probleme

sora mea are probleme in sensul de intarziere mintala , nimeni nu stie de la ce )asa s-a nascut), acum are 24 de ani si tot cu minteaunui copil de 3 a ramas: se joaca cu papusile, desenaza, coloreaza, stie cateva litere (invatate vizual, nu ca ar si sti sa le foloseasca), nu stie sa calculeze, nu stie sa lucreze nimic (indemanare ar avea dar nu face nimic destul de estetic incat sa zici ca ar putea lucra pentru cineva). Ai mei le-au incercat pe toate: doctori (in limita posibilitatilor finaciare si a cunostintelor pe care le aveau, adica au mers unde au auzit ca ar avea vreo sansa), preoti, ghicitori, intr-un final s-au resemnat cu gandul ca asta este, acum sora mea e inscrisa la o fundatie pentru copii cu handicap, merge zilnic acolo (e o fire foarte sociabila si ii face mare placere sa se intalneasca cu ceilalti), se joaca , deseneaza, fac excursii impreuna). Au incercat ai mei si cu o scoala ajutatoare cand era ea mica, acolo era ca si internata intr-un azil sa zic (adica o lasai acolo si o luai in vacante), dar s-au purtat f urat cu ea, au oparit-o din neatentie pe picior cu ceai abia fiert, iar cand venea acasa ascundea paine in maneca (ca si cei de la casa de copii) de frica sa nu ramana fara mancare mai tarziusemn ca nici mancarea nu ii ajungeaacolo), si evident ai mei au renuntat la varianta asta.

Nici varianta: om platit de stat sa aiba grija nu e buna, pentru ca oamenii nu privesc cu ochi buni persoanele cu handicap, oricum statul nu gaseste persoane specializate in ingrijirea acestor cazuri si oamenii doar isi iau banii si nu le pasa de "pacientii" pe care ii au in grija. Cel putin asta e concluzia noastra.