ghid pentru o viaţă împlinită
Info
x
info
 
 


Info
x
info
 
 

Toio34

Date personale:

Sex: masculin

Varsta: 37 de ani

Localitate: Pitesti

 

Descriere personala:

Prietenii lui Toio34

Toio34 nu are nici un prieten adaugat!
Vezi toate pozele | Toate pozele comunitatii | Toate videoclipurile comunitatii

Poza adaugata de Toio34
De la Toio34 in DIVERSE
la 11 Aug 2016, 13:33

Poza adaugata de Toio34
De la Toio34 in DIVERSE
la 29 Iul 2016, 09:54

Poza adaugata de Toio34
De la Toio34 in DIVERSE
la 23 Iul 2016, 20:49

Poza adaugata de Toio34
De la Toio34 in DIVERSE
la 22 Iul 2016, 12:06

Poza adaugata de Toio34
De la Toio34 in DIVERSE
la 20 Iul 2016, 11:16

Poza adaugata de Toio34
De la Toio34 in DIVERSE
la 15 Iul 2016, 11:28

Poza adaugata de Toio34
De la Toio34 in DIVERSE
la 10 Iul 2016, 14:41

Poza adaugata de Toio34
De la Toio34 in DIVERSE
la 5 Iul 2016, 14:56

Poza adaugata de Toio34
De la Toio34 in DIVERSE
la 30 Iun 2016, 13:30

Poza adaugata de Toio34
De la Toio34 in DIVERSE
la 28 Iun 2016, 17:20

Poza adaugata de Toio34
De la Toio34 in DIVERSE
la 26 Iun 2016, 10:44

Poza adaugata de Toio34
De la Toio34 in DIVERSE
la 25 Iun 2016, 16:04

Poza adaugata de Toio34
De la Toio34 in DIVERSE
la 23 Iun 2016, 16:13

Poza adaugata de Toio34
De la Toio34 in DIVERSE
la 10 Iun 2016, 15:52

Poza adaugata de Toio34
De la Toio34 in DIVERSE
la 9 Iun 2016, 12:12

Poza adaugata de Toio34
De la Toio34 in DIVERSE
la 7 Iun 2016, 12:07

Poza adaugata de Toio34
De la Toio34 in DIVERSE
la 2 Iun 2016, 19:50

Poza adaugata de Toio34
De la Toio34 in DIVERSE
la 27 Mai 2016, 21:54

Poza adaugata de Toio34
De la Toio34 in DIVERSE
la 26 Mai 2016, 11:12

Poza adaugata de Toio34
De la Toio34 in DIVERSE
la 23 Mai 2016, 14:13

Poza adaugata de Toio34
De la Toio34 in DIVERSE
la 22 Mai 2016, 12:29

Poza adaugata de Toio34
De la Toio34 in DIVERSE
la 13 Mai 2016, 19:39

Poza adaugata de Toio34
De la Toio34 in DIVERSE
la 10 Mai 2016, 22:47

Poza adaugata de Toio34
De la Toio34 in DIVERSE
la 5 Mai 2016, 20:01



Blog (0 posturi)

Toio34 nu are nici o inscriere pe blog.
Citat favorit
necompletat
Carti favorite
necompletat
Filme favorite
necompletat
Trei dorinte
necompletat
Unde ar vrea sa locuiasca
necompletat
Ultimele intrebari postate
Nu a postat nici o intrebare
Ultimele raspunsuri postate
Nu a postat nici un raspuns
Comentarii pe forum

Data Topic Comentariu
11 Aug 2016, 13:38 ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL! RÂNDURI PENTRU DOMNIȘOARE (20)

PATRIA

Îndatoririle cetățeanului

-I-

Statul suntem noi, fiindcă în virtutea votului luăm parte la guvernare. Cum nu există drepturi fără îndatoriri, fiecare român are deci îndatoriri faţă de Stat.

-II-

Prima îndatorire a cetățeanului e fidelitatea arătată Ţării. Ea se manifestă în principal prin atașament pentru propria naționalitate. Renegarea calității de român e condamnabilă și nu se poate justifica prin nimic. Apartenența la Națiune, interesul național sunt mai presus de orice. Nesocotirea lor e o crimă.

-III-

A doua îndatorire a cetățeanului e respectarea legilor. Avem posibilitatea de a contesta în instanță prevederi legale nedrepte, dar după ce s-a dat o hotărâre judecătorească definitivă, trebuie să ne conformăm. Dacă fiecare ar decide cu de la sine putere, când să asculte sau când să nu asculte de legi, s-ar instaura anarhia. Disciplina ne face să fim ca un singur trup, altfel spus ne dă unitate, forță. Socrate și-a acceptat condamnarea la moarte, deși era nevinovat. „Dacă Patria e rea cu noi, s-o convingem să fie mai bună, iar dacă nu reușim, să-i acceptăm deciziile fără să protestăm”, a spus el. Marele filozof vedea pe bună dreptate în legi voința Patriei. Avem totuși posibilitatea de a îmbunătăți legislația. Civilizația însăși nu e, la drept vorbind, decât rezultatul perfecționării continue a normelor juridice. Reglementărilor legale în vigoare le datorăm însă supunere necondiționată.

Reprezentanților legii în exercițiul funcțiunii li se cuvine la fel de mult respect ca legilor înseși. E ce românul uită uneori. El îi ridiculizează cu dragă inimă pe toți cei ce au autoritatea. Nimic nu e mai contrar interesului Țării, deoarece o autoritate care nu se bucură de stimă e acceptată greu. De altfel autoritatea e independentă de calitățile bune sau rele ale persoanelor. Dacă un polițist îmi cere să mă legitimez ca să mă amendeze pentru că am traversat când era roșu la semafor, nu lui mă supun, ci majorității care vrea ordine pe străzi. Acest principiu se aplică tuturor celor care au o funcție publică.

-IV-

Reînființarea serviciul militar general e de dorit, întâi pentru că avem dreptul să ne pregătim pentru apărarea Patriei, apoi din cauza pericolelor la care ne expune poziția noastră geografică. Serviciul militar, tribut de timp, de efort susținut când e pace și tribut de sânge când e război, e greu de efectuat. Nu e ușor să renunți la interesele personale, la studii sau la confortul vieții civile. Numai că fără o armată puternică Națiunea nu va fi în stare să-și apere teritoriul și cetățenii. De aceea e necesar ca slujirea Țării sub drapel să fie asumată de noi toți.

-V-

Impozitul propriu-zis e o altă îndatorire inseparabilă de calitatea de cetățean. Statul făcând investiții de interes obștesc, întreținând o poliție pentru asigurarea liniștii în interior și o armată pentru a ne apăra de agresiuni externe, cheltuie sume mari și e drept ca noi, cei care profităm de avantaje, să ne aducem contribuția. Nu noi hotărâm taxele, ci persoanele alese de noi prin vot. S-a căutat ca stabilirea valorii impunerilor să fie cât mai echitabilă și se fac eforturi pentru a o îmbunătăți. Neplata impozitului e furt. Refuzându-ne partea, fiscalitatea va apăsa mai greu pe umerii celorlalți. Datoria cetățeanului e să-și achite dările, să conteste legal abuzurile și, mai ales, să-și aleagă reprezentanți preocupați de buna administrare a banului public.

-VI-

De reprezentanții noștri în conducerea Statului depinde totul. O obligație esențială a cetățeanului e prin urmare votul. Nu am greșit când am spus obligație. Se vorbește despre dreptul de vot, când ar trebui să se vorbească despre obligația de a vota. Nu ne e îngăduit să ignorăm scrutinul. E necesar ca fiecare să țină cont când alege, nu de preferințele sale, ci de interesul general și fie că e vorba de un consilier local, de un deputat sau de un senator, să opteze onest pentru cel mai bun.

-VII-

Calitatea de cetățean e adevăratul scop al existenței sociale a omului. Femeile sunt în același timp cetățene, soții de cetățeni și mame de cetățeni. Înțelepciunea lor se vede când acționează sau când îi sfătuiesc pe cei care acționează. Această înțelepciune e rezultatul unor experiențe trăite. Primind uneori lovituri dureroase ca urmare a întâmplărilor din viața lor sau a celor dragi lor, femeile sunt nevoite să fie atente la evenimente pentru a-i putea sfătui pe aceia pe care sunt chemate să-i îndrume. Greutățile prezentului au modificat caracterul bărbaților obligându-i la mai multă seriozitate, prin urmare nici femeile nu pot da dovadă de ușurătate sau de frivolitate.

Popescu Angela
Citeste tot subiectul
21 Iul 2016, 12:18 ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL! RÂNDURI PENTRU DOMNIȘOARE (19)

PATRIA

Patriotismul

-I-

Iubirea pentru Familie, iubirea pentru semeni se contopesc într-un sentiment general greu de definit și atotputernic, iubirea de Patrie.

Educația poate dezvolta acest sentiment, dar nu-l poate crea, fiindcă există dinaintea ei. Patriotismul e sursa eroismului și baza vieții Națiunii. Pentru orășean, Patria e teritoriul pe care s-au succedat generațiile trecute, pe care se vorbește aceeași limbă și pe care se aplică aceleași legi, adică o realitate cam abstractă. Țăranului Patria îi e mai aproape de inimă. El iubește în Patrie obiectele cu care lucrează, terenul pe care-l cultivă și imaginile sensibile care i-au devenit sentimente. Există însă la fel de mult patriotism la oraș ca la sat. Orășeni sau țărani vom munci, vom lupta și la nevoie ne vom da viața ca Patria să trăiască.

Iubirea de Patrie ne rămâne în suflet indiferent de împrejurări. Patria e pentru noi ca o mamă și-i simțim lipsa, când suntem departe de ea. Frontiera e adesea o linie imaginară. Mașina străbate șoseaua. În față două drapele flutură pe două clădiri diferite aflate la o oarecare distanță. Unul e tricolorul nostru, e emblema pentru care au murit înaintașii, e simbolul ființei imperceptibile și totuși atât de concrete, atât de vii, pe care tocmai o părăsim, Patria, celălalt reprezintă același lucru, dar pentru alții. Mașina trece. Nu s-au schimbat nici cerul, nici peisajul, dar ne par diferite și la prima oprire, la auzul altei limbi decât româna, ne simțim ca exilați. La unii acest sentiment devine dor de Țară. În străinătate, întâlnirea întâmplătoare cu un compatriot necunoscut e, chiar și pentru cel mai rece dintre oameni, asemenea întâlnirii cu un prieten vechi.

-II-

Idea de Patrie, etimologic „pământul părinților”, a dominat antichitatea. „Trecătorule du-te și spune Spartei că am murit pentru legile-i sfinte!” Iată, cu Leonidas la Thermopyles, patriotismul grec! Și în Imperiul Roman patriotismul era o virtute apreciată. Pentru roman erau mai importante bogăția și prestigiul Romei decât bogăția și prestigiul său. În timpuri mai apropiate de noi, Națiunile s-au format treptat din amestecarea unor neamuri diverse și multă vreme au fost o puzderie de Sate mărunte.

Ar fi nedrept față de istoria noastră să susținem, cum fac unii, că idea de Patrie e în mod esențial modernă. Că ea a fost confundată în evul mediu cu voievodatele e posibil, dar în vremurile acelea voievozii personificau Patria. Nu e mai puțin adevărat că din a doua jumătate a secolului al XIX-lea sentimentul național s-a dezvoltat mai rapid. De atunci conceptul de Patrie s-a eliberat, a căpătat amploare, concept puternic și viu, concept făcut dintr-un trecut de luptă, din speranța într-un viitor mare și din voința de a fi uniți și de a rămâne uniți. Dorința noastră de unitate națională e sufletul României, forța ei.

-III-

Patriotismul a fost acuzat că ne face intoleranți față de străini. Globalismul e considerat de unii un ideal superior. Fără îndoială solidaritatea universală ne cere să-i considerăm frați pe toți oamenii, dar frați cu adevărat nu ne sunt decât conaționalii noștri de care ne leagă sângele. Fraternitatea universală nu exclude alte sentimente și Patria mondială, dacă va exista vreodată, va fi o asociere de Patrii. Inima noastră, oricât de mare ar fi, se poate atașa numai de ce îi e aproape, de ce-i apare într-o formă precisă, perceptibilă.

Iubirea de Patrie cuprinde iubirea pentru ai noștri, pentru pământul nostru, pentru tradițiile noastre, pentru religia noastră creștin ortodoxă, pentru limba română, toate lucruri care fac parte din noi, așa cum noi facem parte din ele. Niciun om cinstit nu se poate imagina fără Patrie, izolat, lipsit de îndatoriri și de drepturi. Patriotismul e cel mai puternic sentiment superior. El a inspirat fapte supraomenești, el e un ideal mai presus de interesele personale. S-a constatat că Țările sărace, dezmoștenite, triste sunt iubite puternic de copiii lor, dovadă că Patria e îndrăgită pentru ea însăși, nu pentru frumusețea, prestigiul sau bogăția sa.

-IV-

După cum orice medalie își are reversul ei, patriotismul își are și el părțile sale rele. De trufie nu e scutit nimeni. Popoarele expansive o manifestă deschis, cele mai rezervate o ascund, dar disprețul lor tăcut pentru alții e la fel de mare. Oamenii de naționalități diferite se înțeleg de regulă destul de greu între ei. Firesc ar fi să dăm dovadă de îngăduință reciprocă pentru a putea conviețui. Totuși unora le pare inadmisibil că, nefiind conaționalul lor, ești diferit de ei. Or acesta nu mai e patriotism, sentiment nobil și mare, ci o caricatură a lui.

În ciuda scăderilor sale, patriotismul, deformat uneori ca orice ideal ce trece prin inima imperfectă a oamenilor, merită cu prisosință să-l cinstim. El ne permite să existăm ca Națiune, el ne asigură demnitatea, unitatea și specificul, el ne dă un bun comun de apărat, Țara și același țel, progresul ei. Mai presus de interesul personal, Patria e mobilul grandios al muncii și al eforturilor. În caz de pericol, ea transformă indivizii făcând-i puternici pe cei slabi.

-V-

Am greși, dacă ne-am imagina că patriotismul nu are nimic comun cu feminitatea. Femeile sunt, dimpotrivă, mult mai datoare să-și iubească Patria, ca să poată transmite acest sentiment copiilor lor și ca să le insufle un principiu ce poate fi rezumat în următoarea propoziție: „Vă datorați timpul, averea și viața slujirii Țării”. Cuvinte viguroase ce se regăseau în trecut pe buzele majorității mamelor. Multe femei din prezent se dezinteresează de problemele naționale. Invocând diverse pretexte pentru a-și justifica atitudinea, ele scapă din vedere că sunt parte a Națiunii ca și bărbații. Acelea care sunt înclinate să sacrifice iubirea de Patrie pentru interesele proprii e necesar să se întărească sufletește și să-și spună că au la rândul lor obligații față de mama noastră comună.

Femeile, la fel ca bărbații, pot fi de folos Patriei și crescându-și reputația prin fapte, prin dezvoltare morală proprie. Strădania de fi un cetățean mai bun, mai util e un alt mod de a fi patriot. În Patrie trăiesc și săraci. O formă de manifestare a patriotismului femeilor e colaborarea lor la ușurarea suferințelor sociale. Aici ele găsesc un mod de a-și folosi admirabil calitățile și de a-și servi Țara.

-VI-

Nu ne aparținem doar nouă, ci și Patriei. Indiferența față de ea, refuzul de a lucra constant pentru dezvoltarea ei au consecințe negative și asupra societății, și asupra fiecăruia dintre noi. Iată ce ar trebui să știe mai ales femeile, pentru că influența lor, deși indirectă, e decisivă. Ele dau Națiunii forță morală. Femeile cu dragoste de Țară își transformă soții și copii în cetățeni admirabili. Femeile bune, cinstite, la care patriotismul lasă de dorit, își transformă soții și copiii în persoane comode și egoiste.

Popescu Angela
Citeste tot subiectul
30 Iun 2016, 13:28 ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL! DE-AM SĂ UIT...
autor necunoscut

Iubită mamă de-am să uit,
Cum dulce tu m-ai legănat,
În miez de nopți
Sub ale prispei albe bolți,
Să fiu iertat!

Iubite tată de-am să uit,
Coasa ce-n mână tu mi-ai dat
Şi primul snop,
Ce-n dimineață l-am legat,
Să fiu iertat!

Iubite dascăl, de-am să uit
Întâiul "A", ce-am desenat
Tremurător
Sub aurul castanilor,
Să fiu iertat!

Iubita mea de voi uita
Întâiul "Te iubesc" rostit,
În parc târziu,
Lângă lacul argintiu,
Să fiu iertat!

Copilul meu, de-ţi voi uita
Întâiul gângurit sfios,
Ce m-a chemat
În noapte lângă micu-ţi pat,
Să fiu iertat!

Prietene, de voi uita
Priceperea, căldura ta,
Ce-n munca mea
Mereu cu drag mă ajuta,
Să fiu iertat!

Dar dacă-n luptă voi uita,
Prin plumb, prin foc şi prin nămeți,
Cuvântul ce ţi-am dat cu jurământ,
Tu, Patria mea, să nu mă ierți!
Citeste tot subiectul
30 Iun 2016, 13:18 ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL!
De la: heartbit, la data 2016-06-28 18:51:08
De la: Toio34, la data 2016-06-28 17:29:12Amor patriae nostra lex. = Iubirea de Patrie e legea noastră.

intamplator stiu ce inseamna, nu aveam nevoie de traducere!
dar va dati romani si va puneti statusuri si tot felul de etichete in alte limbi!
despre asta era vorba, dar nu ma mir ca n-ai inteles, mai ales cata vreme nu faci decat sa umpli forumul cu texte copiate de pe unde iti vine la indemana!
atat timp cat nu spui nimic de la tine, copiaza linistit in continuare ca tot asa linistit nimeni nu o sa stea sa iti citeasca copierile!

Dacă vreunul din prietenii mei postează texte ce nu-i aparțin, demascați-l. Vă rog să precizați însă de unde s-a „inspirat” (lucrare, autor, capitol, pagină).
Citeste tot subiectul
28 Iun 2016, 17:30 ROMÂNIA APĂRĂ-ŢI SUFLETUL! SĂ ALEGEM CURAJUL DE A TRĂI!

-I-

Problema națională va exista cât timp va exista şi Poporul nostru. Așezarea geografică ne-a obligat, ne obligă și ne va obliga să ne confruntăm mereu cu adversari mai puternici ca noi. A fi sau a nu fi e, în concizia ei tragică, formula vieții noastre. Un mod bun de abordare a problemei naționale e apărarea fermă a tot ce e românesc.

În ultimii douăzeci şi șase de ani problema națională a fost ignorată. Ideea românească, sentimentul românesc sunt în regres. Martori sunt Ţara şi sufletele noastre. O Națiune care se neglijează pe sine nu imprimă Ţării pecetea sufletului său. Ce am făcut cu chipul blând al României?

La sate stilul caselor, îmbrăcămintea, viaţa de Familie sunt tot mai străine de tradițiile noastre. La orașe aspectul şi limbajul comerțului, reclamele, clădirile noi nu au nimic românesc.

Ne rămâne, e adevărat, reduta sufletelor noastre, dar şi ea se clatină. Sunt tot mai mulţi cei care nu mai păstrează în inimile lor decât urme vagi ale ideii naționale, ale idealului românesc, ale datoriei de român. Într-o zi am pus o întrebare simplă unor prietene: „Ce e un român?” şi ele mi-au răspuns cu toată seriozitatea: „E o persoană care nu știe cine e.” Prietenele mele mi-au relevat imprecizia, confuzia noastră în chestiuni vitale. Şi câte atitudini, câte slăbiciuni nu ne arată ce suflet șovăielnic avem!

-II-

Principalul barometru al vieții noastre naționale e starea limbii române, legătura ei cu inimile noastre. A crescut numărul celor care vorbesc şi scriu mai bine românește, dar a crescut şi numărul celor care nu se mai simt atașați de română. Ar trebui să luăm în serios acest avertisment. Limba noastră maternă riscă să ajungă pe un plan secund.

Avem o viaţă economică anapoda. De douăzeci şi șase de ani repercusiuni teribile au adus în aproape fiecare cămin suferință şi chiar mai mult decât suferință, umilință. Ignorarea fenomenală a raporturilor dintre economic şi naţional ne afectează nu doar viaţa materială, ci şi demnitatea şi libertatea.

Răul nostru are un nume: disoluția sentimentului naţional. E uluitor că unii spun că suntem naționaliști, când de fapt ne-am abandonat idealurile şi am frânt aripile aspirațiilor noastre. Ideea de Națiune, ideea de Stat românesc, de Ţară nu mai sunt un imperativ viu pentru o parte dintre noi. Am devenit un Popor care nu mai știe ce vrea şi încotro se îndreaptă și niciun Popor care şi-a pierdut busola nu a putut să-şi dea o viaţă coerentă, dreaptă şi viguroasă.

-III-

Evoluția actuală a Europei şi a lumii e neliniștitoare. Niciodată sufletul şi viaţa nu ne-au fost mai amenințate. Dar cu amenințări teribile ne-am confruntat mereu. Lupta strămoșilor noștri cu puhoiul migrator, după părăsirea Daciei de către romani, a fost dură. Cine, în anul 271 d.H., ar fi pariat pe viitorul nostru? Şi totuşi nu am pierit.

Se face simțită în lume o atmosferă puţin favorabilă Țărilor și Națiunilor. Dar trebuie să vedem în asta o fatalitate mai presus de virtutea defensivă a unui Popor dârz, decis să reziste? Nu! În faţa factorilor distructivi externi ceea ce se poate vedea la noi sunt forțe de reacție inactive, funcții de veghe care nu se exercită şi sentimente naționale care sunt contracarate.

Suntem în posesia unor comori inestimabile: o cultură originală şi o Religie capabilă prin bogăția sa spirituală să formeze oameni virtuoși, Familii puternice şi o Națiune omogenă. Ce ne împiedică să le cerem legal, pașnic acelora dintre politicienii noștri, preocupați doar de propriile lor interese, să-şi facă datoria faţă de Națiune şi de Ţară? Ce ne împiedică să luăm din cultura noastră, din credința noastră creştin ortodoxă tot ce ne pot oferi?

-IV-

Nu prea avem de ce să facem caz de faptul că suntem români, se vor grăbi să spună unii. Dintre miracolele trecutului, miracolul românesc nu e cel mai răsunător, dar e neîndoielnic cel mai emoționant şi nu există oameni generoși pe care să nu-i impresioneze. E incontestabilă tăria morală a unui Popor care prin dârzenie, statornicie şi voinţă şi-a refăcut Statul şi unitatea după două mii de ani de istorie potrivnică.

Să nu ne renegăm calitatea de români e o necesitate din punct de vedere economic. Ce mai păstrează Ţara noastră din originalitatea sa românească e un capital considerabil. De refacerea specificului nostru naţional va beneficia întreaga economie. Români profund, români până în străfundul sufletului, ni se va întâmpla ce i se întâmplă oricărui Popor care îşi păstrează identitatea, vom deveni creatori de produse industriale şi artistice originale cu mare căutare pe piaţă. Calculați locurile de muncă şi sumele enorme pe care le-am pierdut, pentru că nu ne-am condus afacerile cu simț patriotic sau măcar cu bun-simț! Dacă avem un nivel de trai scăzut, nu e din cauză că am fost prea români, ci pentru că nu am fost destul de români.

-V-

E un fenomen social curent într-o Ţară dominată ca o parte a populației să pactizeze cu străinii. Se pare că un astfel de rol a fost atât de dorit de unii că nici nu vor să mai audă de altceva. Îi rog pe acești concetățeni ai noștri să nu uite că sunt români.

O mare responsabilitate le revine gânditorilor, scriitorilor, publiciștilor, artiștilor. Nu pledez pentru înregimentarea intelectualității sub drapelul naţional, deşi e de dorit. Ar fi însă excesiv dacă aș vrea ca unii intelectuali să nu mai susțină globalizarea, laicizarea şi imoralitatea? În momente grele, ca acum, nu ar fi de datoria tuturor intelectualilor noștri ca, uneori, să coboare în for pentru a ajuta Poporul să-şi rezolve problemele de viaţă colectivă?

-VI-

Nu ne poate fi indiferent nouă, ca ortodocși, că suntem un Popor mare sau un Popor mic, un Popor sclerozat, demn de dispreţ sau un Popor robust şi mândru. Când ne lăsăm viaţa publică să se degradeze, când părem că nu putem face din Ţara noastră un Stat puternic, când în faţa adversităților luăm o atitudine resemnată, dezmințim vitalitatea şi demnitatea ortodoxismului nostru.

Credința noastră creştin ortodoxă ne învaţă smerenia faţă de Dumnezeu şi supunerea faţă de autoritățile legitime, nu slugărnicia, servitutea, închinarea la arginți, imoralitatea abjectă, tăcerea lașă. Nicio altă credinţă nu a arătat omului, ca ortodoxia, măreția lui de purtător al chipului lui Dumnezeu. Să nu trăim în genunchi, să ne ridicăm, să ne apărăm pașnic, dârz, perseverent ființa națională şi sufletul. Între a dispărea resemnaţi şi a trăi curajos să alegem curajul de a trăi.

Pârvu Ana Maria
Citeste tot subiectul

Ultimele stiri din Forum
×
Forum