Super!

Comentarii pe articolul "Copilul singur la parinti"

nickoleta99
Trimis de nickoleta99 la 20 Martie 2008, ora 08:05
Fosrte bun articolul. Eu am o fetita de 4 anisori si eram hotarata sa nu mai fac nici un copil. Dar dupa ce am citit acest articol nu mai sunt asa de sigura. Cred ca nu este bine ca un copil sa fie singur la parinti, deci.....
Ma gandesc sa-i fac un fratior sau o surioara Lorenei!
V-am pupat!
 
albinuta24
Trimis de albinuta24 la 20 Martie 2008, ora 09:28
Un articol foarte bun.Baietelul meu are 3 ani si eu mai vreau un copil o fetita . Dar ce facem in cazul in care nu avem o bunica sa ne ajute ,un ajutor ?
 
ancutac
Trimis de ancutac la 20 Martie 2008, ora 09:40
Eu am fost singura la parinti si toata copilaria mea mi-am dorit sa am o surioara sa ma pot juca cu ea cand ploua si era frig afara. De atunci mi-am promis sa fac cel putin 2 copii. Dupa primul copil am zis gata...e prea greu...dar dupa un timp mi-am amintit ca mie mi-a fost greu sa fiu copil unic...Am doi copii acum..un baietel de 6 ani si o fetita de 3 si jumatate...care se joaca imepreuna, merg la gradinita impreuna..se mai si cearta dar sper sa aiba o relatie foarta buna si in viitor...
 
ikarinusa
Trimis de ikarinusa la 20 Martie 2008, ora 14:04
si eu as fi vrut doi copii,dar desi fetita mea are 2 ani si jumatate,deci ar trebui sa fie mai usor pentru mine,nici nu ma gindesc sa mai fac un copil.eu inca ma resimt dupa nastere,in sensul ca sunt mereu obosita,ametita,satula de stat in casa,facut curatenie si ingrijit fetita.am nevoie de societate,de oameni in jurul meu,de mers la serviciu,intr-un cuvint de "altceva".si eu am o sora,cu care nu m-am inteles deloc,fiecare isi vedea de treaba ei si sincer o invidiam pe prietena mea,care era singura la parinti,din punct de vedere material,desigur.asa ca eu ma opresc aici,nu as mai putea sa o iau de la capat sub nici o forma.
 
simona_malureanu
Trimis de simona_malureanu la 21 Martie 2008, ora 12:37
si eu am doua fetite de 11 si 5 ani, dar nu sfatuiesc pe nimeni sa ramana la ideea unui singur copil. Desi nu am avut nici un ajutor de nicaieri in ceea ce priveste cresterea fetitelor (nu m-au ajutat parintii fiind departe de ei, iar bona nu mi-am permis financiar), sotul meu a fost aproape de mine si acum suntem mandri de ele. Nimic nu este imposibil cand iti doresti, iar eu pot spune ca am trecut si prin clipe grele cum ar fi statul prea mult in casa si ruperea de societate, iar toate acestea de dragul celor doua fetite. Si acum imi este putin greu sa le fac pe toate (servici, casa, copii,gatit, spalat....), dar multumesc sotului meu care ma sprijina mereu. Sunt mandra ca am doi copii si nu regret nimic din sacrificiile facute.
MERITA TOT EFORTUL!
 


Newsletter copil

Aboneaza-te gratuit la newsletter-ul copil.

 
Inchide Setari
 
 
 
Forum