Daca dragoste nu e...

Vreau sa va scot din traditionalele experiente personale si va invit doar la o vorbulita la o cafea... Toti stim acest citat al lui Preda (daca nu ma insel): Daca dragoste nu e, nimic nu e. Dar intr-o relatie e suficienta dragostea? Daca e dragoste, avem tot ce ne trebuie ca sa ajungem fideli replicii "pana moartea ne va desparti"?

nu inteleg de ce trebuie sa fim fideli replicii respective, si nu celuilalt? pana la urma cred ca ne impiedicam mult prea mult de lozinci socio-moralizatoare, in loc sa vedem ce putem face sa ne dedicam acelei relatii care ne implineste cu adevarat.
cat despre faptul ca dragostea ar fi sau nu de-ajuns, cred ca ea poate modela si metamorfoza. dar, repet, nu in acel sens in care sa resimtim transformarea ca pe un efort, ca pe ceva impotriva firii noastre, ci ca pe ceva ce trebuie sa fie, ce ne e noua insine eficient si implinitor. ...si care ne duce spre ceea ce vrem noi (sa fim), in cel mai optim mod.

`vorbesc cu autoritatea pe care mi-o da esecul.` (Scott Fitzgerald)

Nu e vorba de fidelitate replicii, cu toate ca ne place sa defilam cu niste citate care ni se par sic. Ma intrebam asa (nu ca as fi dormit rau pe o parte), daca iubirea de care vorbim toti poate sa rezolve toate problemele in cuplu. De unde atatea divorturi? Se stinge flacara iubirii sau iubirea e neputincioasa in fata orgoliilor, ambitiilor personale, in fata eului care nu vrea sa renunte la el insusi?

uite, Hermenn Hesse spunea ca fiecare om îşi are sufletul lui, pe care nu poate `să-l amestece cu altul`. doi oameni se pot îndrepta unul către celălalt, pot vorbi unul cu altul şi pot fi foarte apropiaţi, dar ca sufletele lor sunt ca nişte flori. fiecare a prins rădăcini în locul lui şi nici unul nu poate veni la celălalt, altminteri ar trebui să-şi părăsească rădăcina şi asta nu poate s-o facă. ca si florile, care îşi împrăştie mireasma şi sămânţa, oamenii doresc foarte mult să fie împreună; dar floarea nu poate face nimic pentru ca sămânţa să ajungă la locul potrivit, acest lucru îl face vântul, iar acesta vine şi pleacă mereu cum şi când îi e voia. ...

`vorbesc cu autoritatea pe care mi-o da esecul.` (Scott Fitzgerald)

si Ego-ul lui, esme... intr-o mai mare sau mai mica masura...:D
:))

"Singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist." (OCTAVIAN PALER - Viata pe un peron)

Esme, deci o relatie este vie si cu sanse de viitor doar cand cei doi se accepta alaturi , fiecare cu parfumul sau, fara sa tinda sa il smulga pe celalalt si sa il...altoiasca pe propria radacina? Privind din aceasta perspectiva, negam existenta conceptului doi in unu. Teoria mi se pare perfecta pentru o relatie si nu pentru dragostea in sine care din aceasta perspectiva ar capata un soi de rationalitate . Unde e farmecul nebuniei?

da, e cam rationala teoria lui hesse...si cam incompatibila cu tzacaneala amorului, macar in unele cazuri/la unele varste(vor spune unii forumisti).desi se vede si pe unele topicuri ca, taman mai tarzior ii apuca pe unii ikebanele sentimentale.:))
dragostea + putina pasiune te aduce in starea de a smulge radacinile alea, altoiesti de-a valma, mai rupi niste crengi, faci o gramada de mizerie, lucrezi cu manusi sau fara, cauti lumina naturala sau te dai mai la umbra...in fine, speri sa apuci sa vezi inflorescentele arbustului la care ai trudit.
asa-i in gradinarit :)))

"nu lua asa in serios viata, la urma urmei oricum nu scapi viu din ea!".

De la: eu_geminy, la data 2012-01-29 12:48:30si Ego-ul lui, esme... intr-o mai mare sau mai mica masura...:D
:))

ge, da, e si asta un considerent!
si acum, ca sa divaghez putin, m-am tot intrebat daca ego-ul e un apanaj sau, ma rog, o consecinta (demers inconstient, astfel) a cuplarii mecanismului de autoaparare si de supravietuire, asadar, ori e o tribulatie constienta prin care individul vrea - e in el asta si nu poate altfel, caci asa e construit -, sa-l ingenuncheze, sa si-l subscrie pe celalalt, fiindca (el, individul) s-a nascut razboinic, autoritar si nu poate trai altfel decat cucerind, supunand si primind onoruri.

ce m-a surprins cel mai tare e ca un astfel de raspuns mi l-a dat cineva care nu poate trai, nu poate respira si face pasi, decat incercand a-i modela si `disciplina` pe altii si urand a fi modelat. asta il scandalzeaza. (my brother) :D

`vorbesc cu autoritatea pe care mi-o da esecul.` (Scott Fitzgerald)

De la: ufishor, la data 2012-01-29 13:28:35da, e cam rationala teoria lui hesse...si cam incompatibila cu tzacaneala amorului, macar in unele cazuri/la unele varste(vor spune unii forumisti).desi se vede si pe unele topicuri ca, taman mai tarzior ii apuca pe unii ikebanele sentimentale.:))
dragostea + putina pasiune te aduce in starea de a smulge radacinile alea, altoiesti de-a valma, mai rupi niste crengi, faci o gramada de mizerie, lucrezi cu manusi sau fara, cauti lumina naturala sau te dai mai la umbra...in fine, speri sa apuci sa vezi inflorescentele arbustului la care ai trudit.
asa-i in gradinarit :)))

dap, asta da imagine complexa.

salutare pisicuta

"Un prieten este o persoana care stie totul despre tine si inca te place" E. Hubbard

juna, dragostea nu presupune doar `nebunii`, trairea la limita si descarcarea de cantitati industriale de adrenalina si alti neurotransmitatori, precum serotonina si dopamina sau mai stiu eu care pnm.
e-adevarat ca sub microscop dragostea presupune anumite aspecte si `disectii` bio-chimice! hahaha! incredibil, nu? :)))
aspectele astea sunt: dorinta, atractia, atasamentul si pb si altele. stim ft bine in ce consta manifestarea dorintei. cat depsre atractie, si pe asta o stim... esti lovit cu un fel de `bata` in cap, fulgerat ori trasnit si nu te mai poti gandi la altceva. iar toate astea se datoreaza acelor neurotransmitatori de care-ti spuneam, in cea mai mare parte. cel mai interesant lucru e ca serotonina e o substanta chimica care iti explica de ce te indragostesti si de ce noul partener sau cineva anume iti ocupa in continuare gandurile.

insa cel mai important aspect cred ca este si trebuie sa fie atasamentul, care vine si-i mentine pe oameni `legati`, `uniti` cat mai mult timp indelungat. si, mai mult ii face constienti de nevoile celuilalt (in special psiho-emotionale si afective), asteptarile lui, nazuintele lui, inspirandu-le demersuri extraordinare de a-l intampina.
ceea ce ma uimeste la oamenii care isi declama dragostea fata de X sau Y, e faptul ca spun cu atata nonsalanta si convingere `te iubesc`, dar nu pot concepe sa nu-l schimbe pe celalalt, daca el nu e tocmai dotat cu imbunatairile scontate. dragostea modeleaza, il face pe om sa-si dea seama el insusi ce trebuie sa faca pt a-l face fericit pe celalalt. chiar daca asta presupune o metamorfoza extraordinara si radicala. dar asa vrea el, asa simte. sa se dedice, sa-l bucure pe celalalt si sa-l faca sa se dezvolte ca individ si ca iubit/iubita. si nu e numai atat, dar el se simte excelent asa.

asadar, avem senzatia ori credinta ca noi singuri, fara vreun ajutor sau interventie exterioara, ne-am ales partenerul, dar nu suntem decat niste `fericite` victime ale subtilei strategii amoroase a naturii.

`vorbesc cu autoritatea pe care mi-o da esecul.` (Scott Fitzgerald)

De la: Juna, la data 2012-01-29 12:11:17Nu e vorba de fidelitate replicii, cu toate ca ne place sa defilam cu niste citate care ni se par sic. Ma intrebam asa (nu ca as fi dormit rau pe o parte), daca iubirea de care vorbim toti poate sa rezolve toate problemele in cuplu. De unde atatea divorturi? Se stinge flacara iubirii sau iubirea e neputincioasa in fata orgoliilor, ambitiilor personale, in fata eului care nu vrea sa renunte la el insusi?

Mai intai cred ca ar trebui sa definim clar ce intelegem prin dragoste.
Vad ca multi o confunda cu atractia fizica si atasamentul psihologic, dependenta afectiva de o persoana. O astfel de dragoste nu are cum sa reziste unor greutati reale si nici tendintelor egoiste de autoafirmare in detrimentul celuilalt si al relatiei. Pentru ca iubirea adevarata presupune sacrificiu de sine, renuntare la propriile dorinte, la visurile de auto-implinire atunci cand acestea il exclud pe celalalt. Iubirea e un act sinergic, presupune o comuniune fizica, spirituala si ideatica in care personalitatile celor 2 se acorda, prin renuntarea constienta si voluntara tot ce -ar putea afecta pe celalalt, chiar daca asta inseamna sa punem uneori in silenzio stampa propria personalitate.

O dragoste de felul celei definite de Sf Apostol Paul in prima epistola catre Corinteni, da, fara indoiala, rezista la orice presiune exterioara. Dar cati suntem oare la masura acestui model ideal de dragoste?
As fi ipocrita daca as zice ca eu as iubi astfel. Dar sper ca intr-o zi voi reusi s-o fac totusi.

Dragostea si bunurile ei.

1. De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator.
2. Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste.
4. Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste.
5. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul.
6. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar.
7. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.
8. Dragostea nu cade niciodata. Cat despre proorocii - se vor desfiinta; darul limbilor va inceta; stiinta se va sfarsi;
9. Pentru ca in parte cunoastem si in parte proorocim.
10. Dar cand va veni ceea ce e desavarsit, atunci ceea ce este in parte se va desfiinta.
11. Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil; judecam ca un copil; dar cand m-am facut barbat, am lepadat cele ale copilului.
12. Caci vedem acum ca prin oglinda, in ghicitura, iar atunci, fata catre fata; acum cunosc in parte, dar atunci voi cunoaste pe deplin, precum am fost cunoscut si eu.
13. Si acum raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

Smile! Tomorrow will be worse!

renuntarea constienta si voluntara la tot cel-ar putea afecta pe celalalt...
scuze, am batut prea repede si nu mi-am recitit postarea cu atentie inainte s-o trimit.

Smile! Tomorrow will be worse!

ditto

Smile! Tomorrow will be worse!

cri
faina duminica, nu? :P

"nu lua asa in serios viata, la urma urmei oricum nu scapi viu din ea!".

faina, ufulici, cam inghetata, dar faina

"Un prieten este o persoana care stie totul despre tine si inca te place" E. Hubbard

mmm. dragostea asta. Stiti bine ca eu nu ma pricep la crosetarea cuvintelor, dar

renuntarea la sine, da, e o dovada de dragoste. dar nu tine pe termen lung. Suntem croiti sa avem si bucati de egoism care mai devreme sau mai tarziu ies la suprafata.

"Un prieten este o persoana care stie totul despre tine si inca te place" E. Hubbard

De la: charmelen, la data 2012-01-29 14:18:50
O dragoste de felul celei definite de Sf Apostol Paul in prima epistola catre Corinteni, da, fara indoiala, rezista la orice presiune exterioara. Dar cati suntem oare la masura acestui model ideal de dragoste?
As fi ipocrita daca as zice ca eu as iubi astfel. Dar sper ca intr-o zi voi reusi s-o fac totusi.

mda, asta e ceva! si ma gandesc ca nici n-o sa reusim, atat timp cat ecuatia implica si un celalalt, cu viziunea si intelegerea proprii asupra lucrurilor. :D

adica, putem iubi ft bine asa, dar vom simti intotdeauna un pustiu, un mare gol, o mare neimplinire, atat timp cat celalalt nu rezoneaza si, chiar mai mult, nu e si nu poate fi cu tine.

`vorbesc cu autoritatea pe care mi-o da esecul.` (Scott Fitzgerald)

cri, e foarte important si cata elasticitate ii acorzi acestei "renuntari la sine"
nu consider aceasta renuntare abandon total, ci o mutare a radacinii in acelasi pahar, pentru a "inghiti" la fel cu celalalt, aceleasi substante, aceeasi cantitate
iar daca atunci cand sorbi mai cu nesat, observi ca radacina celuilalti se opreste din sorbit si te lasa sa " te saturi" simti ca renuntarea la sine este , de fapt, daruirea celuilalt
mai fetelor, v-ati propus sa sapati in latura mea romantica?
voi sapati direct pe sub radacinile mele

Moi, par moi-même. toujours.

"iar daca atunci cand sorbi mai cu nesat, observi ca radacina celuilalti se opreste din sorbit si te lasa sa " te saturi" simti ca renuntarea la sine este , de fapt, daruirea celuilalt "

daca ai un astfel de feedback ... sa-ti tot muti radacina in paharul cu pricina.

"Un prieten este o persoana care stie totul despre tine si inca te place" E. Hubbard

cri, poate parea cam pompos dar, daca asta spun, inseamna ca asta simt
si chiar daca eu mereu am fost o pofticioasa si am "mancat" la orice ora, neobservand ca celalalt a ramas flamand... cu rabdare, am invatat sa nu termin tot "din farfurie" si e un sentiment si mai placut, sa las loc, sa nu sufoc, sa nu las fara vlaga , tocmai pentru ca asta imi este in avantaj, imi asigura liniste si confort, imi da siguranta si ma ocroteste

Moi, par moi-même. toujours.

Mi s-a racit cafeaua intre timp.
Sa fiu al naibii, nu credeam ca ma voi impiedica de chimie si aici (am urat-o cu toate...radacinile mele si singurul lucru pe care l-am invatat era formula apei ) . De aceea poate si nu inteleg bine formula dragostei. Am observat totusi ca exact cand credeam ca stiu totul despre mine, aflu ca nu ma cunosc deloc si ma descopar total diferita de idealul pe care mi-l formasem in teorie. E usor sa faci teorie, practica e mai dificila. E usor sa pretinzi si mai greu sa oferi si, spunea cineva, e mai usor sa iubesti decat sa intelegi.

juna, dar ai nevoie da atat chimie pentru o cafea?
iar radacinile sunt...bio_logice....
acum, daca te pasioneaza bio-chimia, o fi vreo alta poveste

Moi, par moi-même. toujours.

De la: Juna, la data 2012-01-29 11:29:36Vreau sa va scot din traditionalele experiente personale si va invit doar la o vorbulita la o cafea... Toti stim acest citat al lui Preda (daca nu ma insel): Daca dragoste nu e, nimic nu e. Dar intr-o relatie e suficienta dragostea? Daca e dragoste, avem tot ce ne trebuie ca sa ajungem fideli replicii "pana moartea ne va desparti"?

Pai trebuie sa existe dragoste curata care izvoraste in inima si mintea omului prin smerenie si sa iubesti pe Dumnezeu,prin smerenie izvoraste gandirea curata..Dar pt a fii fericiti trebuie ca ambii parteneri sa o posede..Pt ca fiecare trebuie sa ofere si sa primeasca si sa se incurajeze unul pe celalalt..Nu ca unul sa nu ofere nimic si celalat sa ofere,,

Pt ca binele sa ne intre in instinct,,,si recunostinta trebuie sa insistam in ele..pana ce ele ne vor intra in instinct ca spalatul pe dinti,,,ca lucrurile pe care le facem zilnic din instinct..La inceput va fii putin cam greu ca sa iti coordonezi gandurile,dar daca insisti in lucruri bune si si rogi la Dumnezeu sa poti izbuti sa insisti bine..Vei reusi pt ca orice om va fii ceea ce el doreste.Numai sa si tu trebuie sa muncesti.....Dar intelepciune si energia vor fii de la Dumnezeu..............A fii credincios....Inseamna sa ai incredere in Dumnezeu si sa te lasi in voia lui....Sa iti smeresti mintea ca sa poti lasa lumina calazitoare a duhului sfant sa te ghideze,,,,sa te ajute sa gandesti pozitiv.............Pt ca Dumnezeu vrea sa spuna...Daca ma iubesti i-ai crucea si urmeaza-ma.....Sa te lepezi de oameni....Dumnezeu nu vrea ca oamenii sa traiasca singuri....sa te lepezi de oameni...Dumnezeu vrea sa spuna ca daca il iubesti pe Dumnezeu,trebuie sa te lepezi de cuvintele rele si invataturile rele ale oamenilor ,pt ca putini oameni te vor invata ceva de bine..De asta spune Dumnezeu asta,pt ca ne iubeste si nu vrea ca omul crestin sa ii lase pe oamenii pacatosi sa ii incurce mintea cu invataurile lor dracesti,si sa te predai voii lui Dumnezeu si te rogi la Dumnezeu sa te ajute sa discernezi ce este bine si ce este rau

De la: dor72_, la data 2012-01-29 15:06:12cri, e foarte important si cata elasticitate ii acorzi acestei "renuntari la sine"
nu consider aceasta renuntare abandon total, ci o mutare a radacinii in acelasi pahar, pentru a "inghiti" la fel cu celalalt, aceleasi substante, aceeasi cantitate
iar daca atunci cand sorbi mai cu nesat, observi ca radacina celuilalti se opreste din sorbit si te lasa sa " te saturi" simti ca renuntarea la sine este , de fapt, daruirea celuilalt
mai fetelor, v-ati propus sa sapati in latura mea romantica?
voi sapati direct pe sub radacinile mele

cam asa ceva dor, renuntare la sine inseamna daruire de sine, nu a te face pres in fata celuilalt. Pentru ca IUBIREA ADEVARATA NU POATE EXISTA DECAT INTRE DOUA FIINTE EGALE, RESPONSABILE SI LIBERE.

Smile! Tomorrow will be worse!

exista si femei care pretind asta, esme... si pot sa o faca elegant (nu e de admirat scopul, dar daca reusesc, bravo lor!), sau recurgand la tot felul de lovituri, inclusiv sub centura (caz in care dragostea isi cam sparge capul:D)...
cate bordeie, atatea obiceie...:)

"Singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist." (OCTAVIAN PALER - Viata pe un peron)

De la: esme, la data 2012-01-29 11:42:11nu inteleg de ce trebuie sa fim fideli replicii respective, si nu celuilalt? pana la urma cred ca ne impiedicam mult prea mult de lozinci socio-moralizatoare, in loc sa vedem ce putem face sa ne dedicam acelei relatii care ne implineste cu adevarat.
cat despre faptul ca dragostea ar fi sau nu de-ajuns, cred ca ea poate modela si metamorfoza. dar, repet, nu in acel sens in care sa resimtim transformarea ca pe un efort, ca pe ceva impotriva firii noastre, ci ca pe ceva ce trebuie sa fie, ce ne e noua insine eficient si implinitor. ...si care ne duce spre ceea ce vrem noi (sa fim), in cel mai optim mod.

Imi face mereu placere sa-ti citesc gandirea si simtirea!

De la: dor72_, la data 2012-01-29 15:44:28juna, dar ai nevoie da atat chimie pentru o cafea?
iar radacinile sunt...bio_logice....
acum, daca te pasioneaza bio-chimia, o fi vreo alta poveste

Sau bio_energia, dor!

De la: charmelen, la data 2012-01-29 14:18:50

De la: Juna, la data 2012-01-29 12:11:17Nu e vorba de fidelitate replicii, cu toate ca ne place sa defilam cu niste citate care ni se par sic. Ma intrebam asa (nu ca as fi dormit rau pe o parte), daca iubirea de care vorbim toti poate sa rezolve toate problemele in cuplu. De unde atatea divorturi? Se stinge flacara iubirii sau iubirea e neputincioasa in fata orgoliilor, ambitiilor personale, in fata eului care nu vrea sa renunte la el insusi?

Mai intai cred ca ar trebui sa definim clar ce intelegem prin dragoste.
Vad ca multi o confunda cu atractia fizica si atasamentul psihologic, dependenta afectiva de o persoana. O astfel de dragoste nu are cum sa reziste unor greutati reale si nici tendintelor egoiste de autoafirmare in detrimentul celuilalt si al relatiei. Pentru ca iubirea adevarata presupune sacrificiu de sine, renuntare la propriile dorinte, la visurile de auto-implinire atunci cand acestea il exclud pe celalalt. Iubirea e un act sinergic, presupune o comuniune fizica, spirituala si ideatica in care personalitatile celor 2 se acorda, prin renuntarea constienta si voluntara tot ce -ar putea afecta pe celalalt, chiar daca asta inseamna sa punem uneori in silenzio stampa propria personalitate.

O dragoste de felul celei definite de Sf Apostol Paul in prima epistola catre Corinteni, da, fara indoiala, rezista la orice presiune exterioara. Dar cati suntem oare la masura acestui model ideal de dragoste?
As fi ipocrita daca as zice ca eu as iubi astfel. Dar sper ca intr-o zi voi reusi s-o fac totusi.

Dragostea si bunurile ei.

1. De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator.
2. Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste.
4. Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste.
5. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul.
6. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar.
7. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.
8. Dragostea nu cade niciodata. Cat despre proorocii - se vor desfiinta; darul limbilor va inceta; stiinta se va sfarsi;
9. Pentru ca in parte cunoastem si in parte proorocim.
10. Dar cand va veni ceea ce e desavarsit, atunci ceea ce este in parte se va desfiinta.
11. Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil; judecam ca un copil; dar cand m-am facut barbat, am lepadat cele ale copilului.
12. Caci vedem acum ca prin oglinda, in ghicitura, iar atunci, fata catre fata; acum cunosc in parte, dar atunci voi cunoaste pe deplin, precum am fost cunoscut si eu.
13. Si acum raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

Este folosit cuvantul dragoste dar trebuie sa citim iubire, cred...

De la: Juna, la data 2012-01-29 13:20:16Esme, deci o relatie este vie si cu sanse de viitor doar cand cei doi se accepta alaturi , fiecare cu parfumul sau, fara sa tinda sa il smulga pe celalalt si sa il...altoiasca pe propria radacina? Privind din aceasta perspectiva, negam existenta conceptului doi in unu. Teoria mi se pare perfecta pentru o relatie si nu pentru dragostea in sine care din aceasta perspectiva ar capata un soi de rationalitate . Unde e farmecul nebuniei?

...sa nu uitam de lungimea de unda.....!

nebunia imbraca multe forme...

“Evil is just a point of view."

Postat foarte recent

Promotia zilei pe Kuponiada.ro
Doar 4 lei pentru o reducere de 50% la toate articolele de pe site-ul Sepci.ro, cu ocazia deschiderii showroom-ului