indrumarea parintilor tai pana cand termini scoala ca sa te realizezi profesional, sa nu mai depinzi de ei financiar si sa accepti dragostea/iubirea reorientandu-te, ori ramai la stadiul actual cu iubitul simtind lipsurile si neimplinirile riscand sa nu te realizezi profesional si sa traiesti toata viata lamentandu-te fiind mereu la mila altora? Pe asta trebuie sa se axeze principiile tale nu sa-l convingi pe el sau pe parinti sa se schimbe.Tu cu tine trebuie s-o faci. Succes!
|
pitiTa_
Postat pe 10 Februarie 2014 11:50
|
741, sint mai multe aspecte, si sint diferite: in primul rind, partea financiara e irelevanta daca nu vrei sa fii trophy wife, un obiect decorativ tratat ca atare. Si inteleg ca nu vrei. Atunci ia-ti adio de la visul fat-frumosului cu resurse.
Vrei bani - castiga-i tu. Sau vinde-te. Nu exista decit aceste doua optiuni, fiecare cu dezavantajele de rigoare.
In al doilea rind: diferentele de mediu, la fel, sint irelevante. SInt intr-o relatie in care familiile noastre de baza erau radical diferite: si totusin el a evoluat frumos, mult mai frumos decit mine, drept urmare e un om mai bun si a realizat in timp mai mult decit mine - in parte tocmai datorita faptului ca a avut o copilarie putin complicata, si o fundatie simpla si solida.
Ce e relevant in povestea ta e doar ca nu il iubesti. Si asta da, e un argument suficient sa te desparti - si maine, daca vrei. In rest.... 
|
quasaria
Postat pe 10 Februarie 2014 12:26
|
Draga mea si eu am fost in situatia ta.
Sa-ti spun cum stai: te-ai urcat pe o pluta pe un fluviu de rahat (amorul de inceput te-a facut sa-l vezi de cristal). Totul e groaznic si plutesti " la vale" fiind din ce in ce mai manjita. Dilema e: sa stai pe pluta sa vezi ce-o mai fi (chiar daca pute rau si ti-e o greata de mori) poate s-o limpezi si-o fi bine .. sau sa sari de pe pluta sa inoti spre mal inghitind o tona de rahat , iar dupa ce iesi o sa fii singura si murdara si n-o sa te mai vrea nimeni...
Mare dilema!
Omul din greseli invata. Cand esti tanar mai gresesti, important e sa repari.
Anii trec si nu se intorc niciodata. Iar cu ei se duce si tineretea ta.
Tata zicea ca cel mai rau e sa nu faci nimic, si mai bine sa-ti para rau de ce-ai facut decat de ce n-ai facut!
Succes!
|
garbow
Postat pe 10 Februarie 2014 14:39
|
garbow  se gaseste de cumparat rahat, la kg,
trebuie sa faca rost de bani, aici ii problema.
|
pitiTa_
Postat pe 10 Februarie 2014 19:52
|
|
Se pare ca unii m-au inteles gresit in privinta baniilor,dar nu-i invinovatesc deoarece poate am pus prea mult accent pe subiectul asta,ideea era alta...da recunosc si nu o sa-mi schimb parerea ca banii conteaza cand un cuplu ajunge la un stadiu mai avansat,evident ca mai conteaza si cum ii faci,cat de mult conteaza cantitatea lor si mai ales conteaza cum ii folosesti(responsabil sau ii arunci pe orice),asa ca nu este exclus si sunt constienta ca poate partenerul meu o sa castige mai mult decat mine,ce m-a pus pe ganduri este ca stiu ca are potential,a muncit mult in viata dar totusi nu a realizat nimic,dar nici asta nu e chiar o mare problema ca viata este imprevizibila,doar ca de un timp de cand parintii mei ne-au asigurat o locuinta s-a cam culcat pe o ureche si parca nu mai are nici o grija si in plus ai mei au ajuns sa ne intretina pe amandoi,eu nu renunt la scoala ca sa lucrez iar ambele nu pot sa le fac decat in timpul vacantei,iar faptul ca niciodata nu pot sa contez pe el cand raman fara bani e cam dureros,asta e conceptia mea,consider ca e umulitor pt un barbat si ca intr-o relatie trebuie sa se sprijine reciproc nu numai femeia sa-si bata capul cu asigurarea confortului cand ea inca este la scoala. Cand am inceput sa scriu pe forum si am enumerat diferentele dintre noi nu am specificat si nici nu am intrat in detalii plictisitoare despre problemele din relatia mea deoarece am crezut ca toate nemultumirile fata de comportamentul lui se datoreaza acestor diferente. A spus cineva ca nu-l iubesc,exact asta e problema chiar il iubesc si cateodata nu stiu de ce si mi-e foarte greu sa-l las chit ca ma face sa plang des,chit ca nu stie sa comunice cu mine,chit ca e foarte gelos si tot timpul incearca sa-mi limiteze libertatea si simt ca nu ma apreciaza cateodata si tocmai de aceea am spus ca sunt o femeie slaba,care nu stie sa faca urmatorul pas,dar repet toate defectele lui le-am motivat prin aceste diferente,in acelasi timp am moemente cand il admir ca dupa parerea mea si din cate am vazut ce se petrece la el acasa trebuia sa ajunga mult mai rau decat este,dar am spus ca este foarte simtit,sensibil si corect dar sunt momente cand nu si cu mine,cum am spus gelozia incontrolabila cand nici nu-i dau motive si etc. In concluzie vreau sa spun ca am intrat pe acest forum incercand sa aflu pareri noi si mai ales sfaturi de la persoane care au trecut prin asta deoarece nu stiu cum sa gandesc,sa fac sa-mi fie bine si mai ales sa nu-l fac nici pe el sa sufere!
|
garbo_396741
Postat pe 11 Februarie 2014 10:46
|
garbo, sa sumarizam: tu esti la scoala si nu poti sa castigi bani. N-ai specificat citi ani ai - la scoala poti sa te tot duci si la 60 de ani - dar, in fine. Esti la scoala. Deci nu poti sa contribui financiar.
Pe de alta parte, de deranjeaza ca el n-are "studii" deci nah, diferenta de valoare.  Dar ti s-ar parea firesc ca el sa te intretina. Asa fara studii cum e.
Daca maine s-ar trezi si ti-ar spune ca se duce si el la scoala pentru urmatorii 15 ani, cum ai reactiona? Ti-ai asuma tu caruta? Apropo de a iubi?
Uite eu nu mi-am intrebat omul niciodata cit cistiga. Si nu m-a interesat. Si castiga in mod cert mult mai mult ca mine, dar e strict problema lui. Si nu, nu "ma bazez" pe el cind n-am - cind n-am exista banci, exista limite de credit, ma duc si ma tziganesc cu aia. Nu mi se pare firesc sa ma intretina NIMENI cit timp nu intru in categoria beneficii: copii, pensionari, bolnavi, etc.
Asa ca imi e cam greu sa iti inteleg jignirea ca nu e un provider corespunzator pentru tine.
|
quasaria
Postat pe 11 Februarie 2014 13:31
|
741, "il iubesti" zici!? bun! cand, dupa ce faci sex cu el?
Daca apare un nou membru al familiei si cresc grijile+ cheltuielile, ce faci?Il trimiti pe el la program dublu, te lasi tu de scoala, i-l pui in carca parintilor sau va asumati raspunderile impreuna?
Te-ai gandit vre-o clipa ca in orice urmatoare zi se pot intampla si nenorociri carora trebuie sa le faci fata si nu neaparat cu cheltuieli financiare? I-ai aratat o oaza de suport moral iubitului dar nu inspirat din mila ci din convingerea ta proprie spre a-i vedea efectele si apoi sa-l critici?Eu stiu ca tot ce are gura, consuma si
vb./latra, ma duce gandul la povara. cine pt. cine a devenit?
|
pitiTa_
Postat pe 11 Februarie 2014 15:01
|
|
Oh Doamne!!!....Cine a spus ca vreau sa fiu intretinuta!!! Am 23 de ani si sunt la faculatate de medicina,imi place ceea ce fac si cred eu ca dupa ce termin studiile o sa pot sa ma descurc,dar cine urmeaza aceasta facultate stie ca fara ajutorul parintilor mai greu faci fata si nici timp de lucru nu ai....el ma sustine nimic de spus si eu il sustin si chiar il ambitionez sa-si puna in aplicare orice plan dar asta era problema ca nu il vad sa actioneze si nu pt mine ci lui in primul rand,chiar ne-am gandit amandoi ce noroc avem ca ne-au cumparat casa ai mei si ca nu trebuie sa incepem de la zero,desi mi-au asigurat casa tot simt nevoia sa evoluez,tot asa de mult imi doresc sa ma realizez si lupt pt asta in schimb el a devenit mai lasator,nu prea il mai intereseaza sa evolueze pe plan profesional,nu isi mai face planuri ca inainte si se multumeste cu putin si cateodata cu nimic! Dar ajunge cu BANII!!!! o sa treaca,o sa termin studiile si poate imi gasesc si un loc bun de lucru doar ca mai am mult de invatat! Repet nu banii ma fac fericita,nu banii in sine ma deranjeaza,ci faptul ca poate nu suntem pe aceasi unda in privinta lor,eu mai ambitioasa el mai lasator,chair m-am gandit daca as fi chiar asa cum m-ati catalogat voi INTRETINUTA si materialista nu as mai sta cu el,lipsa baniilor la el a fost tot timpul,tot timpul eu platesc tot,ii cumpar deseori tot feluri de necesitati cand vad ca nu are si o fac din placere,dar daca ramane singur? daca nici eu nu aveam sprijin?mi-ar placea sa lupte gandindu-se ca nimic nu e sigur nici cu mine,ca si cum ar incepe viata de la zero.....sa ne facem planuri nu se ne gandim doar la ce punem pe masa azi si nu si maine! Pana la urma indoielile mele se rezuma la faptul ca mi-e frica sa nu mosteneasca prea multe de la parinti,sa nu-si puna mediul lui amprenta pe relatia noastra si cel mai mult mi-e frica ca nu-si poata depasi conditia! Esenta lucrurilor putine persoane au inteles-o,apreciezi si va multumesc ca mi-ati acordat atentie fie ca mi-au placut fie ca nu ce mi-ati scris! va doresc numai bine!
|
garbo_396741
Postat pe 11 Februarie 2014 19:25
|
|
sincer,daca colaboreaza cu tine ,te asculta,te intelegete ,te respecta,simti ca poti avea in continuare incredere in el,nu iti ramane deca sa comunicati unul altuia aspectele si problemele voastre in comun si veti gasi solutii impreuna potrivite pentru voi,dati-va singuri aceasta sansa,caci nimeni altcineva nu va avea sa o faca in ,locul vostru.
|
Vlaicu_Costel_1
Postat pe 11 Februarie 2014 23:31
|
"tot asa de mult imi doresc sa ma realizez si lupt pt asta" - ma infioara gindul ca ai ales medicina "ca sa te realizezi", si te si vad asa rapace in ce priveste "realizarea". Stii ce salarii au medicii, nu? Ce intelegi prin "loc bun"?!
Probabil din perspectiva ta, de exemplu, eu sint realizata. Pe de alta parte, nu m-au interesat banii niciodata - in schimb am fost obsesiva in tot ce am facut. Si inca sint. Pentru ca n-am fost capabila sa fac ceva ce nu imi place, iar daca imi place, nu imi place relativ, ci absolut. Asa ca ma trezesc noptile si imi vine cite o idee de la job. Si ma urc in masina si ma duc la birou la 3 dimineata. Nu pentru ca ma vede cineva, sau pentru ca ma obliga cineva, ci pentru ca asa simt - intelegi, e pasiune. N-am sa maninc bs sa spun ca 100% e asa, dar e suficient sa fie 30%. Daca m-as fi uitat la bani, as fi acceptat pe parcurs posturi care ATUNCI erau convenabile - ba unele chiar pareau singurul mod previzibil de a supravietui - si as fi ramas in ele. Adica n-as fi parcurs probabil nici un sfert din distanta parcursa acum.
De asta insist pe faptul ca vezi "realizarea" ca motzul rahatului. In realitate, "realizarile" vin atunci cind ai un scop mult mai puternic - ALT scop. Nu stiu daca intelegi diferenta. Si e acelasi lucru in dragoste.
Nu va deveni mai implicat pentru ca vrei tu sa devina si il mani de la spate sau il ameninti ca il parasesti - sau chiar il parasesti. Va deveni mai implicat atunci cind va gasi el un scop - un scop intern si intrisec, al lui. iar scopul va fi al lui - nu al tau.
|
quasaria
Postat pe 12 Februarie 2014 03:39
|
Cand am spus ca imi doresc sa ma realizez evident ca m-am gandit la scopul meu pentru care m-am inscris la aceasta facultate si anume sa devin doctor si apoi evident ca astept sa fiu si platita ca orice om fie ca e pasionat fie ca nu,nu si-ar permite sa faca ceva fara bani,daca mie imi place medicina si vreau sa fac asta toata viata normal ca vreau sa ma si intretin din asta,eu cred ca este destul de logic! Am impresia ca toata lumea vrea sa-mi spuna ca e normal ca el sa nu aiba nici un scop,daca se poate sa-l si intretin! In ziua de azi si mai ales la noi in tara orice prost poate sa ia o diploma asa ca, cand am vorbit de studii m-am referit strict la adevaratul sens al cuvantului,poti sa ajungi un om cult si daca nu ai posibilitatea sa urmezi o scoala,evident daca ai inclinatie si vointa,de fapt in toate trebuie sa ai vointa,sper ca s-a inteles ce am vrut sa zic! Ciudat e ca nimeni nu a acordat atentie referitor la ce tot am repetat in mesaje si anume gelozia! Pe langa nemultumirile mele care spuneti ca nu gandesc corect, gelozia este o problema foarte mare pt mine si mai putin pentru el pt ca am incercat sa o lamuresc cu el dar tot nu prea rezolv nimic! Sa va dau niste exemple: ori de cate ori ies in oras la un suc chit ca doar cu fete si mai grav daca sunt si baieti se iveste cearta, daca ma suna un coleg sa ma intrebe de un examen si pe deasupra incearca sa fie dragut intrebandu-ma si CE MAI FACI iar e o problema caci sigur vroia si altceva, daca am chef sa ma relaxez plimbandu-ma ore in sir prin magazine ma suna des si apoi seara ca sa ma faca sa ma simt vinovata imi scoate ochii ca nu am gatit nimic si ca toata ziua am umblat ca o VAGABOANDA......in ultima perioada s-a intamplat mai rar( probabil si deoarece mai rar am facut chestiile astea  ) dar ideea e ca se intampla si mi-e frica ca la etapa asta poate niciodata nu o sa se schimbe desi tot timpul ne-am certat dupa fazele astea si imi promitea ca o sa ma lase in pace dupa cateva saptamani cand ies cu colegii la un suc aceasi poveste.....Credeti ca si aici tot eu sunt de vina?Credeti ca nu am motiv sa-mi fac griji pt viitorul meu cu el?Ok sa zicem ca o sa vina perioade si mai bune pt el,ca o sa se implice mai mult in cautarea unui loc de munca din care macar sa poata sa traiasca decent si daca nici nu ar vrea sa mai lucreze si sa ramana casnic mi-as calca pe orgoliul asta si daca as putea as intretine eu familia( desi nu cred ca e posibil ca nici medicina nu promite un salar de lux si nici nu cred ca ar sta el chiar asa sa nu faca nimic) dar cand sunt si intelegatoare cu el,nu-i cer nimic nici macar bani pe cheltuielile din casa, ii sunt fidela,imi fac tot timpul griji sa nu-i lipseasca nimic si nimic de spus ne intelegem foarte bine in general dar cand mi se iveste o iesire sau vreau sa ma relaxez un pic fara el trebuie tot timpul sa-mi strice buna dispozitie! Cred ca este cam egoist cu mine,sau tot eu gandesc nesanatos?
|
garbo_396741
Postat pe 12 Februarie 2014 17:09
|
Tu vei termina medicina si el are 8 clase... Provine dintr-o familie cu probleme si nu prea da semne ca ar fi prea departe de ai lui... Relatia voastra nu a fost una linistita, aducatoare de bucurie, de sperante ca impreuna va va fi bine pana la adanci batraneti (vorba vine), ci dimpotriva, ai suferit, ai fost ranita si umilita, pt ca eu asa am inteles din prima ta postare. Parintii tai v-au luat casa si asta e foarte convenabil pt el, zici ca a lasat-o mai moale cu munca, se multumeste cu putin, dar e foarte gelos si posesiv, vorbindu-ti urat cand nu-i convine ceva, adica el continua sa te umileasca.
Nu te supara, dar care-i problema cu tine? S-au terminat barbatii? Medicina e o facultate care cere mult efort, studiu, este cronofaga, si dupa ce termini facultatea vine rezidentiatul, si toata viata va trebui sa inveti, sa te informezi, sa te dedici pacientilor tai. Nu e o profesie ca oricare alta. Va trebui sa lipsesti mult de acasa pt ca vei face garzi, sau vei fi la cursuri, conferinte, etc. Barbatul asta, de care este clar ca te indoiesti, este el in stare sa inteleaga si sa te sustina in tot travaliul asta al tau care va fi pt toata viata? La inceput vei castiga putin, pana iti faci un nume, pana capeti oarecare experienta, vrei sa va tina ai tai pe amandoi? Daca el se multumeste cu putin, este bucuros ca are un acoperis deasupra capului si se va mandri cu nevasta doctorita, dar ce viata vei duce tu cu el? Cum vei comunica mai departe cu el, ce vei avea de impartasit cu omul asta care sigur ca va fi gelos pe orice barbat din jurul tau pt ca oricare dintre ei este cu cateva clase mai sus decat el din orice punct de vedere.
Ce te atrage la el: e bun la pat, stie sa te de-a pe spate din vorbe, e aratos si tu nu esti, ca eu nu inteleg. Esti masochista? Tu nu ai nici o responsabilitate fata de el numai pt ca viata i-a oferit mai putin si tie mai mult. Asta n-are a face cu tine! Nu spun ca daca te vei cupla cu un coleg doctor, viata ta va fi numai lapte si miere, poti sa ai o viata frumoasa sau nu, dar cu cineva cum este barbatul despre care ai scris, sigur nu iti va fi bine, deja sunt prea multe crapaturi in relatia voastra.
Eu nu-ti spun ce sa faci, dar n-ar fi rau sa faci putina curatenie in viata ta.
Si acum un caz concret: o cunostinta -medic stomatolog, o femeie cu o fire placuta dar urata, foarte grasa, respingatoare din punct de vedere fizic, se indragosteste de un barbat cu 10 clase, un soi de paznic de padure, frumusel foc, un taran smecheras cu mult lipici la femei (ma rog, o anumita categorie), si se casatoresc. Binenteles ca a inselat-o, a aflat si ea, dar sunt impreuna pt ca ea recunoaste ca un barbat frumos si educat, si devreme acasa, si toate celelalte, nu ar sta cu ea si atunci a ales sa-si asume o asemenea situatie si suporta cu stoicism de vre-o 5 ani. Off topic, tre' sa spun ca ma enerveaza teribil ca conform hotararii Academiei Romane, de niste ani buni in Romania s-a decis ca sunt corecte formele " nicio,niciun ", dar pe vremea cand eram eu eleva numai imbecilii scriau asa, si pt ca numarul lor a crescut, Academia a mers cu majoritatea, dar mie tot cum stiam eu ca e corect, imi vine a scrie.
|
bucura
Postat pe 12 Februarie 2014 18:04
|
Daca imi permiti umila'mi parere, iata ce inteleg eu din pledoaria ta: esti slaba emotional, confuza comportamental, complexata in general....infatuata (in sens de iubire copilareasca!) total ! Daca mai rezisti cativa ani in starea asta haotica, ai sanse de recuperare !
P.S. Nu in ultimul rand,decopera si nu uita unde iti sunt prioritatile :Familia imediata si Scoala sunt primele!! masculli,ca niste lupi flamanzi,vor adulmeca toata viata aroma ta...,invata sa"i selectezi cu atentie si iti doresc mai mult succes in viitor !
|
fortelion
Postat pe 12 Februarie 2014 19:56
|
|
Desi sunt asa de confuza sunt constienta de tot ce mi-ati scris,ma bucur intr-un fel ca sunt persoane care nu ma judeca pt nemultumirile mele,imi doream sa aud pareri si de la persoane necunoscute,ciudat si neasteptat a fost faptul ca oamenii foarte apropiati care tin la mine m-au invinovatit ca multi altii ca devin o persoana superficiala cand tratez cu asa o importanta diferentele dintre noi doi deoarece ei il vad un om bun,cu bun simt,aparent foarte educat si descurcaret in viata,si chiar asa este dar din cate v-am povestit aceste calitati s-au mai degenerat! Apropo ati spus ca poate sunt prea urata de il accept...nu pot sa spun exact,cand eram mai mica puteam,dar acum cu mentalitatea de azi pot spune ca orice om e frumos daca are o fire placuta,calda,un suflet curat....dar daca ma refer strict la aspect fizic pot spune ca barbatii din jurul meu imi spun ca sunt frumoasa,ba chiar pot spune ca se ivesc deseori ocazii cand incearca sa-mi faca curte pana ce afla ca sunt ocupata probabil de asta este asa de gelos prietenul meu ca a asistat la multe situatii neplacute cand ma sunau baietii sau imi lasau cadouri fara sa stie ca am prieten,dar cred ca nu am nicio vina! Imi spunea o veche prietena ”Cu frumusetea si inteligenta ta eram deja prea fericita dar pacat ca tu esti prea naiva sa te folosesti de ele” probabil vroia sa zica prea ”proasta” Ciudata este viata asta,de fapt ciudata sunt eu.....am de toate si totusi imi complic viata,stiu si ca in relatie nu e totul perfect si m-am motivat cu conceptia asta dar nici sa ma simt nefericita,e greu sa renunti mai ales ca nu ma consider o fata rea si ma doare sa-l vad si pe el ca sufera si mi-e ciuda ca nu pot sa-l fac sa inteleaga motivele, cand incercam sa-i spun ca il iubesc foarte mult dar deseori ma face nefericita imi spunea ca ”mai intai sa-i dau motive pt care merit sa ma faca fericita”,de fapt de la premisa asta am inceput sa scriu si acum cand recitesc mesajele mele imi dau seama cat de grav afectata emotional sunt,stiu care e problema dar nu ma ajut deloc! Va multumesc pentru atentie!
|
garbo_396741
Postat pe 12 Februarie 2014 21:36
|
e gelos pentru ca are niste complexe. Pe care, probabil, i le alimentezi si tu. Si nu face nimic pentru ca n-are nici o motivatie sa faca, si nici nu vrea sa iti faca tie pe plac. A se purta urit e, in cazul lui, un mod - singurul - de a-si apara masculinitatea in relatia asta. Din replica "intai sa meriti" e clar ca are niste frustrari evidente si el.
Discutati. Incercati tot posibilul sa ajungeti la un compromis si, daca nu se poate, asta e: next. Dar intai e bine sa incerci.
|
quasaria
Postat pe 13 Februarie 2014 04:27
|
|
stiu ca l iubesti din toata inima ta,esti speriata,si ai si de ce.nu este omul potrivit pentru tine,crede ma...oricat te ai stradui tu.
|
ioana9o
Postat pe 13 Februarie 2014 05:43
|
Este clar ca prietenul tau este frustrat. Stiu caz concret, o ruda, din cauza diferentelor de studii, familie, mediu de crestere diferit, au ajuns la scandaluri, in prag de divort, desi cativa ani de inceput o fost o dragoste mare. El a devenit tot mai frustrat ca nu se putea ridica la nivelul ei, in plus el nu facea nimic sa evolueze. Usor, usor, au inceput scandalurile, gelozia, agresiune verbala, samd.
E posibil sa fii dependenta emotional. Ai mare grija!
|
Ea43
Postat pe 13 Februarie 2014 06:18
|
|
Eu inteleg din ultima ta postare ca de fapt in inima si gandurile tare tu esti deja hotarata sa renunti la el. Toate intamplarile de pana acum, faptul ca ai mai crescut de cand v-ati cunoscut si vezi lucrurile altfel, dar mai ales instinctul, totul te indeamna sa renunti, dar esti prea slaba emotional ca sa o faci. Daca tu crezi ca este usor pt cineva intr-o asemenea situatie, te inseli. La inceput o sa te doara si pe tine si pe el, dar va trece. Daca mai stai in situatia asta, dupa cum ai spus si tu, se vede cat esti de afectata emotional, lucrurile se vor agrava atat in ce priveste sanatatea ta cat si relatia voastra. Daca nu vei fi in stare sa-ti duci scoala pana la capat? Si ce fel de medic vei fi tu, asa slaba si neincrezatoare cum esti ( in speranta ca vei termina cu bine scoala)? Plus ca ai toate sansele sa devii nevrotica si sa nu poti profesa. Si pt ce toate astea?
|
bucura
Postat pe 13 Februarie 2014 11:10
|
Draga mea, iti inteleg povestea mai mult decat crezi si asta ptr. ca si eu am trait ceva asemanator cu toate ca diferenta de studii nu era asa mare intre noi si poate ca nici nu au asa importanta anii de studii daca persoana respectiva compenseaza sa zic asa prin alte calitati. Partea proasta din toata aceasta poveste este educatia din familie care se pare ca aici lipseste cu desavarsire din ceea ce spui tu( obiceiuri, apucaturi s.a.), ptr ca acea vorba cu ''cei sapte ani de acasa" ramane valabila oricum ar fi, mai ales ca am impresia ca iubitul tau nici nu vrea sa faca nimic in acest sens.
Ceea ce trebuie sa faci tu : trebuie sa ai niste discutii cu el prin care sa-l lamuresti ca trebuie sa incerce sa tina pasul cu tine , sa incerce sa evolueze atat ptr. el cat si ptr. tine, atat cat poate si timpul ii permite ca am inteles ca lucreaza, de asemenea daca intradevar va iubiti ar putea sa te sustina mai mult acum pe tine pana termini studiile dupa care sa-l sustii tu pe el. Asta daca va ganditi la un viitor impreuna.
Gelozia lui vine tocmai din acest motiv: este constient de diferentele mari intre voi si teama ca te poate pierde oricand: insa problema pe care trebuie sa si-o puna el este ..ce face ptr. a nu te pierde? face ceva? sau ar fi in stare sa faca?
Deci tu trebuie sa te gandesti (bineinteles in urma discutiilor avute cu el si in urma raspunsurilor pe care le vrei primi) daca merita sa mergeti impreuna mai departe sau renuntati acum . Trebuie sa te gandesti daca tu ai putea accepta situatia asta si crezi ca iti va fi bine sau va va fi bine impreuna ptr. ca pana la urma e vb. si de el.
Poate ati fi mai fericiti fiecare pe treapta vietii lui ptr. ca e clar din ce spui tu ca sunteti pe trepte diferite si la distanta destul de mare....
Tu esti singura care trebuie sa iei o hotarare ptr. ca tu te cunosti pe tine, il cunosti si pe el ( poti sa-i pui in balanta calitatile si defectele) si de asemenea daca o sa poti face fata acestei situatii si peste cativa ani.
Acum poti sa lupti dar cand o sa-ti dai seama ca efortul tau a fost in zadar si ti-ai irosit cei mai frumosi ani incercand sa ''educi" un barbat in loc sa te bucuri de viata...atunci o sa te simti mult mai rau ca acum.Mai exista si varianta sa reusesti si atunci vei f. mandra de ce-ai realizat si poate veti fi fericiti impreuna, insa asta depinde f.mult de el si de tine daca ai rabdare si tenacitate si ai si convingerea ca merita.
Multa bafta si iti doresc sa iei hotararea care trebuie asa incat sa-ti fie bine. Poate vom afla si noi ce hotarare ai luat...toate cele bune!
|
silvia67
Postat pe 13 Februarie 2014 15:35
|
De la: garbo_396741, la data 2014-02-11 19:25:06Oh Doamne!!!....Cine a spus ca vreau sa fiu intretinuta!!! Am 23 de ani si sunt la faculatate de medicina,imi place ceea ce fac si cred eu ca dupa ce termin studiile o sa pot sa ma descurc,dar cine urmeaza aceasta facultate stie ca fara ajutorul parintilor mai greu faci fata si nici timp de lucru nu ai....el ma sustine nimic de spus si eu il sustin si chiar il ambitionez sa-si puna in aplicare orice plan dar asta era problema ca nu il vad sa actioneze si nu pt mine ci lui in primul rand,chiar ne-am gandit amandoi ce noroc avem ca ne-au cumparat casa ai mei si ca nu trebuie sa incepem de la zero,desi mi-au asigurat casa tot simt nevoia sa evoluez,tot asa de mult imi doresc sa ma realizez si lupt pt asta in schimb el a devenit mai lasator,nu prea il mai intereseaza sa evolueze pe plan profesional,nu isi mai face planuri ca inainte si se multumeste cu putin si cateodata cu nimic! Dar ajunge cu BANII!!!! o sa treaca,o sa termin studiile si poate imi gasesc si un loc bun de lucru doar ca mai am mult de invatat! Repet nu banii ma fac fericita,nu banii in sine ma deranjeaza,ci faptul ca poate nu suntem pe aceasi unda in privinta lor,eu mai ambitioasa el mai lasator,chair m-am gandit daca as fi chiar asa cum m-ati catalogat voi INTRETINUTA si materialista nu as mai sta cu el,lipsa baniilor la el a fost tot timpul,tot timpul eu platesc tot,ii cumpar deseori tot feluri de necesitati cand vad ca nu are si o fac din placere,dar daca ramane singur? daca nici eu nu aveam sprijin?mi-ar placea sa lupte gandindu-se ca nimic nu e sigur nici cu mine,ca si cum ar incepe viata de la zero.....sa ne facem planuri nu se ne gandim doar la ce punem pe masa azi si nu si maine! Pana la urma indoielile mele se rezuma la faptul ca mi-e frica sa nu mosteneasca prea multe de la parinti,sa nu-si puna mediul lui amprenta pe relatia noastra si cel mai mult mi-e frica ca nu-si poata depasi conditia! Esenta lucrurilor putine persoane au inteles-o,apreciezi si va multumesc ca mi-ati acordat atentie fie ca mi-au placut fie ca nu ce mi-ati scris! va doresc numai bine!
Stii care e de fapt problema ta, draga mea? Ca te lasi prea mult influentata de ce zic unii sau altii. Evident ca nu ai cum sa fii inteleasa de destule persoane de pe forumul asta, pentru care orice postare sau opinie emisa de celalalt nu este decat prilejul de a enunta emfatic judecati de valoare cu autoritatea data de '' esecul personal", mai mult, isi permit sa evalueze pe criterii doar de ele stiute si limitate in general la experientele personale nereusite, ce simte un /o necunoscut(a) din cateva vorbe, ba chiar sa emita concluzii indubitabile si tendentioase bazate pe confesiunile oneste si indoielile interlocutorului .
Parerea mea - pe care te rog sa o iei chiar asa, doar ca o opinie personala - rezervandu-ti privilegiul de a te lasa sau nu influentata de ea, e ca toate aceste indoieli ale tale au o parte pozitiva, ca ele constituie un semn ca ar trebui sa schimbi ceva in viata ta, pentru ca sa evoluezi frumos. Si cred ca te poti realiza ca doctor, fara a nenoroci prea multi pacienti (la limita prefer un doctor "realizat" inclusiv pe plan material unuia nerealizat, stiu ca este mult mai probabil ca o persoana care se respecta pe sine sa le respecte si pe celelalte, chiar daca sunt mai sarace, mai bolnave, mai putin dotate, ect).
Iar faptul ca ai putut iubi si trai atata timp alaturi de o persoana care iti e inferioara in multe privinte, constituie o dovada in acest sens.
Tot din punctul meu de vedere, nu gasesc ca e normal totusi sa intretii pe un barbat din banii parintilor, chiar partial, si mai cred ca daca el ar fi un barbat adevarat nu ar trebui sa accepte sa fie intretinut (ajutat material daca preferi, fara sa fie capabil sa ofere nimic in contrapartida) in aceeasi masura in care n-ar trebui sa accepti nici tu o situatie similara, in cazul in care ai putea munci (stiu ce inseamna a fi student la medicina, este imposibil sa ai un job in timpul anului, am fost si eu in situatia ta).
Siguranta materiala este o componenta importanta a celei emotionale si uneori in viata, din varii motive, suntem nevoiti fie sa ne sprijinim fie sa sprijinim pe altii din punct de vedere financiar. Esential este ca aceasta sa ramana doar o etapa temporara si sa nu creeze dezechilibre in bugetul si viata celuilalt.
Asa ca, din punctul meu de vedere, toate temerile si indoielile tale sunt justificate, dar doar tu esti in masura sa decizi ceea ce trebuie sa faci in continuare pentru a evolua, pentru ca tu traiesti o experienta unica si personala, iar daca privesti cu atentie si onestitate in inima si in constiinta ta, vei gasi cu siguranta acolo raspunsul de care ai nevoie si pe care ti-e inca teama sa-l recunosti.
Cea mai mare teama e teama de schimbare, dar fara ea cum am putea sa evoluam. Mult curaj si succes in toate alegerile tale viitoare.
|
charmelen
Postat pe 13 Februarie 2014 15:57
|
Cea mai mare teama a mea n-a fost schimbarea, ci 
de apa adanca, pana cand am invatat sa inot.
|
pitiTa_
Postat pe 13 Februarie 2014 16:44
|
|
Da asa este mi-e frica de schimbare,m-am prea obisnuit cu aceasta situatie,cu el si ma simt prea obosita sa incep de la capat.Si da,intr-adevar sunt influentabila,de fapt e si un mare defect al meu dupa care numai de pierdut am avut,sunt naiva,nehotarata si ma las influentata oarecum de cei din jur,pe o parte unii imi spun sa-l las,pe de alta parte unii imi spun ca as fi fraiera sa-l las,mama imi spune ca e prea dragut cu mine si ca geloziile astea pot fi discutate,sunt trecatoare si sa nu ma stresez pt orice detaliu si sa fiu fericita,tata imi spune ca abia acum m-am maturizat si ca totusi as fi mai fericita cu unul de nivelul meu,asa ca acest confilct se petrece nu numai in exterior cat si in interiorul meu,cand ma gandesc la partiile rele imi mai vine in gand si cate o amintire frumoasa si ma face sa ma razangandesc,de fapt chiar si el face asta,cand imi tine o criza de gelozie si eu ma supar rau,ne certam si vede ca nu ma poate impaca doar cu promisiuni atunci imi face tot feluri de surprize,ultima oara cand m-a suparat s-a trezit noaptea cand eu dormeam si mi-a gatit,mi-a facut si un tort astfel incat dimineata cand m-am trezit am vazut masa impodobita cu bunatati si lumanari,etc apoi a plecat la lucru iar seara a aparut si cu un buchet de trandafiri cerandu-si din nou iertare! Ce pot sa mai zic in momente din astea? sincer nu stiu daca surprizele astea sunt facute cu cele mai bune intantii si chiar ii pare rau sau doar din interes,cunoscandu-mi slabiciunea! Stiti....orice fata cred ca si-ar dori un baiat perfect,ceea ce stim ca e imposibil, dar fiecare are totusi niste principii dupa care se ghideaza,eu mi-am dorit de la un barbat sa fie educat,respectos,politicos,sincer,sa-l admir si sa ma mandresc cu el,evident ca inafara de iubire! Eu mi-am calcat pe aceste principii oarecum,m-am lasat si inca ma las dusa de val,blocata intr-o iubire copilareasca! Mi-e frica sa ma gandesc si sa dau viata expresiei ”Cine se aseamana se aduna”.....am citit recent despre biografia unei femei care avea un sot agresiv,o batea,o viola,etc si desi a avut nenumarate ocazii sa plece de langa el totusi nu a facut-o,ea ulterior a aflat ca era un violator de adolescente si tot nu l-a parasit pana ce a ajuns sa ia parte si ea la rapirea fetelor ce urma sa le violeze el,povestea e o drama psihologica si nu vreau sa zic situatia e asemanatoare doar ca vroiam sa specific ca in final au ajuns la inchisoare,ea parea chiar traumatizata de ce a putut sa faca si ii parera rau doar ca dupa multi ani cand s-a recasatorit si-a ales din nou un barbat care iesise din inchisoare tot pt violuri si crime! Asa si eu,am avut o perioada de ruptura cand amandoi ne-am gasit pe altcineva,in timpul asta eu am avut parte de barbati care aveau separat cate o calitate ce-i lipsea iubitului meu,chiar am fost la extreme,de exemplu,unul a fost prea inteligent,m-a fascinat la inceput dar nu puteam discuta cu el decat de cultura lui generala,apoi a fost unul foarte bogat si statut social inalt dar nu m-a atras nimic la el,apoi unul care avea o familie si un mediu exact asa cum imi doream,statut social de nivelul meu,nici bogat nici sarac,extrem de educat si politicos,dar supriza a aparut din nou EL in viata mea de fapt cred ca tot timpul ma gandeam la el,oare ce face?cu cine este?ma mai iubeste? prostii copilaresti.....si asa am lasat in urma toti care mi-au iesit in cale si aveau ce-mi lipseste acum dar pe atunci eram prea imatura si nu mi-am dat sansa sa-i cunosc mai bine si m-am agatat de orice detaliu minor spunandu-mi ca nu ma potrivesc cu niciunul si tot la EL am ramas! Mi-e frica ca desi am principii si pretentii,nemultumiri poate nu sunt nici eu in stare sa am o relatie cum am visat,poate la mine este problema!
|
garbo_396741
Postat pe 15 Februarie 2014 12:02
|
De la: charmelen, la data 2014-02-13 15:57:04Evident ca nu ai cum sa fii inteleasa de destule persoane de pe forumul asta, pentru care orice postare sau opinie emisa de celalalt nu este decat prilejul de a enunta emfatic judecati de valoare cu autoritatea data de '' esecul personal", mai mult, isi permit sa evalueze pe criterii doar de ele stiute si limitate in general la experientele personale nereusite, ce simte un /o necunoscut(a) din cateva vorbe, ba chiar sa emita concluzii indubitabile si tendentioase bazate pe confesiunile oneste si indoielile interlocutorului .
marsh la cotetz, vita frustrata!
Si etaleaza-ti acolo complexele personale. Evaluarile "persoanelor de pe forumul asta" facute de tine nu intereseaza oricum pe nimeni si nici nu sint subiectul topicului, dar din cind in cind trebuie sa iti mai lingi penele jumulite, nu?
|
quasaria
Postat pe 15 Februarie 2014 12:11
|
De la: quasaria, la data 2014-02-15 12:11:14De la: charmelen, la data 2014-02-13 15:57:04Evident ca nu ai cum sa fii inteleasa de destule persoane de pe forumul asta, pentru care orice postare sau opinie emisa de celalalt nu este decat prilejul de a enunta emfatic judecati de valoare cu autoritatea data de '' esecul personal", mai mult, isi permit sa evalueze pe criterii doar de ele stiute si limitate in general la experientele personale nereusite, ce simte un /o necunoscut(a) din cateva vorbe, ba chiar sa emita concluzii indubitabile si tendentioase bazate pe confesiunile oneste si indoielile interlocutorului .
marsh la cotetz, vita frustrata!
Si etaleaza-ti acolo complexele personale. Evaluarile "persoanelor de pe forumul asta" facute de tine nu intereseaza oricum pe nimeni si nici nu sint subiectul topicului, dar din cind in cind trebuie sa iti mai lingi penele jumulite, nu?
Te simti cu musca pe caciula si iar faci crize de isterie?
Se vede ca tot n-ai gasit inca un barbat care sa te considere indeajuns de buna pentru a-si lasa nevasta pentru tine! Nici nu-i de mirare, vazand ca esti incapabila sa te exprimi civilizat si cu argumente de bun simt atunci intri intr-o discutie in contradictoriu. Nu stii decat sa injuri ca ultima tata de mahala si sa te agiti in foale ca piranda dusa la bulau.
Chiar esti de plans, amarato, atatea esecuri personale ai adunat, si tot nu-ti dai seama ca e din cauza caracterului tau infect de tzatza isterica.
Din partea mea n-ai decat sa injuri pana te-oi cianoza de tot, e exact ce ma astept de la o biata frustrata ce-si petrece mai mult de jumatate din viata pe internet bagandu-se in seama ca musca in rahat si crezand ca poate da altora lectii de viata bazate pe logica si experienta sa de sociopata respinsa chiar de propria familie.
|
charmelen
Postat pe 15 Februarie 2014 16:53
|
12:04, 6 Aprilie 2022
Caius Covrig își donează ziua și face apel la umanitate! Hai să facem echipă și să-l ajutăm pe Alin !
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie