ghid pentru o viaţă împlinită
Info
x
info
 
 


Info
x
info
 
 

Sa suferi si sa te minti ca va fi mai bine...

Voteaza
*****Scor: 5 din 0 voturi
 

Buna...
Ma numesc Elena, am 23 de ani si am un baietel de 5 luni.
Trec printr-o perioada in care cred imi doresc tot mai des sa imi inchei socotelile cu viata. Dar ma uit la acest copil (pe care doar eu mi l-am dorit si am hotarat ca orice ar fi nu renunt la el) si sper ca asa cum eu cedez in fata lui sa cedeze si tatal sau .
Si tot astept... insa cred ca astept degeaba!
Nu am intalnit in viata mea un om care sa minta mai mult si pentru orice sa gaseasca explicatie!
Si stiti ce e mai grav? Ca i-am propus sa ne despartim si a zis ca ma omoara daca facem asta , pentru ca inseamna ca mi-am gasit pe altcineva. (limbajul pe care il folosesc eu este frumos, nu pot reproduce cuvintele lui). Insa el nu se intereseaza de nimeni, vine o data pe saptamana si uneori uita sa se uite macar la baiat. Am auzit din surse cat se poate de sigure ca locuieste cu o alta fata .
Spuneti-mi va rog... cum sa rezolv problema si sa evit un conflict exagerat. Nu as vrea sa imi ranesc parintii si sa fac circ pe la usa pentru ca am niste parinti extraordinari care mi-au iertat tot si au invatat sa iubeasca acest copil mai mult ca pe mine!
  citeaza   raspunde

Elena, ai 23 de ani...nu ncheia nc socotelile!


  citeaza   raspunde

Elena, inteleg ca-ti este greu, dar copilul are nevoie de tine; in plus ai sprijinul parintilor, incearca sa te distantezi de el.Omul nu merita nici o atentie, nici din partea ta, nici a copilului.
Stiu foarte bine ce inseamna sa fii singura, depresiva si cu un bebe in brate, dar nu ai voie sa te dai batuta.
  citeaza   raspunde

Elena, pleaca si lasa-l cu amenintarile lui cu tot - eventual suna-l for info: da draga, aveai dreptate: mi-am gasit pe altcineva, MULT mai bun ca tine - acum, ca stii - marsh de linga mine si de linga copil! Pa!

Sa faca circ. Abia e mai simplu sa obtii ordin de restrictionare: il inregistrezi, demonstrezi ca te-a amenintat... sa vedem daca testosteronul lui e la acelasi nivel sau mai scade.... Asa, toti sint zmei declarativ, stind in fund pe fotoliu cu o bere in mina. Pina realizeaza ca nu traim in jungla, si s-ar putea sa si-o ia chiar domniile lor, pe finutza lor cocoasha. Dupa aia lasa ciocul mult mai mic.
  citeaza   raspunde

De la: garbo_5082, la data 2012-06-30 19:18:39Buna...
Ma numesc Elena, am 23 de ani si am un baietel de 5 luni.

Fugi cat te tin picioarele de un asemenea om si de o asemenea viata!!! Viata ta si a copilasului tau... Probabil asa a fost de la inceput, de vreme ce ai spus ca parintii tai ti-au iertat multe si iti iubesc copilasul... Stai de vorba cu ei si cere-le ajutorul, sigur te vor sustine. Esti atat de tanara... Vei gasi cu siguranta pe cineva demn de a sta alaturi de voi, in timp... Nu rezolvi nimic incheidu-ti socotelile cu viata, nici pentru tine, nici pentru copil! Sunt atat de multe cazuri asemanatoare cu al tau... Ce-ar fi daca toti ar renunta la lupta... Si sa stii ca nu numai femeile raman sa-si creasca copii fara partener!
  citeaza   raspunde

Nu de mult am fost si eu in aceiasi situatie. Am slabit enorm, m am inchis in casa si ma rugam tot timpul. Roaga te la D-zeu si ve-i primi raspunsul!
  citeaza   raspunde

Draga mea,asa cum au spus unele dintre noi ,trebuie sa il dai uitarii pa acest individ si sa iti continui viata. Amenintarile lui sunt pt. ca te stie slaba si ca ,,poate ,, tu crezi ca il iubesti.pune-l in fata faptelor lui si daca este adevarat ca are pe altcineva atunci nu ar trebui sa faca pe durul cu tine. Asa cum ai spus ai sustinere de la parinti cere-le si lor un sfat si impreuna ai sa veizi ca veti gasi rezolvarea. Sper ca acest individ sa plateasca pt. faptele lui, si totodata sper ca l-ai obligat sa i-a pe nume copilul ,daca nu acum e cazul sa faci pt.copilul tau acest lucru si sa vedem atunci daca mai este atat de dur.Iti doresc numai bine si fii tare pt. cel mic.
  citeaza   raspunde

schimba ti locatia. ia copilul, cauta un oras cu cresa, cauta ti de lucru. dc nu, stai in alt oras cu indemnizatia. sunt destui batrani care si ar dori pe cineva sa i ajute. da anunt si pleaca. pt ce stai? la 23 de ani?da i dracului de barbati!nu merita.
  citeaza   raspunde

eu am doar 20 de ani si ma bucur enorm ca exista acest site,deoarece mai invat si eu anumite lucuri care poate imi vor fi de folos in viata...eu personal nu sunt in masura sa iti dau un sfat:) daor atat pot sa iti spun ca Dumnezeu te va ajuta sa gasesti calea cea buna....si eu de micuta ma lupt cu viata,adica tata a murit cand aveam eu 6 ani iar mama s-a recasatorit cu un...hmmm domn...ca sa nu folosesc alt limbaj necaracteristic mie...care ne batea si etc...o viata de calvar...mama amurit cand aveam eu 15 ani si a trebuit sa i=au viata in piept:) vroiam sa fac scoala sa nu ma las mai prejos dar a trebui sa muncesc pt asta,m-am angajat la o fabrica de incaltaminte (daor acolo puteam munci dupa ora 2) si noaptea invatam,ca nu aveam de ales,dar stiam ca lupt pt mine.Am cunoscut un tip cam la 17 ani,era mai mare decat mine cu 2 ani si am fost impreuna 2 ani adica pana anul trecut cand ne-am despartit pt ca el si-a gasit o fata cu bani,nu o "parlita" ca mine,care nu are nici dupa ce sa bea apa...cel putin astea au fost vorbele adresate mie:) atunci am simtit ca pica tot cerul peste mine,eu sunt singura si nu am niciun sprijin,nici macar moral...pt ca tatal vitreg nu tine legatura cu mine si mai si bea pe deasupra,iar frati am dar sunt mai mici...adica varsta cuprinsa intre 6 si 10 ani...deci clar nu pot apela la ajutorul lor:) si sa stii ca doar Dumnezeu ma ajuta sa trec peste toate greutatile vietii...ai o singura viata:),ai un copilas frumos si mai ales ai toata viata inainte;)lupta,nu te da batuta si sunt sigura ca va aparea soarele dupa aceasta furtuna urata din viata ta:* merita sa lupti!
  citeaza   raspunde

Elena, din momentul in care faci un copil, viata ta nu-ti mai apartine. Ai datoria sa-l cresti si sa-l ocrotesti. Oricat de greu ti-ar fi, gandeste-te ce ar insemna pentru el sa creasca fara mama. Tata poate sa lipseasca din viata lui, dar mama .... Faptul ca te ajuta parintii este mare lucru. Multe femei n-au pe nimeni si sunt nevoite sa stea langa diversi nenorociti ca n-au incotro. Dar tu nu esti singura pe lume.
  citeaza   raspunde

Elena,nu dispera,cele mai grave lucruri nu sunt minciunile unui barbat nemernic.Deschide ,te rog,topicul "cum sa faci fata unei despartiri in timpul unei sarcini" si vei gasi o poveste mai grava de viata.Acolo am postat si eu povestea mea si pun si aici concluzia de acolo:"marele perdant in aceste situatii este copilul."
Cand va creste si vei sti ca el este cel pe care il iubesti mai mult decat pe tine insuti, atunci te va durea cel mai tare suferinta copilului tau.Aceea este adevarata durere.
Copiii sufera cand nu-si au ambii parinti alaturi,copiii sufera cand ambii parinti alaturi sunt doua bombe si simt pe sufletelul lor razboiul adultilor,copiii sufera cand au adultii langa ei dar simt lipsa adultilor.
Aceea este adevarata durere.
Vei vrea sa faci ca lucrurile sa fie PERFECTE pentru copil,nu pentru tine. Nimeni si nimic nu-ti garanteaza cum vor evolua lucrurile in viata voastra in continuare.Si ca faci intr-un fel si ca faci in altul.Pentru copil ar putea fi dureros oricum.
Eu,dupa ani de amaraciune ,de zbatere si de invingere spun un lucru:putem sa facem lucruri grozave,noi,femeile singure, sau putem sa avem sansa sa capatam un cadou frumos de la viata printr-un sot bun,sau putem esua lamentabil nu neaparat noi singuri ca indivizi,ci noi prin copiii nostri chinuiti.
Am invatat un lucru in tot acest drum de femeie divortata,singura cu un copil ,si acum cu o viata reimplinita .SA MA ROG. Sa pun in fata lui Dumnezeu durerile mele,sa-I cer sfatul, sa-I cer linistea si puterea.De a accepta,de a capata.Am cerut ajutor si am cerut izbavire.Mi-am strigat neputintele si cerintele.Si dupa un timp am aflat,singura, ca a spune lui Dumnezeu toate astea,inseamna a-ti afla linistea.
Orice vei face,pune inainte o rugaciune .Mica.Scurta...."Invata-ma Tu,Doamne.si fa sa fie bine pentru copilul meu."
Roaga-te lui Dumnezeu sa-ti scoata in fata calea ce trebuie sa o urmezi Si nu uita ca fiecare are o cruce.O cruce vei avea de te vei desparti de el,o alta de vei sta in continuare cu el..Important pentru o mama este ca FELUL in care isi duce ea crucea sa-i faca viata copilului sau macar putin mai frumoasa.

  citeaza   raspunde

Quasaria,este impresionanta si povestea ta de viata,iar fetita ta cred ca este cel putin la fel de tare ca baietelul meu.Cu siguranta ca ai procedat corect ca ai fost"copacul "ei in viata asta de peregrinari l-a care a fost supusa.Copiii au nevoie de liniste,stabilitate ,iar in primii ani de viata si de rutina.I-a fost de folos felul tau de a relationa cu ea in conjuncturile date.Cred ca de aceea este inca foarte posesiva in raport cu tine,caci pentru ea ,asa agitata viata cum a avut,esti un serios punct de sprijin. Exact ce spuneai-invata si din bune si din rele-vor fi mai pregatiti pentru viata.Dar cred ca este momentul,tocmai pentru acesta evolutie a ei ,si mai ales daca vietile voastre s-au stabilizat, sa incepi sa o desprinzi incetul cu incetul de aceasta dependenta de tine.La 6 anisori nu este nici devreme ,nici tarziu sa o faci sa inteleaga ca viata ei trebuie sa se desfasoare fara mama in anumite momente.M-a uimit dorul instalat dupa o ora,si copilul meu isi manifesta dorul cand ma vedea dupa 2 zile de lipsa-cand mergea la taica-su,dar desi ii reumpleam sufletelul cu dragoste si atentie,am incercat sa nu fac din el un mamos.Bine,e baiat...a ta este fetita,iti poti permite exces de dragalasii care sa compenseze greutatille din viata ei.
Eu am incercat sa echilibrez balanta :aflam cu durere cum ii sunt refuzate minute de atentie din partea tatalui,care il lua sambata la birou si il lasa in camera alaturata cu orele,cat avea el clienti (e avocat),si incercam sa ii ofer eu ca atentie ceeace nu ii dadea el. Dupa un timp am constatat ca nu echilibram nimic - relatia lor nu se ameliora din faptele mele, dragostea mea nu umplea golul lasat de lipsa dragostei lui taica-su ;am incercat sa vorbesc cu tipul,nu auzea nimic,i se parea normal sa fie asa cum este, nici macar nu a acceptat sa nu-l mai ia daca era ocupat-A spus:"eu am prin decizie de instanta dreptul acesta si nimic nu mi-l poate lua, te dau in judecata ca nu vrei sa-mi dai copilul daca mai pui problema asa!"
Am ajuns sa vorbesc cu un psiholog si mi s-a spus ca cel mai bine pentru evolutia copilului este sa las lucrurile asa-ce relatie are el cu tatal lui este raspunderea tatalui,copilul trebuie sa-si ceara dreptul de a primi dragoste de la el,daca nu capata din cauza ca eu am sistat vizitele ma va invinovati la adolescenta pe mine,daca nu capata de la el ca nu stie el sa dea- asta nu il omoara il intareste.Frustrant pt o mama sa auda ca puiul ei trebuie sa aibe o asemenea experienta.Dupa un timp am constatat ca baiatul meu este maturizat emotional peste nivelul varstei lui-si asta nu te bucura ca mama closca -dar il face sa fie adaptabil,independent,realist-si asta te bucura pt evolutia lui .
Dece am facut asa o dizertatie pe tema asta? Pt ca mi se pare ca noi,toate cele singure cu un copil ,incercam sa le dam dublu,ca si cand am putea compensa lipsa celuilalt. Undeva gresim. Le punem copiilor nostri bazele unei dezvoltari gresite,vor fi niste adulti care vor cere de la partenerii lor emotionali din viata de adulti ceeace le-am oferit noi ca mame in cantitate dubla, si bineinteles ca nivelul asteptarilor lor nu va fi niciodata atins ,vor suferi cand nu vor primi poate nici macar la jumatate.Discutand cu psihologul chestia asta ,mi-am dat seama ca sunt o mama prea "closca" si mi-am impus sa ma relaxez.
Avea 6 ani copilul meu cand am coborat stacheta atentiilor date,a fost o perioada de "strigat de cerere "din partea lui, dar am fost consecventa si pot spune ca s-a echilibrat in raport cu mine.La fel, a aparut sotul meu,prezenta masculina necesara,care i-a oferit educational ceeace ii lipsea de la taica-su.Bine, ceeace nici acum nu ii ofera sufleteste tatal sau nu putem nici unul din noi doi,ceilalti ,sa compensam.Acolo e golul.
Iti spun toate astea pentru ca eu am platit din greu sufleteste sa aflu ce ii trebuie copilului meu sa fac din el un adult sanatos emotional.Asta nu inseamna ca batalia este terminata-hoho cat mai avem de lucru. Dar fii atenta si tu la cea mica, nu crea prea mare dependenta intre voi doua, tu stii cum este relatia voastra,eu ti-am povestit eventualele consecinte ale relatiei mele cu copilul meu,asa cum le-am aflat si eu discutand cu psihologul.
Iti urez succes in cea mai grea meserie-nu cea de parinte,asta poate fi oricine, ci in aceea de a forma un suflet si un caracter puternic si frumos.
4771,scuza-ne ca am divagat de la povestea ta,dar cred ca nu -ti sunt indiferente nici alte povesti din care poti lua invataminte.He-hei,ce mi-as fi dorit eu sa stiu astea inainte !!
  citeaza   raspunde

pentru puiul tau trebuie sa lupti si iti spun un secret, nu s-au terminat barbatii pe pamantul acesta
  citeaza   raspunde

Esti intr-o situatie extrem de delicata, care necesita mult tact si stapanire de sine. Este foarte important sa te pui la adapost de acest individ, care te trateaza de parca ai fi o cantitate neglijabila si dispensabila din viata sa.Sigur ca exista legi si organe abilitate de lege, care te pot apara de aceste abuzuri conjugale ,dar greul deciziei cade tot asupta ta.Tu vei fi cea care va trebui sa treaca printr-un divort cu siguranta urat ,cu mult circ care te va aduce in pragul disperarii.Asta este pretul pe care orice om il plateste, atunci cand nu face alegerile potrivite in viata lui. Vreau numai sa te rog sa, nu te mai iei dupa "surse" care iti indica aventuri ale sotului tau ,ele mai totdeauna sunt rau intentionate sau se bucura de raul altuia.Copilul si parintii sunt fara indoiala foarte importanti in viata ta ,dar niciodata sa nu te neglijezi pe tine insuti,TU esti cea mai importanta persoana in acest caz ,pentru TINE trebuie sa lupti,pentru viata TA ,pentru tot ce trebuie sa reprezinti TU pe acest pamant.Ai nevoie de mult curaj si hotarare si vei reusi cu siguranta ,peste cativa ani iti vei aduce aminte cu nostalgie de acesti ani, care desi sunt foarte grei pentru tine,reprezinta totusi anii tineretii.Sa auzim numai de bine,cu multa simpatie te salut si iti tin pumnii stransi.
  citeaza   raspunde

mai important decat orice,mai important si decat ranitul parintilor tai,este bebele tau.
parintii tai sunt oameni maturi,vor trece peste probleme mai bine ca tine,insa bebe...
el simte stresul tau,si indiferenta tatalui.
si nu este bine pentru el,sa creasca asa.
si in viitor,ce va fi?
daca nu faci nimic cu o problema in casnicie,ea se agraveaza treptat.
poti merge un timp sa stai cu parintii tai,le poti spune sincer totul,chiar si faptul ca te-ai gandit sa termini cu viata ta,si el va lua o hotarare,ori laie,ori balaie.
daca nu e impins sa se corecteze,nu o va face.
iar tu nu poti fi egoista,sa termini cu viata ta,pentru ca alui bebe este acum mult mai importanta.il iubesti,vei trai pentru el,si vei face totul ca sa se rezolve problema cu sotul,si asta nu inseamna sa stai si sa suferi,sau sa stai cu mainile incrucisate,ca nimic nu pica din cer,mai ales in casnicie.
aici e o lupta zilnica pentru intretinerea relatiei,lupta pe care femeile insarcinate,si cele cu bebe mic,nu o pot sustine,ar fi un efort supraomenesc.
ele au nevoie de sprijin,pana bebe ajunge doi ani si poate vorbi,nu se mai catara pe scaune si mese,nu mai inghite tot felul de obiecte mici,nu mai cade tot timpul sa isi loveasca dintii sau capul.
bebe cere timp si efort,si sotul daca nu ajuta,se trezeste cam singur,si e greseala lui.
nu se poate discuta cu el ,pentru ca nu stie sa comunice,asa ca iti trebuie ajutorul parintilor.
si al lui dzeu,multumeste-i ca esti asa de norocoasa si parintii tai traiesc,si le poti vorbi,macar sprinjin sufletesc si sfat,poti avea.
ce este bebe pentru tine,si esti capabila sa suporti totul pentru bebe,asta esti tu pentru parinii tai,esti cel mai pretios dar.
esti prea tanara,sfatuieste-te si cu ei,si cu prietenele,nu lua decizii singura,pentru ca sub influenta streslui,nimeni nu gandeste limpede.
peste cativa ani,toate astea vor fi o amintire urata,si atat.vor trece toate,ca si cum nu ar fi existat,si tu vei avea un copil care iti va da bucurie,si cine stie,poate si toate vechile probleme cu sotul,vor fi fum.
dar in nici un caz nu vor trece,daca stai si nu faci nimic,in privinta asta....vorbeste cu ai tai.
sanatate si tie,si bebelui,si parintilor tai,dzeu sa fie cu voi,sprijin,si mangaiere la greu.
  citeaza   raspunde

imi pare rau prin ce treci si iti urez mult succes , dar nu pot sa ma aptin sa nu iti spun nu a fost frumos faptul ca ai facut un copil in afara casniciei pt caci sunt momente in viata un-i copil cand tatal nu-i ii va fi alaturi si copilui ii va fi greu ii va simti lipsa , ori cat de mult ai avea parinti langa tine si tu langa copil , dar acest copil nu va sti niciodata ce insemana mama si tata inpreuna sub acelasi acoperis formand o familie dim mama -tata si copilul/copii, nu vreau sa intelegeti gresit vrunul din voi, dar eu consider ca copii trebuiesc conceputi in timpul unei casnici nu in afara ei pt ca risti sa ii cresti singura , pt caci acel barbat nu isi va asuma responsabilitatea fata de el , eu o spun din propia experinta a fost aproabe la fel am avut matusi, unchi , verii, bunici , mama , dar dragostea tatalui meu niciodata ,.
  citeaza   raspunde

si daca ii concepi in cadrul unei casatorii nu risti sa ii cresti singura, sau ce?
Nu ma refer nici macar la divorturi - ci la procentul familiilor de pamplezir, in care figureaza un tata la intretinere. Citi chiar se implica in cresterea copiilor?!?! Si citi doar arunca cu buzduganul inainte sa ajunga noaptea acasa: sa fie mincarea calda in farfurie, curatenia gata, copiii adormiti si nevasta in pozitie, ca pazea, vine marele alb??!!
  citeaza   raspunde

''un copil in afara casatoriei'''...hm un copil e un dar nu 'o responsabilitate''e un intreg din fiinta noastra
(a amindorura ),ati incheia ''socotelile cu vata ''doar pt ca unul nu intelege acest dar (copilul)nu e solutie ,trebuie sa iti revii sa sti ca acest dar e al tau ,are nevoie de tine tu trebuie sa il ocrotesti iubesti si sa-l ;;slefuieti''..da e greu..dar e frumos iar in legatura cu el......FUGI ...de el nu te simti vinovata de nimic si iartate ca nu ai stiut cui sa iti oferi inima ,pretuieste pe cei care te ajuta uitai pe cei ce te fac sa suferi ,roagate si iti vei gasi cale spre ''fericire ''si inplinire si te vei putea bucura de dar si de bucuriile vieti
  citeaza   raspunde

Ba e o responsabilitate.
  citeaza   raspunde

orice dar e o responsabilitate... Orice si oricine la care tii e.
  citeaza   raspunde

Elena nu trebuie judecata ca a conceput un copil in afara casatoriei. S-a intamplat si nu cred ca si-a dorit asta. Copiii cresc si fara tata. Eu mi-am pierdut sotul acum 17 ani si de atunci imi cresc singura copiii. Ce arfi trebuit sa fac? Sa ma dau cu capul de pereti ca ai mei copii nu au tata? Nu.Am mers mai departe si am luptat din greu cu toate incercarile vietii pentru ca am doua responsabilitati majore de care sunt tare mandra. Chiar daca in permanenta ma confrunt cu tot felul de situatii dificile, uneori disperate, am capatat de-a lungul timpului un soi de indarjire ce ma determina sa nu am dau batuta. Elena curaj si numai bine iti doresc!
  citeaza   raspunde

Elena, situatia prin care treci tu are rezolvare. Depinde de modul tau de actiune. Si de sentimentele tale fata de tatal copilului.Mi-e greu sa cred ca iubesti o persoana cu astfel de caracter..., poate a fost candva iubire intre voi. Inceteaza sa speri ca va fi mai bine!!! Nu va fi!Un om violent in limbaj mai are un pas pana la violenta fizica.Daca nasterea copilului nu i-a trezit sentimentul de paternitate si manifesta indiferenta fata de copil,ce crezi ca simte pentru tine?
E adevarat, dezvoltarea armonioasa a unui copil are loc intr-o familie armonioasa. Cand nu e armonie intre parinti, intre parinti si copil, cand violenta, doar si de limbaj, este prezenta, armonia dispare. Refuza sa-ti cresti copilul in astfel de conditii! Mai bine singura!
Ai parintii alaturi. Ai incredere in ei,cu maturitatea lor vor sti sa va protejeze, daca si tu vei dori sa-i lasi sa o faca. Prezinta-le situatia, daca nu o cunosc deja, si cere sprijinul lor.
Cat despre amenintarile tatalui copilului, exista calea plangerii penale. Daca a recunoscut copilul si doreste sa-l viziteze, exista si aici legislatie care va protejeaza. Sfatul meu e sa uiti ca a existat vreodata in viata ta si sa te gandesti la un viitor in care prezenta lui sa fie complet exclusa in ceea ce te priveste. Veti fi legati, poate, de existenta celui mic, va fi tatal lui, daca doreste sa se manifeste ca atare.Dar tu, ca femeie, stai departe de el, altfel viata ta va fi un calvar din care-ti va fi mult mai dificil sa iesi decat din situatia de acum.Mult noroc!
  citeaza   raspunde

eu zic sa vorbesti cu familia,rudele tale frati,verisori ce probleme ai cu crestinul asta...Eventual sa il contonogeasca bine....te simte slaba de asta te ameninta....anuntai familia si amenita-l si tu....si mai anunta si politia
  citeaza   raspunde

De la: ingerasulluptator, la data 2012-07-15 22:14:54eu zic sa vorbesti cu familia,rudele tale frati,verisori ce probleme ai cu crestinul asta...Eventual sa il contonogeasca bine....



Crestineste...
  citeaza   raspunde

De la: quasaria, la data 2012-07-15 22:50:11
De la: ingerasulluptator, la data 2012-07-15 22:14:54eu zic sa vorbesti cu familia,rudele tale frati,verisori ce probleme ai cu crestinul asta...Eventual sa il contonogeasca bine....



Crestineste...
scuze am vrut sa scriu cretinul
  citeaza   raspunde

De la: quasaria, la data 2012-07-15 22:50:11
De la: ingerasulluptator, la data 2012-07-15 22:14:54eu zic sa vorbesti cu familia,rudele tale frati,verisori ce probleme ai cu crestinul asta...Eventual sa il contonogeasca bine....



Crestineste...
scuze am vrut sa scriu cretinul
  citeaza   raspunde

De la: garbo_5082, la data 2012-06-30 19:18:39Buna...
Ma numesc Elena, am 23 de ani si am un baietel de 5 luni.
Trec printr-o perioada in care cred imi doresc tot mai des sa imi inchei socotelile cu viata. Dar ma uit la acest copil (pe care doar eu mi l-am dorit si am hotarat ca orice ar fi nu renunt la el) si sper ca asa cum eu cedez in fata lui sa cedeze si tatal sau .
Si tot astept... insa cred ca astept degeaba!
Nu am intalnit in viata mea un om care sa minta mai mult si pentru orice sa gaseasca explicatie!
Si stiti ce e mai grav? Ca i-am propus sa ne despartim si a zis ca ma omoara daca facem asta , pentru ca inseamna ca mi-am gasit pe altcineva. (limbajul pe care il folosesc eu este frumos, nu pot reproduce cuvintele lui). Insa el nu se intereseaza de nimeni, vine o data pe saptamana si uneori uita sa se uite macar la baiat. Am auzit din surse cat se poate de sigure ca locuieste cu o alta fata .
Spuneti-mi va rog... cum sa rezolv problema si sa evit un conflict exagerat. Nu as vrea sa imi ranesc parintii si sa fac circ pe la usa pentru ca am niste parinti extraordinari care mi-au iertat tot si au invatat sa iubeasca acest copil mai mult ca pe mine!
eu zic sa vorbesti cu familia,rudele tale frati,verisori ce probleme ai cu cretinul asta...Eventual sa il contonogeasca bine....te simte slaba de asta te ameninta....anuntai familia si amenita-l si tu....si mai anunta si politia
  citeaza   raspunde

SUBIECTUL tau spune tot, Tu de fapt te minti singura. In viata putem minti pe oricine, insa pe noi insine NU. Cauta sa iti pui ordine in ganduri. Asta inseamna..
1. SA ITI STABILETI PRIORITATILE
2. SA STII CE VREI DE LA VIATA
3. SA STII CE ITI DORESTI DE LA O RELATIE
4. SA STII CE VREI DE LA UN BARBAT
5. SA TE CENTREZI PE TINE
Observ din cele scrise de tine ca ce spun altii este mai important, barbatul care de fapt nu exista iti ghideaza viata.
Ai un copil, atunci inseamna ca ti-ai asumat responsabilitatea pentru asta.Intradevar, este greu, insa nu imposibil. Trebuie sa iti faci viata cu fiul tau, si daca el va veni, va veni. Ce astepti de la acest barbat, daca il pot numi asta? MIla, vrei s ail faci sa se simta vinovat ca ti-a daruit un copil? vrei sa il faci sa isi asume responsabilitatea. El nu poate saracul si poate este prea tanar, poate vrea sa experimenteze,cunoasca, sa fie liber.
In final trebuie sa intelegi ca nu ce vrea el este important, ci ce tu iti doresti. Asta inseamna sa schimbi ceva in atitudinea ta, poate se va schimba si el si viata ta.

De fapt esti abia la inceputul vietii, si asta inseamna sa fii matur. Sa iti asumi, sa faci, sa iei decizii, sa stii ce vrei si sa actionezi...

Cu drag
Nicoleta Leahu
Psiholog
  citeaza   raspunde

Ai 23 ani si un copil cu un tata iresponsabil....mai departe...cine va intretine? din ce traiti? unde locuiti?
Te inteleg ca esti amarata, dar avand in vedere ca ti-ai dorit acest copil impotriva dorintei tatalui, atunci este numai responsabilitatea ta (daca ai crezut ca o sa-l legi de tine avand un copil impreuna probabil deja realizezi ca ai gresit), asa ca lasa gandurile negre si mobilizeaza-te sa-ti cresti copilul mai ales ca ai si ajutorul parintilor...nu mai esti de capul tau...nu mai poti face ce vrei, de acum, inainte sa faci ceva trebuie sa te gandesti intai la copil, doar ti l-ai dorit orice ar fi, si dupa la tine!!! Daca consideri ca relatia cu el nu mai merge, el avand deja pe altcineva , spune STOP!! Nu mai tine locul ocupat, esti tanara si oricand poate aparea altcineva!! Nu te crampona de o relatie care nu mai merge!!!Nu esti intr-o situatie fara iesire...doar ca trebuie sa vrei sa iesi!!!
  citeaza   raspunde

Raspunde Varianta pentru tiparire   
Mergi la: