Amintiri care dor

Adese ori in clipe de tacere. cind flacara amintirilor se-aprinde

Ne umple inimile de durere,un dor ce fiinta-ntreaga,  o cuprinde

De cei ce-au fost si sint si vor ramine,parinti nostri dragi intodeauna

Caci ginduri despre ei ne sint stapine ,in noptile cind ne vegheaza luna

Mai auzim inca din departare,chemarile de acasa din pruncie

Si-n ochii-nlacrimati avem tabloul ,parintilor plecati in vesnicie

Cum praful  se asterne  peste-o carte  ,peste  povestea lor se astern anii

Ce mult muncit-au pentru noi sarmani,nu-i vom uita o vesnicie

Cum alergau din zori si pina-n noapte sa aduca-n casa noastra paine

Ce urme adinci li s-au brazdat pe fata in urma alergari zbuciumate

Caci si-au dorit copii lor sa fie la loc de frunte in viiata

Un loc la care ei nu au putut s-ajunga in viata lor atit de lunga

Am vrea sa fie linga noi parinti ,linga nepoti si stranepoti

Sa-i urmareasca cum le iasa dinti si calca primi pasi la ei in casa

Parinti ce GREU .........invingeti batrinetea si asteptati plingind o manghiiere

Sa vina prunci sa va-aline dorul si sa va ajute-n neputere

Incovoiati sub cirjele invechite, abea miscati slabitele picioare

Voi dragi parinti cu fetele sbircite VOI DATI CU ADEVARAT LUMI VALOARE

Sa va dea cerul binecuvintarea ,dorintele va fie implinite

Iar Dumnezeu prin marea-i indurare sa va dea zile lungi si fericite