cu tata ,dar totusi fara

am crescut baiatu mai mult singura,orcat am incercat sa fiu si mama si tatanu s-a putut. baietelu duce dorul unui barbat ,nu in viata ,fiindca acesta este ,ci in educatie si in timpul jocului. am sa va spun de ce ;in una din zile cand m-am dus sa-l iau de la gradinita m-am dus cu un prieten de familie,nu pot sa va spun cum a reactionat,m-a lasat fara cuvinte...nu il mai vazusem atat de entuziasmat si de vesel de mult, eu? in momentul acela nici nu mai existam pentru el, a fugit pe langa mine si s-a dus drept in bratele lui,bineinteles ca nu a vrut sa-l imbrac eu totul se invartea in jurul acelui prieten cu care venisem sa-l iau. spunea tuturor ca e prietenul lui si ca se joaca cu el.... ce pot sa va spun dragi tati ,pune-ti mana si acordati mai mult timp copiilor daca tot i-ati facut. e usor sa-l concepi.

buna , si la mine este aceiasi problema ,
taticul exista dar nu si in viata copilului si e foarte dureros. copii simt lipsa si nevoia unui tata , si eu am incercat sa inlocuiesc acest gol dar din pacate nu pot suficient