bun

astea sunt teorii pe care le stim cu totii: dac bebe doarme ori ai avut noroc ori s-a intamplat ca teoriile aste asa functioneze pe bebelusul tau. adevarul e ca fiecare copil are ritmul lui si stimulii sai apartte la care reactioneaza, si o lista intreeaga de teorii nu foloseste la nimic daca nu stii sa ii "citesti" tu comportamentul si nu gasesti tu mijloacele de a-l linisti. Eu in articolul astanu am gasit nimic nou fata de ce stiam deja... Iar cu "lasa-l sa planga sa se linisteasca singur"... mie asta mi se pare o prostie: degeaba NU plange, sigur ii e rau cu ceva, nu am vazut om sa planga din placere! Si daca nu il bagi in seama , pe langa raul care i-a provocat plansul, ii mai creezi si sentimentul ca nu iti pasa de el... Si sa fim seriosi, da poate ca "profita " de atentia ta, dar macar sa profite acuma , ca mai tarziu nu o sa mi vrea el atata atentie( nu am vazut adolescenti care sa planga dupa mama sau care sa vrea sa doarma cu parintii in pat etc) Eu sunt de parere ca bebe cat e mic si neajutorat trebuie sa fii langa el cat mai mult. Punct. Are la dispozitie tot restul vietii sa planga neconsolat , sa stea singur etc.

si... pe lanaga partea cu rasfatul... sa stiti ca bebelusii chiar pot avea cosmaruri (s-a demonstrat ca viseaza inca din burta mamei) - eu pe andrei l-am prins plangand in somn: ce credeti, plangea de bucurie? ca sa nu mai zic ca poate ii doare ceva si nu stiu sa zica. cat despre rasfat.. eu zic ca are si el rostul lui: credeti ca un copil de la orfelinat pe care nu-l rasfata nimeni si care e lasat sa planga in voia lui e cu ceva mai fericit sau mai independent (a se intlege capabil sa se descurce singur in sensul pozitiv al cuvantului, nu pe cai violente) decat unul "rasfatat" de parinti prin tinutul in brate?