Ajutati-ma sa-mi salvez casnicia !!!!!

Frumos rod al relației voastre, Copilul! Dac am nțeles eu bine, nu sunteți cununați, deci chiar dac sunteți cstoriți civil, n fața lui Dumnezeu relația voastr se numește PREACURVIE (trire n pcat). Tu ce vrei s-ți salvezi? Numele de doamn? Poți s-l pstrezi dup divorț cu acordul lui pentru copil.
Se zice: Ce ti-e scris, n frunte ți-e pus. Vrei o csnicie binecuvntat de Dumnezeu, cere-i ajutorul! Mi s-au prut foarte bune sfaturile celor care te-au ndrumat s fie prioritați copilul, studiile, serviciul. Lui ofer-i limite, respinge atitudinea de ncurc vieți. Nimeni nu i va lua dreptul de a fi tatl acelui copil minunat care ntotdeauna va avea doi prinți biologici. O vorb nțeleapt spune c printe este cel care te crește, unii mai sunt și donatori de sperm. Printe cu foța nu-l poți determina s fie! Las lucrurile s curg de la sine. ți folosește la ceva umilința de a te mulțumi cu resturile de afecțiune din partea lui?
Prinții ti ce zic? Știu, noi lum hotrri fiecare pentru el, dar ei, nțeleg, te ntrețin: cas, mas, copil, facultate, soț. Atunci cnd ofer, am dreptul s pun condiții, știu prinții iubesc necondiționat, dar s ierți chiar de șaptezeci de ori cte șapte? E creștinește, dac poți, felicitri! Dar f-le pe toate creștinește: cununie religioas, dragoste etc.
Alte vorbe de duh spun: Boal lung, moarte sigur!, Rul e bine s fie tiat de la rdcin!
Eu nu aș divorța, dar l-aș lsa pe el s aleag: cu mine, n condițiile impuse de mine sau fr noi!
Dumnezeu s-ți dea gndul cel bun pentru tine și copil. Bucur-te de ceea ce ai: prinți iubitori și nstriți, copil sntos, științ și putința de a nvța.
Ai grij ce ți dorești! Toate-s bune, dar nu toate-s de folos, parafrazez puțin biblic!
S fiți creștini buni și s fiți binecuvntați!
eligarbo
Postat pe 9 Septembrie 2012 17:42
Doamne ajuta!....in aceste drame familiale.
caleidoscop
Postat pe 9 Septembrie 2012 22:22
De la: caleidoscop, la data 2012-09-09 22:22:05 Doamne ajuta!....in aceste drame familiale.
caleidoscop
Postat pe 9 Septembrie 2012 22:22
De la: caleidoscop, la data 2012-09-09 22:22:25
De la: caleidoscop, la data 2012-09-09 22:22:05 Doamne ajuta!....in aceste drame familiale.
caleidoscop
Postat pe 9 Septembrie 2012 22:22
iubito,doar in cazul in care esti masochistata continua aceasta casnicie.dumnezeule,ai abia 20 ani tu realizezi in ce vrei sa te bagi pt urmatorii inca cel putin 10 sa zicem...pt ca tu cu el e clar ca nu vei ramane pana la adanci batraneti pt ca te vei trezi mai devreme sau mai tarziu si vei realiza cat de urat ti-ai trait tineretea langa un om ce nu te-a iubit si treptat ai incetat si tu sa o faci.o sa ai oferi copilului traume asta o sa ai oferi,tatal lui oricum zici ca nu isi doreste sa se implice in cresterea si educatia lui,atunci care e scopul mentinerii casniciei?esti inca foarte mica si ai intrat in valtoarea vietii prea devreme,dar acum asta este...insa cauta sa iti cresti copilul frumos sa ai si tu o viata frumoasa pt ca ai sprijin de la parinti si vei putea sa te bucuri de tineretea si copilul tau fara stres cearta,batai....divorteaza de el si lupta pt tine si copilul tau sa va faceti un viitor mai bun,insa asta este doar parerea mea...
venizigoldplated
Postat pe 10 Septembrie 2012 14:12
Eu sunt si mama si soacra, soacra la nora si soacra la ginere. Eu ca mama zic un singur lucru, voi v-ati casatorit, atunci parinti ar trebui sa stea cu gura inchisa. De ce soacrele nu se impaca, sau mai bine zis nu le plac nurorile? Soacra ta ar trebui sa vada viata sa judece viata si sa va lase pe voi in pace. Daca el este influientabil si este "copilul mamei" nu cred ca o sa ai o viata buna cu el. Nu dispera si eu m-am casatorit ca tine, exact asa. Si am ramas cu un baietel mic. M-am impacat si m-am despartit de sotul meu pana cand am facut si al doilea copil. Atunci am hotarat sa divortez. Cu ajutorul mamei mi-am crescut copii. Si multumesc lui Dumnezeu amandoi sunt mari si am si nepoti. Amandoi sunt casatoriti, dar niciodata, NICIODATA, nu m-am bagat intre ei. Ei s-au luat, s-au placut si isi traiesc viata cum vreau ei. Eu i-am ajutat cat am putut, dar niciodata n-am zis de ce s-au casatorit. Felicitari pentru tine ca ai reustit sa intri la facultate. Iti dau un sfat ca si cum as fi cea mai buna prietena a ta: nu te mai gandi la el, gandestete la acel "principe" sau "principesa" ce ai, iubesteti copilul, terminati facultatea si ,nu te mai impaca, cu el. Fi indiferenta, chiar daca in sufletul tau te doare. Indiferenta doare cel mai mult. Poate o sa-si dea seama, dar cred ca el nu era pregatit pentru a avea o familie. El a trata totul ca un joc si acum sa trezit "blocat" intr-o familie. Pacat ca mama lui are o asemea idee despre viata ca femeia trebuie sa faca totul. Asta era valabil cand femeia nu mergea la serviciu, sta acasa si crestea copii, facea mancare si spala hainele. In ziua de azi lucrurile s-au schimbat. Ideea ei era valabila in 1950 nu in 2012. Nu cred ca femeia e un scav si barbatul nu trebuie sa faca nimic. Asa nu va gasi nora pentru fiul ei niciodata.
Ascultama, fi tare, ia "viata in brate si da cu ea de pamant". Uitate la copilul tau ce frumusete ai si gandestete la tine si la viata copilului. Lasal in pace, nu merita sa plangi pentru el o sa se bucure cand te vede ca suferi. Viata e frumoasa, ridica fruntea sus si priveste inainte, nu dispera, esti tanara. O sa fi o mama ca mine. La 60 de ani am un copil de 42 de ani si sunt o mama fericita, l-am crescut singura si a ajuns profesor.
Asa o sa fi si tu, dai, fruntea sus, fi fericita pentru frumusetea pe care o ai si pentru faptul ca ai reusit sa intri la drept. Esti o mama superba. Eu iti doresc mult succes si sper sa fi fericita.
Floricapop
Postat pe 10 Septembrie 2012 17:40
pt ca tu cu el e clar ca nu vei ramane pana la adanci batraneti pt ca te vei trezi mai devreme sau mai tarziu si vei realiza cat de urat ti-ai trait tineretea langa un om ce nu te-a iubit si treptat ai incetat si tu sa o faci.

dar si daca am presupune ca ea va dori sa traiasca cu el pana la adanci batraneti, sau macar 10 ani, el cu siguranta nu va vrea...deci, despartirea va veni mai devreme sau mai tarziu, e inevitabil
Amor_Aeternus
Postat pe 11 Septembrie 2012 02:04
lasa-l sa plece! si sa plece definitiv(din viata ta, din inima ta , din sufletul tau si chiar din viata COPILULUI TAU!) asculta-ma nu te uita innapoi! ti-o spun din proprie experienta! eu am trecut prin tot ce ai povestit tu, chiar mai mult: am fcut 2 baieti, el avea serviciu- si chiar unul ffffffff bun-, (amandoi terminasem facultatea -el marina eu constructii-, ne-am facut casa pe vremea lui CEAUSESCU, cand toti primeau case de la stat, noi ne-am facut proprietate particulara, prin rate , eu alergam cu copiii, cu serviciu, cu facut rost de bani pentru rate la casa, cu intretinerea, cu imbunatatirea apartamentului, si mobilarea lui, stateam la parintii mei , ei ma ajutau cu mancare si bani, si cresterea copiilor, el banii pe care-i facea din munca(mai putin rata casei)ii toca cand venea acasa impreuna cu prietenii si parintii lui.sii uite asa au trecut anii, eu am renuntat la serviciu deoarece trbuia sa plec cu santierul la bucuresti(unde mi se ofereau fffff multe avantaje,dar el voia cand sa vina acasa sa aibe cine sa-i deschida usa si bla bla bla,si asa am renuntat la servici si am ramas acasa cu copiii .desi venind revolutia eu am muncit mereu ( la negru in diverse locuri ,in asa fel incat sa -mi controlez si baietii si sa-i pot educa. el si- a luat nasul la purtare, ajungand cineva in marina, a inceput sa umble cu femei, sa bea, sa se poarte ffffffffffff urat cu copiii si cu mine, si , fiind sfatuita sa experimentez (asa cum te-au sfatuit si pe tine anumite doamne-fii numai tu cu el, conditioneaza-l, si tu gresesti, etc, ) am ajuns la 55 de ani , bolnava, fara vechime -pt. pensie-, cu 2 baieti de 31 ani , respectiv 26 de ani , amandoi licentiati, cel mare masterant, frumosi, educati dar cu ffffffffffff multe frustrari si care imi reproseaza mie ca am stat "cu nemernicul asta" si ca datorita lui le-am distrus viata! in 2000 am fost depistata cu carcinom uterin , si cand i-am cerut ajutorul mi-a spus sa nu-i mai spun de boala mea ca e fix problema mea si sa nu- l mai implic niciodata in asa ceva ! acum nu stie altceva decat sa bea , sa intre pe saituri cu sex, sa aibe iesiri de natura psihiatrica, si multe rele.
DECI UNA PESTE ALTA LASA-L SA PLECE!!!!!!!!!! FUGI DEPARTE DE EL!!!!!!!!!!!!!!!!!!!1 E VALABIL SI PENTRU TINE SI PENTRU COPIL! FERESTE COPILUL DIN PREAJMA LUI, NU-TI LASA COPILUL SUB INFLUIENTA UNUI ASEMENEA INDIVID!!!!!!!!!!!!
vioricab
Postat pe 20 Septembrie 2012 15:18
in momentul de fata cam nu prea mai ai ce sa faci...e ca si cum te afli pe nisip miscator....cu cat te zbati mai mult, cu atat te scufunzi mai tare...lasa lucurile sa decurga de la sine...si nu te mai consuma...
garbo072024
Postat pe 21 Septembrie 2012 11:00
De la: garbo_2112, la data 2012-09-05 15:35:03Intr-o casnicie intotdeauna este nevoie de DOI oameni care-si doresc sa fie impreuna. Nimeni nu poate fi constrans/obligat sa fie cu cineva. Amandoi ati luat decizia de a forma o familie putin cam prea devreme, sa aveti un copil fara ca vreunul dintre voi sa aiba un venit stabil, acest lucru facandu-va dependenti de parinti. Sotul tau nu este pregatit pentru o casatorie. La momentul la care ati decis sa aveti copilul, nici unul din voi nu erati pregatit pentru asta. Din ce scrii, se vede ca sotul tau mai vrea sa "copilareasca". Nu cred ca e sigur daca te vrea doar pe tine sau mai vrea si pe altcineva, nu e sigur de multe. De aici si plecarile lui dese. Daca il vrei inapoi, solutia exista, este dureroasa, insa trebuie aplicata. Trebuie sa intelegi, ca barbatii se plictisesc de femeile cumsecade. Fetele bune, sufera intotdeauna. Asadar, daca il vrei inapoi, trebuie sa-l determini sa "te vaneze". Ca sa nasti instinctul sau natural de "a vana", singura solutie este respingerea. Cu cat il respingi mai mult, cu atat va vrea mai mult sa fie cu tine. Tine garda sus, pana obtii comportamentul pe care-l doresti. Nu-i mai permite sa se intoarca cand are chef. Nu-i reprosa ca se duce cu prietenii sau ca spune verzi si uscate altor fete. Nu-l lasa sa vada ca astfel de lucruri de ating. Nu-l cauta, nu-l primi inapoi. Stiu ca e greu, dar barbatii vor o femeie challenging si nu una care danseaza dupa cum canta ei. Crede-ma functioneaza!! Daca doresti sa ma contactezi, ma gasesti pe facebook la clubul scorpiilor. sau la clubulscorpiilor@yahoo.ro. Toate femeile care intra in acest club au trecut mai devreme sau mai tarziu prin situatii similare cu a ta. Bafta!

http://www.youtube.com/watch?v=PZHT3IGh7BY&feature=relmfu
VOIAJOR
Postat pe 21 Septembrie 2012 21:18
Scumpo...este ff dificil ....asa este..??!!..insa te sfatuiesc un lucru ff realist si simplu...NU CHINUI ATAT PE TINE CAT SI PE BEBELUL TAU...aceasta relatie nu va mai fi ce-a fost si tu o stii ff bine,sunt atatea femei care si-au refacut viata esti tanara iti vei gasi linistea daca o vei cauta si nu vei sta la cheremul acestui barbat copil care nu este maturizat si care viseaza cai verzi pe pereti ,a avea lucruri si bunuri in viata se face prin munca nu prin ars gazul degeaba.Deci imi pare ff rau sa ti-o spun stiu ca este dureros pt tine insa mai bine acum decat mai tarziu cand iti vei da seama ca anii care au trecut au fost in defavoarea ta si nu ai stiut sa te bucuri de fericirea meritata.Lasa-l doamne iarta-ma sa se duca cu d-zeu inainte si tu fi desteapta fa-ti un viitor terminat-ti studiile cautati un job bun si realizeza ceva cu viata ta..pt ca o meriti se vede ca esti o fata inteligenta.Nu mai iti pierde timpul langa un om care nu simte nimic pt copilul sau sau se joaca cu vietile voastre a ta si a copilului v-stru.Lasa-l sa se maturizeze insa tu mergi pe drumul tau si cauta sa fii un om cu caracter si coloana verticala ca FEMEIE pt ca asta conteaza sa fii OM.....Nu lasa pe nimeni sa te influenteze negativ pt ca va avea si repercursiuni asupra copilului tu trebuie sa ai grija de el sa creasca normal sa nu-i vb niciodata de tatal sau cu rautate ci doar ca el a ales asa sa nu stea cu voi si la timpul potrivit acest copil ii va cere socoteala ai sa vezi.Tu fii asa cum te vad ,serioasa si nu-i supara pe parintii tai fii alaturi dei ei pt ca te iubesc si aveti nevoie unii de altii ,asa cum tu iti iubesti copilul asa si ei te iubesc pe tine chiar daca-ti mai reproseaza cate ceva este normal sunt alaturi de tine si-ti doresc binele,pt ca ei au spre deosebire de tine experienta de viata ..insa tu mai ai de invatat si un om inteligent va invata de fiecare data din greselile altora si pe urma din ale sale...deci IUBITO iti urez sa FII FERICITA ...insa alaturi de omul care te va pretui si care te va merita....te imbratisez cu drag si ai grija de tine..!!!
garbo015269
Postat pe 22 Septembrie 2012 11:35
Draga mea. Viata este ff. scurta. Nu se merita sa te sacrifici pt. el!! Daca nu merge acum casnicia vostra, nu va merge niciodata degeaba iti faci iluzii desarte! Nu se merita sa te chinuiesti sa speri la ceva ce nu exista!Daca ,v ar iubi pe tine si pe copilul vs. atunci ar fi langa voi!Cand iubesti cu adevarat, nu conteaza nimic! Alceva! Pentru a avea copilul tau un tata, doar de paravan, nu se merita sa te sacrifici! Lui ii place sa fie intretinut. Un barbat trebuie sa fie stalpul casei! Ce stalp ai tu cu el??!! Nici unul! In urma cu multi ani am cunoscut o familie, in care mama s a sacrificat, sa aiba copiii .. un ....tata. Cand au crescut insa copiii i au reprosat mamei .......de ce n a divortat de el, ca a chinuit o, cu prietenii si bautura!! In final copiii au plecat, el s a imbolnavit si azi este menajera lui . Oare a meritat??! Eu va zic din suflet ca nu a meritat!Nici pt. 10 copii, nu se merita sa te sacrifici daca nu merge! Unde nu este iubire, nu este nimic asa ca sacrificiile s in zadar! Capul sus! Terminati studiile si timpul le va rezolva pe toate! Succes!
Jojolin
Postat pe 22 Septembrie 2012 15:30
Iti pot spune ce as face eu , nu cum sa actionezi tu .
Eu l-as da afara , nu l-as primi cand ar vrea sa dea de mine ( discutii sau orice de genul ) , as cere parintilor ajutor de avocat , daca ar fi posibil nu m-as duce nici in instanta .
Daca ar incerca sa vorbeasca cu mine, l-as ocoli si ignora orice spune .

Pe scurt , i-as taia orice forma de a mai exista in viata mea si mi-as continua existenta , mai ales la 18 ani ... cand slava domnului , dovedesti seriozitate si ambitie .
E mai usor sa cresti un copil singur decat sa cresti cu ceea ce descrii tu .
Si unui copil ii e mai usor sa cresca doar cu mama decat cu un tata pe care il descrii tu . El are nevoie de liniste si stabilitate , nu de nebunia generata de un individ care ar face asa ceva .

Bafta in a lua o decizie potrivita tie ... si pentru a o lua incerca sa te detasezi si sa privesti din exterior situatia , taind orice forma de emotii fata de el , judeca-l la rece si fa decizia .

Bafta Multa .
garbo_4655
Postat pe 26 Septembrie 2012 03:07
De la: garbo_7212, la data 2012-09-05 14:50:45Am ajuns intr-un moment in care simt ca nu mai stiu ce pot face sa fie bine, sunt total confuza si am nevoie de mai multe pareri neutre sa zic asa, din afara, daca se poate din partea unor specialisti v-as fi vesnic recunoscatoare.
O sa incep prin a spune ca merg pe 20 de ani si sunt mamica unui baietel minunat de 1 anisor.(dorit de amandoi tin sa precizez) Sunt impreuna cu tatal baiatului, suntem casatoriti civil de aproape 1 an(anul acesta facem anul) iar de 3 ani si ceva impreuna.Ne-am cunoscut intr-un mod chiar amuzant, insa usor din joaca a devenit serios(cred eu)..Pana sa ne casatorim si sa raman insarcinata ne certam si ne impacam mai mereu insa cu ceva timp inainte sa raman insarcinata a fost totul ok si pe tot parcursul sarcinii la fel.Imi lua apararea in fata membrilor familiei lui, imi facea poftele care le are orice femeie insarcinata, imi era alaturi in momentele grele(fiindca ai mei nu au fost niciodata de acord cu el, nu m-au sustinut inca de la inceput cu sarcina insa dupa cateva luni totul a revenit la normal), era umarul pe care plangeam, avea timp pt mine, mereu adormeam in bratele lui.Atunci a si muncit fiindca parintii lui l-au trimis la munca, spunandu-i ca nu au suficienti bani sa ne intretina si a muncit 2-3 luni.Pana sa nasc am locuit in casa parintilor lui, dupa ce am nascut ne-am mutat in casa parintilor mei pt a ne fi mai usor sa ne terminam studiile.Eu intram clasa a12a, iar el anul 2 la facultate.A acceptat acest lucru(sa ne mutam)inca de la inceput fara discutii si a fost tare fericit cand am nascut.La inceput lucrurile au continuat sa fie ok, insa cu timpul s-au stricat, incat am ajuns la un moment cand nu mai stiu daca mai avem viitor impreuna si nu stiu cum sa o mai iau sa fie bine.Eu mi-am terminat clasa 12a, am trecut cu brio anul, bac-ul, examenul de admitere la facultate iar acum, sunt studenta, el acum se chinuie sa intre anul 3, fiindca momentan nu are suficiente credite fiindca nu il intereseaza deloc invatatul.Nu mi-a fost usor sa fac fata la invatat, scoala, meditatii, copil si sot.De cele mai multe ori l-am neglijat pe el, insa am avut destule discutii si i-am spus ca fac tot posibilul, insa sa aiba rabdare sa termin cu toate(bac, admitere etc) si apoi ii promit ca voi fi cum doreste.Insa el nu a avut rabdarea necesara.In acest an de cel putin 5 ori si-a facut bagajele si a plecat la el acasa fara sa se uite in spate si fara macar sa discutam, sa lamurim situatia.A plecat cate cel putin o saptamana iar apoi se intoarce si vrea sa se prefaca ca nu s-a intamplat nimic.In timpul petrecut departe de noi, iese in oras cu fosta lui gasca cu care numai sa bea peste masura stiau, bea bineinteles peste masura si discuta cu fete si spune ca e despartit, ca nu se mai impaca, ca divortam etc.Am vazut cu ochii mei discutiile si plus de asta mi-a recunoscut fara sa stie ca pe mine lucrurile astea ma dor.Dupa fiecare despartire am incercat sa fac sa fie bine, am sperat ca intelege si el cate ceva, dar maxim 1 saptamana este bine, apoi o luam de la capat..Noi nu comunicam, iar cand comunicam ajungem la jigniri, chiar si de fata cu membrii familiei mele, violenta verbala si fizica chiar, batut joc si ma intarata in asa fel incat sa reactionez.Motivele mele pt care ne certam este ca nu acorda suficienta atentie, chiar deloc copilului, mai ales de cand am terminat cu toate examenele nu a mai stat mai mult de o ora pe zii cu el, iar ora aia mi-o reprosseaza non-stop, sta non-stop daca ar fi dupa el la calculator si se joaca cu castile pe urechi, nu ii pasa de scoala, nu vrea sa se duca la munca, nu face absolut nimic in casa, (de multe ori se uita la mine cum faceam curat, statea in pat la tv, iar dupa ce terminam imi spunea ca nu am facut absolut nimic )nu ii pasa de viitorul lui insa viteaza frumos, se viseaza plin de bani si cu masini de firma.Mie nu imi arata niciun pic de afectiune, este rece, razbunator, simt in privirea lui o placere imensa cand reuseste sa ma enerveze.Nici in partea intima nu mai este cum era odata, suntem la pamant si din punctul asta de vedere.De fiecare data cand are el chef isi face bagajele si pleaca, iar de vreo 2-3 ori a plecat doar cu hainele de pe el, toti banii pe care ii are de la parintii lui fara sa se gandeasca ca lasa un copil care are nevoie de mancare, pampers, etc si ma anunta :`vezi ca o sa ma intorc`.Iar eu de fiecare data l-am primit, am discutat cu el, mi-a promis o groaza dar degeaba.Motivele lui nu le stiu prea bine fiindca nu vrea sa comunice cu mine,Acum spre exemplu iar a plecat, iar m-a anuntat ca o sa se intoarca, acum este in oras cu baietii, se distreaza.Nu stiu cum sa mai fac sa fie bine, nu stiu daca mai am vreo sansa.Mama imi spune ca nu m-a iubit niciodata si ca de la inceput a stat pe interes(noi avand o situatia financiara ok, mult mai ok ca a lui).Adevarul este ca la inceput a recunoscut si el ca din interes s-a intalnit cu mine, dar acum nu stiu daca este asa, cert este ca locuieste acum la mine in acasa, are buletin pe adresa mea, tot ce ii trebuie, nu duce lipsa de absolut nimic.
El este multumit daca il las sa stea cat vrea la calculator cu castile pe urechi, daca nu sta mai deloc cu copilul, copilul e bun doar de pupat si atat pt el, daca doarma pana la cel putin 12 si data sunt mereu gata pt chefurile lui.In afara de certurile acestea cand a plecat, noi saptamanal ne certam si urat, insa am trecut mereu peste, pt a nu ajunge la despartire, el mereu vine la mine ca si cum nu s-a intamplat n imic, discutam, imi promite ca se schimba, ca nu mai face ceea ce a facut, dar dupa maxim 3-4 zile o ia de la capat cu aceleasi gesturi plus altele.
Tin sa precizez ca si in mometentele grele pt mine bac-ul, examenul de admitere a plecat, nepasandu-i ca ma lasa distrusa si poate nu puteam face fata si picam examenul, nici succes nu mi-a urat la fiecare proba, doar daca isi amintea si pe un anumit ton.
Poate de vina este si mama lui care probabil l-a influentat suficient.I-a bagat in cap ca barbatii nu trebuie sa stea cu copii, mamele trebuie sa faca asta, ca barbatii nu trebuie sa faca curatenie, ordine, ca doar de aia sunt femeile.(aceste lucruri mi le-a spus ea mie, cine stie ce i-o mai fi spus lui).Dupa discutia mea cu el nu mai face absolut nimic, dar nici cu copilul nu mai sta.Parintii lui parca ii accepta comportamentul, nu am auzit o discutie serioasa pe tema asta, sa ii bage mintile in cap in ultimul timp.Insa in schimb spun mereu ca vor sa fim o familie.
Ma gandesc cu groaza la ce va urma, in primul rand pt copilul meu, pe care ni l-am dorit si il iubesc ca pe ochii din cap.Nu as vrea sa creasca fara tatal lui, eu am simtit lipsa tatalui, el fiind navigator si a plecat inca de cand eram un bebelus.Am suferit mult, chiar daca stiam ca pleaca pt noi si ca se intoarce acasa.Nu vreau sa ma gandesc ce va simtii copilul meu peste ani cand va creste.Si trebuie sa recunosc ca inca il iubesc pe sotul meu..Dar nu stiu daca el mai simte asta pt mine, rareori imi spune Te iubesc insa mereu in acelas mod, aceeasi formula, nimic nou, deosebit.
El nu e genul sa se zbata in viata pt ceva, sa reuseasca ceva..el e asa delasator, nici nu stiu cum sa zic...nu vad putina tarie, forta, sa vad ca se chinuie, se zbate sa obtina ceva.Eu m-am luptat sa termin o scoala cu nota mare, niste examene importante, am intrat la Drept si vreau sa ma tin de treaba sa ajung ceva in viata, sa am ce sa ii ofer copilului meu, macar cat am avut eu. Insa langa el in momentul de fata nu cred ca imi pot pune in aplicare visul, planul..
Suntem inca tineri este adevarat, insa eu m-am mai maturizat, nu mai sunt atat de copilaroasa ca inainte, insa el parca nu este parinte de 1 an si ma gandesc ca poate datorita faptului ca nu a simtit greutatile vietii si a trait ca la mama acasa si copilul lui la fel..
Credeti ca mai putem salva ceva?Si daca da cum...eu nu mai gasesc solutii si nu stiu cum sa mai reactionez.Am incercat si cu frumosul, cu rugatul, cu amenintatul, dar nimic nu a functionat..Probabil mi-a prins punctele slabe si de aceea face asa..
Acum mai nou am aflat ca mama lui pe langa celelalte influente l-a sfatuit sa divorteze...simt ca explodez,avem un copil dorit de amandoi,o minunatie..

Solutia sa mergeti in fata unui brad vinjos sa va priviti in ochi si sa ascultati melodia....
http://www.trilulilu.ro/video-muzica/am-sa-te-iubesc-mereu-tu-esti-sufletul-meu-x-x
VOIAJOR
Postat pe 28 Noiembrie 2012 21:13
Dacă vreţi cu tot dinadinsul să vă salvaţi căsnicia, există câteva soluţii simple şi practice, pe care experţii în relaţii le-au testat de-a lungul timpului. Să nu vă aşteptaţi însă la minuni din prima zi, avertizează aceştia. Calea este lungă, anevoioasă, dar merită efortul.

V-aţi îndepărtat unul de celălalt şi este din ce în ce mai greu să găsiţi subiecte comune de conversaţie?

Orice discuţie se transformă cu uşurinţă într-o ceartă?

Nu mai simţiţi pasiunea de altădată în dormitor?

Simţiţi că nu vă mai leagă decât copiii?

Vă lipseşte încrederea în celălalt?

Este foarte posibil să fiţi la doar un pas de divorţ. Dacă vreţi totuşi să vă salvaţi mariajul,http://mediatorbucurestimustateanu.ro/pasi-care-iti-salveaza-casnicia/
Mediator_Bucuresti_Mustateanu
Postat pe 18 Aprilie 2013 10:12
De la: Mediator_Bucuresti_Mustateanu, la data 2013-04-18 10:12:17Dacă vreţi cu tot dinadinsul să vă salvaţi căsnicia, există câteva soluţii simple şi practice, pe care experţii în relaţii le-au testat de-a lungul timpului. Să nu vă aşteptaţi însă la minuni din prima zi, avertizează aceştia. Calea este lungă, anevoioasă, dar merită efortul.

V-aţi îndepărtat unul de celălalt şi este din ce în ce mai greu să găsiţi subiecte comune de conversaţie?

Orice discuţie se transformă cu uşurinţă într-o ceartă?

Nu mai simţiţi pasiunea de altădată în dormitor?

Simţiţi că nu vă mai leagă decât copiii?

Vă lipseşte încrederea în celălalt?

Este foarte posibil să fiţi la doar un pas de divorţ. Dacă vreţi totuşi să vă salvaţi mariajul,http://mediatorbucurestimustateanu.ro/pasi-care-iti-salveaza-casnicia/





Nu va este rusine sa va vindeti reclama unor suflete necajite care nu au bani sa va cumpere sfaturile si experienta??!!
Vreti sa le dati un ajutor??Nu-i chemati in cabinetul vostru pentru taxa pe ora,dati-le sfaturile voastre de mediatori aici, unde este gratis!!!!
Este cinism la maxim ce incercati sa faceti!!! Cei ce considera ca trebuie mers la cizmar pentru pantofi si la doctori pentru suferinte fizice, si la croitori pentru haine, au perfecta dreptate.Deci e bine ce le spuneti ,ca sunteti mediatori, deci aveti experienta necesara pentru a-i ajuta,dar nu-i uman, nu-i moral sa-i tarati in cabinetul vostru pentru asta. Ai EXPERIENTA,bravo tie, ofer-o in calitate de OM, gratis, aici.
Pentru reclama ,ai spatiu destul in afara forumului asta!!!!
garbo_5053
Postat pe 18 Aprilie 2013 17:19
Forumul asta e plin doar de reclame.....
Rotty
Postat pe 18 Aprilie 2013 17:25
ati incercat medierea? se poate ajunge fie la o intelegere in familie fie la un divort amiabil intr-un timp foarte scurt si fara mari tensiuni.,

Putem discuta mai multe detalii pe iulia.chiurtu@gmail.com
iulia_marinela
Postat pe 4 Octombrie 2013 13:07
Cea mai buna metoda pentru voi doi de a va regasi ar fi aceea de a trece impreuna printr-o experienta socanta, care sa va faca sa redescoperiti ce importanti sinteti unul pentru celalalt. Un accident groaznic, o izolare in munti dupa o avalansa, o rapire urmata de un viol sau o tortura, o urmarire a voastra de o haita de lupi in munti, un naufragiu ,sau ceva asemanator. Altfel nu prea exista posibilitati reale!
garbo_398068
Postat pe 28 Februarie 2014 10:51

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Ink nu a divortat 25 De la: garbo171197 9 Octombrie 2010 00:00
divort 6 De la: Rotty 4 Octombrie 2013 13:11
am nevoie urgent d un sfat,va rog 95 De la: dennysutza 2 Septembrie 2009 22:07
cand e mai greu? inainte in timpul sau dupa divort.... 86 De la: narcysa 4 Octombrie 2011 07:10
O durere teribila devenita obsesie 13 De la: cleooo23 8 Iunie 2012 10:28
Setari Cookie-uri