Destainuire (pentru ca nimeni nu ma asculta)

Azi am vrut sa mor. A 8-a oara pe anul acesta. Si acum regret ca am luat cutitul din birou si l-am pus la locul lui in bucatarie. Stiti ce este ciudat? Ca astazi, dupa ce am plans de am rupt, am intrat pe mess si... Ei bine el mi-a mai demonstrat de ce sa traiesc. Un prieten bun, sarac, dar cu o pofta de a trai... El mi-a redat zambetul pe buze si datorita lui nu ma duc acum sa ma incui in baie si sa-mi tai venele...

Si vreau sa traiesc, sa ma lupt in continuare, chair daca e greu. Si stici ce? Sunt altii care n-au ce sa manance si nu-si curma viata? Eu am bani, invat bine... Dar NIMENI nu are incerdere in mine. Nici macar EU. Ceea ce vreau eu sa fac in viata e imposibil. NU VOI REUSI. Nu sunt altceva decat o visatoare. Doamne! Ce mi-as fi dorit sa mor atunci cand am avut ocazia... Cand eram singura in casa, cand a fost cat pe ce sa dea masina peste mine, cand am trecut neregulamentar de 2 ori special pentru "a muri". Dar sunt la fel de slaba ca si atunci. CINEVA nu ma lasa. CINEVA imi ofera CATE CEVA tocmai pentru a nu MURI. A sunat telefonul si mama mi-a spus ca ma iubeste, a vorbit el cu mine, mi-a ridicat o prietena moralul, am primit un ajutor neasteptat... Dar oare asta vrea soarta? Mi-e atat de frica sa lupt? Viata asta e asa de grea...

Eu in dupa-amiaza asta am spus: viata mi-a oferit numai urcusuri, e timpul pentru coborasuri. Iara ca a venit. Tata nu ma iubeste si ma considera o proasta. Bunica urla la mine si spune ca nu sunt indemanatica, ca n-o sa fac nimic in viata cu atitudinea mea. Mama nu petrece timp cu mine, caci nu locuim impreuna (eu locuiesc cu bunica, am fost crescuta de ea toata viata) si atunci cand vorbim ea spune despre serviciu si eu trebuie s-o ascult. Nu am cu cine vorbi pentru ca toata lumea crede ca viata mea e roz. Dar in adancul sufletului simt ca nimeni nu ma asculta. Nimeni nu ma intelege.

Vreau sa fac ceva in viata. Dar mi-e teama sa pasesc pe acel drum. Frica de nereusita. Frica pe care orice adolescent aflat la inceput de cariera o are. Eu am un vis de implinit, iar EL ma ajuta sa nu ma dau batuta. Sau DA. Nici eu nu ma inteleg.

Nu am scris acest post ca sa fac vreo reclama. L-am scris pentru ca sunt lucruri pe care nu le-am putut spune nimanui. Imi doresc sfaturi daca puteti sa-mi dai. Povesti ale celor care au trecut prin ce trec si eu acum. Va rog ajutati-ma. Ajutati-ma sa nu ma mai gandesc la sinucidere. Desi uneori asta pare sa fie singura solutie. Va rog mult! Ajutati-ma!