Bataia?

Unde da mama nu creste, ci UMILESTE!!!

Titlul articolului suna a proverb traditional romanesc si se vrea a fi cu tenta crestina dar e, de fapt, o interpretare naiva a unor versete din Biblie (acolo scrie ca: daca folosesti nuiaua din cand in cand, smulgi sufletul copilului din Iad - parafrazat - ceea ce e cu totul altceva).
Ca parinte, nu inghit de loc ideile dulcege (pseudo-psihologice) de a-mi disciplina fiii doar vorbindu-le frumos si bland (mai ales cand sunt la varsta: NU VREAU pt ca asa spune tata!). Acum nu vorbesc de cei care-si maltrateaza copii intr-un mod care nu-i de descris aici.
Ca profesor am vazut de prea multe ori baieti care nu mai ajung barbati niciodata (din punctul de vedere al dezvoltarii psihologice si morale) pentru ca de fiecare data, cand trebuiau pedepsiti, au fost aparati de "fiorosul tata" si au ajuns sa se descurce in viata crezand ca in manipulare sta cheia succesului.
(O palma la fund e necesara uneori; hai fiti seriosi si recunoasteti!)

Drept sa va spun eu am incercat si cu palmnuta insa pedeapsa a dat mai multe roade.De palma uita repede insa cand nu mai are voie la desene ,calculator sau la dulciuri se resimte mult mai mult.Cu palma degeaba le dau ca ii doare ,poate,pe loc insa dupa cinci minute au uitat.

Eu nu am luat niciodata vreo palma de la parinti. Si am fost un drac de copil. Bataie luam de la fratii si surorile mai mari, care erau pedepsiti de tata dupa ce ma atingeau. Si nici pedepsita nu am fost. Fetitei mele i-am aplicat pedeapsa: ai fost rea sau ai gresit nu mai vorbesc cu tine, nu te vad si nici nu te aud pana nu vad ca-ti pare rau de ceea ce ai facut si promiti ca nu mai repeti. Bataia nu ajuta la educatie si nu face decat sa ne indeparteze unii de ceilalti. Daca vrem sa fim prieteni cu copiii nostri, sa nu se ascunda niciodata cu nimic de noi, trebuie sa le explicam ce au gresit, sa-i intrebam din ce motiv au facut acea greseala si sa-i pedepsim in functie de gravitatea greselii.

Paula, stai sa ajunga fetita ta pe la 14 ani si sa vezi atunci daca iti mai spune tot, oricat de bine va intelegeti acum. Sa fim seriosi cu bataia. Nu cred ca vreun parinte normal isi bate copilul cu cruzime sau ca ii face placere ca il bate, dar o palma din cand in cand, cand junior depaseste masura tot o ia. I-am dat fiului meu prima palma la 2 ani pt ca desi stia sa spuna pipi si c..a, spunea exact dupa ce il luam de pe olita, indiferent cat il tineam acolo. Normal ca atunci cand spunea era deja ud si trebuia spalat. Cum pe vremea aia nu prea erau pampersi, si cum inainte am incercat cu frumosul sau cu inchisul la el in camera si nu rezolvasem nimic, am recurs la argumentul forte. A doua zi s-a scapat doar o data ca era concentrat sa se joace si dupa aia chiar nu am mai avut nici o problema. De atunci a mai fost nevoie doar de cateva palme (cand a umblat pe strazi cu prietenii pana tarziu fara sa spuna nimic, cand a luat bani din casa si a cheltuit o gramada, etc). Pana la urma asta e. Si eu am luat-o de la mama cand eram mica si mi-a spus ca o sa inteleg cand o sa fiu mare si o sa am si eu copii. Acum imi iubesc mama mai mult ca oricand si ii dau dreptate. Imi iubesc imens si copiii dar nu pot si nici n-am putut sa stau sa imprumut autoritate de la altcineva ("las' ca vine tata si-ti arata el"/sau bau bau sau doctorul care face injectii).